Știri

Bunele maniere : Cum aranjăm masa

Publicat

acum 6 ani

în

31/12/2017

Aranjarea mesei nu este foarte complicată pe cât poate părea la o primă impresie. Există câteva reguli care pornesc de la faptul că totul trebuie să fie logic și să aibă sens în aranjarea mesei. Există trei tipuri de aranjare a mesei: aranjamentul de bază, aranjamentul informal și aranjamentul formal.

Indiferent că suntem la restaurant, în familie, la o cină protocolară sau luăm masa la niște prieteni există două reguli de bază pe care toți trebuie să le știm:

–tacâmurile se utilizează în ordinea felurilor de mâncare ce vor fi servite, începând din exterior spre interior;

-furculițele sunt plasate în stânga iar cuțitele în dreapta farfuriei, cu mici excepții.

Citește și Cele 8 principii morale ale Codului Bushido, după care trăiau samuraii. De ce i-a interzis modernitatea

1. Aranjamentul de bază

Acest aranjament este întâlnit la masa în familie sau la micul-dejun când, nu se servesc multe feluri de mâncare. Pe farfuria suport veți găsi o singură farfurie. În dreapta va sta un cuțit și o lingură, iar în stânga farfuriei va fi așezată furculița. În partea stângă-sus se găsește o farfurioară și cuțitul pentru unt. În dreapta-sus va fi un singur pahar (pentru apă sau suc). Șervetul se află fie în partea stângă lângă furculiță, fie pe farfuria din centru.

La micul-dejun se mai adaugă în partea dreaptă-sus, pe diagonala farfuriei, ceașca pentru ceai/cafea împreună cu farfurioara și o linguriță.

Dacă se servește și desert, atunci lingurița pentru desert se va afla în partea de sus a farfuriei de serviciu.

-cuțitul va fi întotdeauna orientat cu lama spre farfurie

-farfuria și cuțitul pentru unt pot fi opționale.

2. Aranjamentul informal

Acest aranjament se întâlnește la mesele neoficiale, lipsite de orice formalism, precum sunt cele la restaurant, în familie sau între prieteni. Poate fi vorba de prânz sau cină deopotrivă, iar farfuriile sunt așezate toate de la bun început. La acest aranjament se servesc mai multe feluri de mâncare:

-supa

-aperitiv

-meniul de bază

-desert.

În centru se află farfuria de serviciu care servește drept suport pentru celelalte farfurii și nu pentru a mânca direct din aceasta.

Peste farfuria suport se află o farfurie întinsă pentru meniul principal, iar deasupra ei vom găsi o farfurie mai adâncă sau un bol pentru supă.

Furculițele sunt plasate în partea stângă a farfuriei, în funcție de ordinea servirii felurilor de mâncare. Cea mai mică (exterior) fiind destinată aperitivului sau salatei, iar cea mai mare (interior) fiind folosită la felul principal.

În partea dreaptă a farfuriei sunt așezate: lingura pentru supă și imediat în stânga ei cuțitul. Acesta poate fi folosit pentru toate felurile de mâncare, însă un cuțit murdar nu trebuie pus niciodată direct pe masă, pe fața de masă sau pe suportul de sub farfurii. Uneori, dacă se servește și ceai, între cele două tacâmuri se află o lingură mai mică.

Citește și Câteva reguli din codul de etică pe care e bine să le știm

Șervetul se găsește fie în stânga furculițelor, fie împăturit direct sub ele, fie plasat peste farfuria centrală.

Paharele sunt așezate în dreapta-sus. Vom găsi paharul pentru apă sau suc și paharul pentru vin. La noi în țară se obișnuiește ca înainte de masă să se bea țuică sau rachiu. Gazda le poate servi pe o altă tavă înainte de orice fel de mâncare sau dacă păhărelele sunt deja aflate pe masă, aceste trebuie înlăturate înainte de a servi al doilea fel de mâncare.

