Sfântul Mare Mucenic Gheorghe este un sfânt megalomartir, pomenit de aproape toate Bisericile tradiţionale, de obicei pe data de 23 aprilie. A trăit în timpul împăratului Diocleţian (284-305) în Capadocia şi apoi în Palestina.

El s-a înrolat în armata română şi a ajuns la demnitatea de voievod. În momentul în care Diocleţian a emis edictele de persecuţie a creştinilor, Sfântul Gheorghe, fiind în preajma acestuia şi văzând nedreptăţile la care erau supuşi creştinii, s-a hotărât să îşi mărturisească credinţa în Hristos. Şi-a împărţit averea săracilor, l-a mustrat pe împăratul roman pentru fărădelegile îndreptate împotriva creştinilor şi a început să propovăduiască credinţa în Hristos, Unul Dumnezeu. Întrebat de un reprezentant al împăratului cine l-a îndemnat să vorbească aşa cutezător, răspunsul Sfântului Gheorghe a fost „Adevărul! Adevărul este Însuşi Hristos, Cel prigonit de voi”.

Din ordin imperial, Sfântul Gheorghe a fost arestat şi supus torturilor pentru a-şi renega credinţa. Loviturile cu suliţa, lespezile de piatră aşezate pe piept, trasul pe roată, groapa cu var, încălţămintea cu cuie, bătaia cu vâna de bou şi toate celelalte torturi nu au reuşit însă să îl facă să renunţe la credinţa sa, iar rugăciunile la Hristos i-au vindecat rănile cumplite, spre surprinderea şi teama celor care zile în şir au asistat la chinurile sale. Chiar şi după ce i s-a dat să bea otravă, acesta a rămas teafăr. Puterea rugăciunilor sale a făcut ca unii dintre cei prezenţi să se convertească la creştinism, primind astfel moarte mucenicească. Printre aceştia, însăşi împărăteasa Alexandra, soţia lui Diocleţian, s-a convertit. Văzând acestea, împăratul Diocleţian a poruncit să li se taie capetele, atât sfântului, cât şi împărătesei Alexandra. Împărăteasa, fiind foarte slăbită, a murit înainte de execuţie, iar Sfântul Gheorghe şi-a plecat capul sub sabie în ziua de 23 aprilie 303.

În prezent, Sfântul Gheorghe este patron şi sfânt ocrotitor al mai multor ţări, regiuni şi oraşe, iar în ţara noastră este unul dintre cei mai prezenţi sfinţi, numeroase biserici purtând hramul său. Sf. Gheorghe este de asemenea ocrotitorul Armatei Române. În unele zone ale ţării, în ziua de Sf Gheorghe (Sângeorz), se pun ramuri verzi la porţi, ferestre şi uşi pentru a ţine departe spiritele malefice. Ramurile sunt păstrate apoi ca leacuri împotriva diverselor boli. De asemenea, se spune că dacă fetele privesc într-o găleată cu apă la miezul nopţii, în ajunul zilei de Sângeorz, ele îşi pot vedea ursitul. În unele zone se zice că aceia care dorm în ziua de Sfântul Gheorghe, vor dormi tot anul. O altă tradiţie din ziua de Sf. Gheorghe este urzicatul. Se spune că aceia care sunt urzicați în această zi vor fi mai ageri, mai harnici şi mai sănătoși întreagă vară. Gunoiul adunat în ziua de Sf. Gheorghe se pune la rădăcina pomilor, pentru a rodi, iar dacă în dimineaţa de Sf. Gheorghe e multă rouă, anul va fi îmbelşugat.

 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Radio Unirea FM și pe ȘTIRI GOOGLE