Pentru a exista un mod corect si un mod gresit oficial de a face lucrurile, trebuie sa presupunem ca exista cineva care judeca fiecare gand, actiune si comportament fata de aceasta presupusa „carte a regulilor”, de ceea ce este considerat corect si de ceea ce este considerat gresit. Cei care cred in religia organizata, vor spune, „Da, si acea persoana este Dumnezeu”. Aceasta carte este Biblia sau Coranul, dar din pacate nici cei care cred in religia organizata nu pot fi de acord unul cu celalalt.

Exista crestini care cred in pichetare, inaintea funerarilor, sau cei care cred ca invadarea tarilor si uciderea semenilor este foarte OK (desigur, atata timp cat aceste lucruri se fac in numele lui Iisus). Si nu e numai crestinismul, ci toate religiile care au disidenti ca si rang, dar oare care este calea dreapta a lui Dumnezeu si care este cea gresita? Noi nu putem sti, deoarece nu exista o singura cale.

Da, noi oamenii am cheltuit mii si mii de ani de lupta pentru ceea ce este „corect”, fiecare persoana de pe acest pamant operand la nivelul sau de constiinta. Ceea ce inseamna ca toata lumea opereaza sa faca lucrul „corect” in functie de starea de spirit. Au fost oameni in istorie care au aratat cu degetul catre altcineva, sub pretextul ca au gresit, dar nu au rezolvat nimic in privinta asta.

Daca toata lumea, inclusiv noi, operam dupa nivelul constiintei existente, poate cineva sa fie invinuit pentru alegerile facute? Din punct de vedere tehnic nu. De exemplu, am auzit expresia „am ranit oameni.” Aceasta se rezuma la oamenii care nu au iubire neconditionata pentru ei insisi si ii trateaza pe cei din jur in acelasi fel in care s-ar trata si pe ei. Literalmente ei actioneaza intr-un singur mod, acel mod care le permite nivelul de constiinta.

Deci, da, vor exista momente cand anumiti oameni cu un alt nivel de constiinta vor spune ca ura, mania, lupta sau chiar mai rau, uciderea altor persoane, este ceea ce trebuie sa faca, si in aceste cazuri, daca oamenii devin un pericol pentru ei sau societate, sa se duca la inchisoare sau sa fie pedepsiti in instanta, etc… Insa nu este de datoria noastra de a veni cu un milion de „daca in aceasta situatie”, trebuie sa avem de a face cu viata asa cum se intampla in momentul prezent, asa cum ne este prezentata noua, si noi trebuie sa avem incredere ca vor fi luate intotdeauna masurile perfecte.

Acest lucru poate fi greu pentru ego-ul unei persoane de a procesa. Ego-ul trebuie sa invinuiasca, el are nevoie sa invinuiasca alte persoane, iar daca el nu invinuieste alte persoane pentru problemele sale, temerile si supararile lui, atunci inseamna ca trebuie sa se uite inapoi la el si sa vada de fapt ca el este problema. Perceptia realitatii ego-ului este ceea ce contureaza judecatiile noastre referitoare la lumea exterioara.

Transcenderea hotararii de bine/rau, corect/gresit, nu este o sarcina usoara. Desi cei care pot simti cresterea nivelului lor de constiinta va vor spune ca isi simt alunecarea ego-ului intr-o realitate departata, foarte rar intalnesti pe cineva care sa aiba un asa nivel de constiinta. Ceea ce este important sa realizam, este ca nu putem forta accederea catre un nivel mai ridicat al constiintei noastre, noi putem doar aduce mai multa prezenta in viata noastra si regasirea conexiunii cu sufletul nostru care ne va determina sa crestem natural constiinta noastra.

Intelectual putem sti ca nu exista bine sau rau, dar ego-ul nostru este inca la punctul in care judeca faptele realitatii externe. Noi trebuie sa fim atenti la acest lucru, si sa nu ne judecam pe noi insine din aceasta cauza. Noua evolutie a constiintei noastre va depasi in cele din urma dualitatea mintii, atunci cand vom exista intr-o constiinta de unitate, unde vom vedea toti, ca unul. Tot ceea ce putem face este sa ne iubim neconditionat pe noi insine si pe cei care ne inconjoara. Iubirea neconditionata a oamenilor este singura modalitate prin care putem schimba lumea. – „Iubirea este arma viitorului”, a spus Yehuda Berg.