Există și alte elemente opționale pe care le puteți regăsi la masa informală:

Farfuria pentru salată (în stânga furculițelor) dacă aceasta se servește împreună cu felul principal.

-Farfuria pentru pâine și unt împreună cu un cuțit poziționat în diagonală și așezate în stânga-sus.

-Tacâmurile pentru desert pot fi așezate în partea de sus a farfuriei principale, furculița cu dinții orientați spre dreapta, lingurița orientată spre stânga, sau lângă celelalte tacâmuri: furculița în partea stângă, direct lângă farfurie (fiind necesară doar la sfârșit) iar lingurița între cuțit și lingura pentru supă. De asemenea, furculița sau lingurița pot fi aduse pe farfurioara de desert.

-Ceașca și farfurioara pentru cafea. Acestea pot fi servite în timpul mesei și se vor afla în partea dreaptă, cu toarta orientată în dreptul orei 4, pentru a fi ușor accesibilă. În familie cafeaua se obișnuiește să fie consumată după masă ea aducându-se la sfârșit.

-Sarea și piperul sunt dispuse în două recipiente de mici dimensiuni, fie deasupra aranjamentului sau, dacă masa este aglomerată, între două aranjamente. Sarea stă în dreapta piperului, în apropierea mâinii drepte din două motive: sarea este mai des folosită decât piperul și cei mai mulți dintre noi fiind dreptaci. Recipientul pentru sare prezintă mai multe găuri decât cel pentru piper care are mai puține și mai mari.

3. Aranjamentul formal

Regula de bază în cadrul acestui aranjament este simetria, toate elementele fiind dispuse la distanțe egale, creându-se un aspect vizual armonios. Aranjamentul se face în funcție de meniul servit, astfel că nu veți regăsi nimic în plus față de felurile de mâncare ce vor fi aduse la masă. Nu mai mult de șase feluri de mâncare vor fi servite la o masă formală. De obicei meniul conține următoarele feluri de mâncare:

aperitiv – fructe de mare
supă sau fructe
pește
felul principal
salată
desert

Rețineți că ordinea servirii poate să difere, în funcție de acest detaliu, tacâmurile vor fi aranjate diferit. Ordinea folosirii lor va fi întotdeauna dinspre exterior spre interior. Numărul elementelor vor fi mai multe decât în cazul aranjamentelor precedente. Nu vom găsi mai mult de 3 furculițe și 3 cuțite pe fiecare parte, exceptând masa la care se servesc și fructe de mare.

Citeste si Codul bunelor maniere în restaurant: Cine intră primul, cine comandă şi ce este interzissă faci

Farfuriile

-Farfuria de serviciu (de mari dimensiuni) este prima așezată pe masă în centrul aranjamentului. Ea servește drept suport pentru celelalte farfurii care vor fi aduse ulterior. Niciodată farfuriile ulterioare nu se vor așeza direct pe masă cu excepția compoturilor, fructelor sau bomboanelor.

-Farfuria pentru primul fel de mâncare se va regăsi încă de la început peste farfuria de serviciu.

-Farfuria și cuțitul pentru unt sunt așezate în stânga sus, deasupra furculițelor. Cuțitul pate fi dispus în diagonală cu mânerul spre farfuria centrală sau perpendicular pe farfurie.

Furculițele sunt dispuse în stânga, începând dinspre farfurie spre exterior vom regăsi:

furculița pentru salată
furculița pentru felul principal
furculița pentru pește.

Cuțitele sunt dispuse în partea dreaptă, începând dinspre farfurie spre exterior veți găsi:

cuțitul pentru salată
cuțitul pentru felul principal
cuțitul pentru pește.

Lingura se află în partea dreaptă imediat lângă cel mai din dreapta cuțit. Puteți găsi și o altă lingură care deservește fructelor.

Furculița pentru crustacee este de mici dimensiuni și o vom găsi în dreapta lingurii (numai dacă la masă se vor servi fructe de mare). Este singura furculiță pe care o regăsim în partea dreaptă. Ea poate fi sprijinită de lingură formând un unghi de 45 de grade sau poate sta paralel cu aceasta.

