Obiceiuri de Dragobete, sărbătoarea iubirii românești

Adăugat la Știri

În data de 24 februarie, în ziua când Biserica Ortodoxă sărbătorește Aflarea capului Sf. Ioan Botezătorul, sărbătorim ziua lui Dragobete, zeu al tinereții în Panteonul autohton, patron al dragostei și al bunei dispoziții. Anul acesta, Dragobetele va fi într-o zi de sâmbătă, momentul perfect pentru cuplurile care optează să serbeze ziua iubirii în stil românesc.

Dragobetele, numit şi Năvalnicul sau Logodnicul Păsărilor, era un zeu tânăr al dacilor care era sărbătorit în Muntenia, Dobrogea, Oltenia şi Transilvania la o dată fixă în acelaşi sat. Data varia de la o zonă la alta (între 24 februarie şi 28 februarie, 1 martie şi 25 martie).

Dragobetele era considerat patronul dragostei şi bunei dispoziţii pe meleagurile româneşti. În unele tradiţii este considerat Cap de primăvară, Cap de vară, fiu al Babei Dochia şi cumnat al eroului vegetaţional Lăzărică.

Dragobetele este identificat cu Cupidon, zeul dragostei din mitologia romană şi cu Eros zeul iubirii în mitologia greacă.

Credința populară românească spune că cei care participă la Dragobete vor fi feriți de boli tot anul. În dimineața zilei de Dragobete fetele și femeile tinere strângeau zăpadă proaspătă, o topeau și se spălau cu apa astfel obținută pe cap, crezând că vor avea părul și tenul plăcute admiratorilor. Pe de altă parte, dimineața, îmbrăcați în cele mai bune haine, tinerii se întâlneau în centrul satului sau în față bisericii. Dacă timpul era favorabil, porneau cântând în grupuri către pădure sau prin lunci în căutarea ghioceilor și a altor plante miraculoase, folosite pentru descântece de dragoste, dacă vremea era urâtă se adunau la unii dintre ei acasă și se țineau de jocuri și de povești. La prânz, fetele începeau să coboare spre sat în fugă, în sudul României această goană fiind numită “zburatorit”. Fiecare băiat urmărea fata care îi plăcea. Dacă flăcăul era iute de picior și fetei îi plăcea respectivul urmăritor, atunci avea loc o sărutare mai îndelungată în văzul tuturor. Sărutul era logodna ludică a celor doi, cel puțin pentru un an de zile, de multe ori astfel de logodne veneau înaintea logodnelor adevărate.

Sărbătoarea românească a iubirii este frumoasă și are o adevărată istorie țesută în trecut, însă varianta occidentală a devenit extrem de vizibilă mai ales ca urmare a eforturilor intense ale comercianţilor care au speculat la maxim mesajul de dragoste. Dragobetele nu se mai sărbătorește la fel în zilele noastre pentru că modernismul a acaparat întreaga societate și pentru că oamenii nu mai sunt la fel de interesați de documentarea cu privire la comunitatea României rurale.

Sursa:secretele.com

 

Simona Lodroman

redactor șef Radio Unirea FM
Mobil: 0733.948.174
email: slodroman@yahoo.com

Comentarii