Biserica Ortodoxă pomeneşte sâmbătă, 18 februarie pe cei adormiți întru Domnul, marcând astfel ceea ce în popor este cunoscut drept „Moșii de Iarnă” sau „Moşii de piftii”. Pentru ca pomana să fie primită, este bine să respectăm vechile tradiţii legate de Moșii de iarnă. Moşii de iarnă deschid seria celor şapte sâmbete ale morţilor, ce se va încheia cu Sâmbăta lui Lazăr (8 aprilie) și în care se fac parastase.

Ce dăm de pomană de Moșii de iarnă

La biserică ducem, spre a fi slujite de către preoți, colivă, colac, sticla cu vin, pomelnicul în care trecem numele celor plecaţi la Domnul şi lumânări. Se mai pot duce, în funcţie de posibilităţi, pachete cu plăcinte, brânzeturi, piftie, carne, sarmale, mere şi alte fructe. Mai practic este să se lase pachetele gata pregătite acasă şi, la întoarcerea de la biserică, să fie completate cu vin şi colivă sfinţite la slujbă şi să fie împărţite, cu lumânări aprinse, pentru sufletele celor răposaţi. Sufletele acestea, se spune, veghează din lumea de dincolo asupra casei din care au plecat.

Nu se lucrează de „Moșii de piftii!”

În această zi se mănâncă și se dau de pomană și piftie și alte răcituri, potrivit unei vechi tradiții, care se mai păstrează în lumea satului. De aceea sărbătoarea mai este numită și „Moșii de piftii”. Pentru a respecta până la capăt obiceiul, trebuie ca ceea ce rămâne nemâncat să se arunce a doua zi, în Duminica lăsatului sec de carne. Dacă nu se respectă această tradiţie, natura se răzbună aducând valuri de frig în toiul verii. Mai mult, femeile care nu respectă tradiţia şi lucrează în această zi sunt pedepsite să tremure ca piftia şi „li se întoarce pomana” pe care au dat-o. Atenție, cei dragi decedați de mai puțin de un an nu trebuie pomeniți alături de ceilalți! Ce înseamna asta concret? Doar că pentru ei se scrie un pomelnic separat.

Alte tradiții de Moșii de iarnă

La cimitir se aprind cel puţin două lumânări. Credincioşii care fac pomeniri trebuie să meargă la biserică de dimineaţă, ca să participe la Sfânta liturghie. Abia după această slujbă mare se oficiază şi parastasul. Apoi, familia merge la cimitir, unde trebuie să aprindă cel puţin două lumânări – numărul minim necesar, potrivit superstiţiilor, pentru a încălzi sufletele morţilor. În Transilvania se păstrează obiceiul ca pachetele duse la biserică să conţină, pe lângă vinul şi coliva obligatorii, bucatele preferate de cei pentru care se face pomana. Plus o prăjitură cu specific local, numită „pupi” (un chec cu mere). Şi în Banat se dă de pomană un preparat caracteristic zonei – grâu fiert cu brânză şi unt. În plus, în pachete se pune şi friptură de porc.

Sursa – RTV.NET și ampress.ro

 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Radio Unirea FM și pe ȘTIRI GOOGLE