Lingurița și furculița pentru desert pot fi dispuse orizontal deasupra farfuriei centrale sau aduse odată cu desertul. Furculița va sta cu vârful orientat spre dreapta, iar lingura orientată spre stânga.

Șervetul este plasat peste farfuria centrală. El poate fi trecut printr-un inel decorativ sau nu, în funcție de țara în care vă aflați.

Citeste si Codul bunelor maniere: Ce reguli trebuie să respectăm la o masă festivă

Paharele sunt numeroase dar, nu mai mult de cinci. Ordinea, începând de deasupra cuțitului spre exterior coborând ușor spre dreapta, este următoarea:

paharul pentru apă

-paharul pentru șampanie este cel mai subțire

-paharul pentru vin roșu este cel care are cupa mai largă

-paharul pentru vin alb este cel care are piciorul mai înalt

-paharul pentru lichior este cel mai din dreapta-jos, are mici dimensiuni și este consumat odată cu aperitivul și supa.

Cardul cu numele dvs. este poziționat în partea de sus a farfuriei centrale.

Bolul cu apă este adus la sfârșit și servește pentru înmuierea degetelor. Adesea el conține lămâie sau diferite petale parfumate pentru eliminarea mirosurilor tari.

Aranjamentul ornamental al mesei va fi adaptat în funcție de eveniment sau anotimp. Poate fi constituit din lumânări, flori, diferite obiecte sau fructe.

Sursa:bunele-maniere.com

Alte articole etichetate cu:aranjam bunele maniere masa

Publicitate

Știri

Începe SĂPTĂMÂNA MARE: Ce trebuie să faci în fiecare zi în această perioadă

Publicat

acum 14 ore

în

28/04/2024

Simona Lodroman

Postul Paştelui se încheie cu Săptămâna Mare, a patimilor lui Hristos.

În Săptămâna Mare se face curăţenie generală în gospodării. Curţile sunt măturate, surile sunt curăţate de gunoaie, gardurile sunt reparate, şanţurile sunt curăţate de nămol şi adâncite.

Casele trebuie să strălucească de curăţenie pentru că ele „te blestemă dacă Pastile le prind necurăţate”.

Săptămâna Mare. Lunea Mare

În lunea Săptămânii Mari se scoate totul la aerisit, se lipesc şi se văruiesc casele iar mobilierul este spălat şi reparat. De asemenea, în Lunea Mare se poate spăla.

Până miercuri, inclusiv, sunt permise muncile în câmp. După această zi bărbaţii trebăluiesc pe lângă casă, ajutându-şi nevestele la treburile gospodăreşti.

Săptămâna Mare. În Joia Mare fiecare familie duce la Biserică colaci

În Joia Mare, dată limita slujbelor speciale dedicate morţilor, fiecare familie duce la biserica colaci, prescuri, vin, miere de albine şi fructe pentru a fi sfinţite şi împărţite, apoi, de sufletul morţilor, parte preotului, parte sătenilor aflaţi la biserica, în cimitir sau pe la casele lor.

Până la Joia Mare, femeile se străduiau să termine torsul de frică Joimăriţei care, în imaginarul popular era o femeie cu o înfăţişare fioroasă ce pedepsea aspru lenea nevestelor sau a fetelor de măritat. Uneltele de tortură ale Joimăriţei erau căldură, oală cu jăratec, vătraiul sau cârligul pentru foc.

Această fiinţă mitologică folosea mijloace cumplite de tortură: ardea degetele şi mâinile fetelor şi femeilor leneşe, le pârlea părul şi unghiile şi incendia fuioarele de cânepă găsite netoarse. De multe ori nici flăcăii leneşi, cei care nu terminau de reparat gardurile sau nu îngrijeau bine animalele pe timpul iernii, nu erau iertaţi de aceste pedepse. De fapt, Joimăriţă era, la origini, o zeitate a morţii care supraveghea focurile din Joia Mare şi care, treptat, a devenit un personaj justiţiar ce pedepsea lenea şi nemuncă.

