Peștera Urșilor din Munții Apuseni are o legendă aparte. Se spune că peste intrarea din peșteră a căzut o stâncă și peste 140 de urși înfometați au rămas înăuntru.

In urma cu aproximativ 15.000 de ani, intr-o pestera din Muntii Apuseni, peste 140 de ursi ai cavernelor si-au cautat adapost pentru hibernare si au ramas inchisi aici. Infometati, ursii s-au atacat intre ei si in cele din urma au murit, oasele lor fiind descoperite intamplator, abia in anul 1975.

Peștera are o lungime de peste 1500 de metri și este compusă din galerii așezate pe două niveluri. Zona interioară cu o lungime de peste 500 de metri este destinată cercetătorilor.Peștera Urșilor a fost descoperită în anul 1975, cu ocazia unei dinamitări executate la cariera de marmură din zonă. Interiorul se distinge prin diversitatea de stalagmite și stalactite existente, ca și prin cantitatea impresionantă de urme și fosile ale ursului de cavernă, care a dispărut acum 15000 de ani.

Ursul de peșteră a fost cel mai apropiat animal față de oamenii cavernelor. Strămoșii noștri și urșii cavernelor au coabitat timp de mii de ani, înfruntând vitregiile glaciațiunilor și lipsa hranei. În timpul perioadei Pleistocene, ursul de peșteră a dominat pădurile și munții din Carpați. Ursul de peșteră a intrat în atenția oamenilor de știință în anul 1774, de către Johann Frederich Esper. În Evul Mediu, oamenii au crezut că au descoperit oase de dragoni, unicorni, diavoli, sau oasele lui Cerber, câinele care păzea infernul. Cantitatea de fosile de urși de peșteră a fost atât de mare încât chiar și savanții evitau studierea acestora. Dezastrul a venit în timpul Primului Război Mondial, atunci când oasele au fost măcinate și tratate chimic pentru a fi transformate în fosfați și folosite în agricultură. În prezent, acestea au un preț astronomic.

Teritoriul stăpânit de urșii de peșteră se întindea din Spania până în Rusia. Cele mai multe exemplare au trăit în Alpi și în Carpați. Carpații erau populați de adevărate turme de urși. Ursul de peșteră avea o greutate de peste 400 de kilograme. Talia lor a fost modificată de fenomenul de glaciațiune. Spre deosebire de urșii din vestul Europei, urșii din Carpați erau carnivori. Urșii erau și canibali. Își devorau puii sau consumau exemplarele ucise în luptă. Oamenii preistorici aveau un cult al urșilor de peșteră. S-a emis ipoteza că acesta a fost primul cult al omenirii. În anul 2005, specialiști americani au venit în România pentru a preleva probe de ADN, în ideea că vor reuși o clonare în viitorul apropiat.

Zona care se viziteaza este compusa din mai multe sali: galeria Ursilor, galeria Emil Racovita, sala Lumanarilor, sala Spaghetelor si sala Oaselor. Formatiunile speologice intalnite aici au primit nume amuzante, cum ar fi Casuta Piticilor, Palatele Fermecate sau Draperiile. O parte din oasele de animale au ramas expuse in aceeasi pozitie in care au fost gasite, putand fi vazute de turisti. S-au pastrat foarte bine chiar si schelete intregi de ursi. Spre deosebire de alte pesteri, aceasta este foarte bine amenajata.

Sursa:efemeride.ro, sursa foto: facebook.com

 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Radio Unirea FM și pe ȘTIRI GOOGLE