Săptămâna Patimilor. Focurile de Joi-Mari

Conform tradiţiei, în noaptea ce premerge Joia Mare sau în dimineaţă acestei zile se deschid mormintele şi sufletele morţilor se întorc la casele lor. Pentru întâmpinarea lor se aprindeau focuri prin curţi, în faţă casei sau în cimitire, crezându-se că, astfel, ei aveau posibilitatea să se încălzească. Focurile de Joi-Mari erau ruguri funerare aprinse pentru fiecare mort în parte sau pentru toţi morţii din familie şi reprezentau o replică precreştină la înhumarea creştină din Vinerea Mare, conform crestinortodox.ro.

Aceste focuri se deosebesc de focurile ritualice de peste an – focurile de Mucenici, de Lăsatul Secului, de San – George sau de Sânziene. Ele se făceau din plante considerate a avea virtuţi magice ( alun, boz, tei) ce erau adunate de către copii sau de către tinerele necăsătorite.

Focurile se înconjurau cu tămâie şi agheasmă, în jurul lor se aşezau scaune „pentru morţii ce urmau să sosească” şi se dădea de pomană copiilor, vecinilor şi rudelor. Obiceiul se mai păstrează în unele sate din zona montană a Bucovinei (Moldoviţa, Paltin, Argel, Vama, Brodina de Sus etc), purtând denumirea de „încălzitul moşului” dar, de cele mai multe ori, semnificaţiile sale nu mai sunt cunoscute, el având mai ales caracter de divertisment.

Săptămâna Patimilor. Când se face pasca si când se vopsesc ouăle

Joia Mare este ziua în care, de regulă, se prepară cele mai importante copturi pascale: pască,cozonacii cu mac şi nuca şi babele coapte în forme speciale de ceramică. Pască cea mai importantă coptură rituală a Paştelui, se face din făină de grâu de cea mai bună calitate, cernută prin sită deasă, şi are, cel mai adesea, formă rotundă. Aluatul dospit se pune în tavi speciale pentru pască, după care, de jur împrejur, se aşează aluatul împletit din două sau trei sucituri şi se lasă totul la crescut.

În mijlocul tăvii se aşează, apoi, brânză de vacă, pregătită cu zahăr, ouă, mirodenii şi stafide. Peste brânză se face o cruce, din acelaşi aluat împletit, împodobită cu ornamente în formă de floare. Se unge totul cu ou şi se coace în cuptorul încălzit. Altă dată, cojile ouălor folosite la pască nu se aruncau şi nici nu se ardeau.

Ele se strângeau cu multă grijă într-un vas special şi se aruncau în Sâmbătă Paştelui pe o apă curgătoare crezându-se că, astfel, găinile şi puii aveau să fie păziţi de uliu peste vara. Se mai credea că, în felul acesta, se dădea de ştire Blajinilor – popor mitic care trăia sub pământ – că se apropie cea mai mare sărbătoare a creştinilor.

În Vinerea Neagră se ţine post negru

Ultima vineri din Postul Mare este numită în Bucovina Vinerea Paştilor, Vinerea Patimilor, Vinerea Neagră, Vinerea Seacă sau Vinerea Mare. Conform tradiţiei creştine, este, ziua în care Iisus a fost răstignit şi a murit pe cruce pentru răscumpărarea neamului omenesc de sub jugul pactului strămoşesc. Din această cauza Vinerea Mare este zi de post negru.

În Vinerea Mare nu se fac copturi

În Vinerea Mare este interzis a se face copturi. Există credinţă că dacă cineva se încumetă a coace în această zi face mare păcat iar coptură nu este mâncată nici măcar de peşti.

În Vinerea Mare, dimineaţă, înainte de răsăritul soarelui, oamenii alergau desculţi prin rouă sau se scăldau tainic în ape curgătoare crezând că, în felul acesta, vor fi sănătoşi pe tot parcursul anului. Seară, însă, întreagă suflare a satului bucovinean mergea la biserica pentru a participa la slujba de scoatere a aerului şi pentru a trece pe sub acesta. în scopuri terapeutice.

Săptămâna Patimilor. Sâmbătă Mare

Sâmbătă Mare este ultima zi de pregătire a Paştilor, când femeile trebuie să pregătească marea majoritate a mâncărilor, să deretice prin încăperi şi să facă ultimele retuşuri la hainele noi pe care urmau să le îmbrace în zilele de Paşti. De obicei, în Sâmbătă Mare are loc şi sacrificiul mielului, din carnea căruia se pregătesc mâncări tradiţionale: drobul, numit în Bucovina cighir, friptură şi borşul de miel.

Spre deosebire de Crăciun, pentru Paşti nu se pregătesc prea multe feluri de mâncare, de unde şi zicerea: „Crăciunul este satul iar Paştele este fudul”. Principala grijă a oamenilor, înaintea Paştilor, este aceea de a-şi primeni hainele, fiecare gospodină trebuind să aibă o cămaşă nouă, cusută în mod special, iar bărbaţii măcar o pălărie nouă.

Sâmbătă seară fiecare gospodină îşi pregăteşte cu grijă coşul ce urmează a fi dus la biserica, pentru sfinţire.

În el aşterne un ştergar curat şi aşează o lumânare albă, apoi ouă roşii, pască, cozonac,ouă încondeiate, o bucată de slănină, muşchi de porc, şuncă special preparată, zahăr, făină, salată de hrean cu sfeclă roşie fiartă, sare, câţiva căţei de usturoi, o ramură de busuioc, un fir-două de breabăn (numit brebanoc sau bărbănoc), cârnaţi, un miel din aluat copt într-o formă specială etc.

Totul se acoperă cu cel mai frumos ştergar pe care îl are gospodină, semn de preţuire a sărbătorii pascale dar şi de mândrie personală.

Sursa:realitatea.net

Citește mai mult

Știri

Cozonacul, nelipsit de pe meselor românilor de Paște: Când și unde a apărut

Publicat

acum 16 ore

în

28/04/2024

Simona Lodroman

Desertul preferat al românilor, cozonacul, are o istorie îndelungată. Tradiția românească spune că dacă ai cozonac pe masă înseamnă că sărbătorești.

Deși este o prăjitură tradițională românească, acesta este în egală măsură și un desert bulgăresc (kozunak) și un produs de patiserie italiană numită „panettone”.

La originea cozonacului se află pâinea, iar tehnicile de dospire și coacere au evoluat în timp. Drojdia a fost folosită din timpuri străvechi ca ferment pentru dospirea aluatului.

Potrivit descoperirilor arheologice, în Egiptul antic existau cuptoare pentru copt. De asemenea, există desene care datează de aproape 4.000 de ani ce atestă că egiptenii știau să facă mai multe feluri de pâine dospită, unele fiind îndulcite cu miere, scrie unica.ro.

Tot în Antichitate, grecii făceau un tip de cozonac îndulcit cu miere și presărat cu nuci, care se numea „plakous”. Chrysippus din Tyana a menţionat, conform surselor, o reţetă de cozonac cu nuci şi miere pe care, tot el menţionează, l-a gustat în Creta.

Romanii, care au preluat folosirea drojdiei de la egipteni și greci, au diversificat și îmbogățit rețeta pentru cozonaci, adăugând, spre exemplu, ouă, unt, fructe uscate. La început existau două feluri de cozonac ce erau oferite ca ofrandă zeilor: „libum”, un cozonac de dimensiuni mai mici și „placenta”, un cozonac cu brânză, stafide și alune. În Evul Mediu, brutarii europeni făceau deseori cozonaci cu fructe uscate deoarece acestea țineau mai mult timp.

În Marea Britanie, prima reţetă de cozonac apare într-o carte de bucate în 1718, cu recomandarea de a fi copt în forme lungi şi înguste, recomandare care a rămas valabilă şi în zilele noastre. În Anglia secolului al XIV-lea, Geoffrey Chaucer menţionează, în Povestiri din Canterbury, de cozonaci imenşi făcuţi pentru ocazii speciale. Unul dintre cozonaci, de forma unui tort, fusese făcut din 13 kilograme de făină şi conţinea unt, smântână, ouă, mirodenii, stafide şi miere, potrivit unica.ro.

Francezii, cei care în secolul al XIX- lea au adăugat al treilea fel la masă, „desertul”, sunt cei care au pus în valoare cozonacul, mai mult decât alţii. Marie Antoinette a rămas în memoria oamenilor prin fraza pe care a rostit-o atunci când i s-a spus că oamenii nu au nici măcar pâine pe masă, din cauza sărăciei. Viitoarea regină a Franţei ar fi rostit: „Să mănânce cozonac, dacă nu au pâine”.

Mrs. Mary Eales, o cunoscută autoare de cărţi de bucate din Marea Britanie, a scris în 1718, ca recomandare, ca acest preparat să fie copt în forme lungi şi mai subţiri. De atunci datează forma clasică de cozonac. Specialiştii în gastronomie sunt aproape cu toţii de acord că reţeta de cozonac, asa cum o cunoaştem noi astăzi, a fost consacrată în secolul al XIX-lea de europeni, scrie unica.ro.

Citește mai mult

Știri

Să ne cunoaștem frumusețile județului: Spectaculoasa Cascadă Pătrăhăițești-Arieșeni, înaltă de 14 metri, loc de atracție pentru turiști

Publicat

acum 18 ore

în

28/04/2024

Simona Lodroman

Spectaculoasa Cascadă Pătrăhăițești, de lângă Arieșeni, reprezintă o atracție pentru turiști, indiferent de perioada anului

Cascada Pătrăhăițești este o splendidă cădere de apă în 2 trepte, de 14 metri înălțime. Traseul până la cascadă este ușor accesibil, o bună parte din el se poate face și auto.

Cascada Patrahaitesti – dupa numele satului langa care se afla sau Cascada Bucinis – dupa numele raului pe care s-a format.

Cei mai multi turisti viziteaza aceasta cascada in perioada de vara din iulie pana prin septembrie, se poate ajunge la cascada chiar si iarna cand zapada este mica. Cascada merita vizitata si in perioada de primavara si toamna cand datorita topirii zapezilor sau ploilor debitul ei este mult mai mare, deasemenea iarna are un farmec deosebit fiind impodobita de gheata.

Cum ajung la Cascada Patrahaitesti?

Pentru a ajunge la cascada plecand din centrul statiunii turistice Arieseni urmati drumul national spre Vartop circa 1 kilometru pana vedeti un pod de beton pe partea stanga iar langa acesta un mic indicator „Cascada Patrahaitesti 5 kilometri”. De aici urmati drumul forestier lejer si marcajul punct rosu pana in satul Patrahaitesti de unde mai aveti 1,5 kilometri pana la cascada.
Ce pot vizita in apropierea cascadei?

In apropierea cascadei puteti sa vizitati doua muzee – doua ateliere de mestesugarit in care se creaza obiecte de artizanat specifice ciubararitului: tulnice, ciubere, donite, pahare de lemn, sararite, fluiere. Aici puteti sa vedeti cum sunt create aceste obiecte si deasemenea puteti invata sa cantati la tulnic. Deasemnea la localnici gasiti produse traditionale specifice tarii motilor: palinca, afinata, dulceata de fructe de padure etc.

Cascada Patrahaitesti se gaseste la poalele Varfului Curcubata Mica, varf pe care il puteti vizita plecand de la cascada. De sus aveti cel mai bun punct de belvedere asupra Tarii motilor cu casele rasfirate prin toate poienile muntilor pana sus pe creste. Acest traseu nu are marcaj turistic.