Rămâi conectat

Știri

Eticheta nu e o simplă formalitate: Codul Bunelor Maniere. Care sunt regulile de bază

Publicat

în

Regulile de bază, în Codul Bunelor Maniere

Codul bunelor maniere nu a aparut ca o inventie a unui om excentric sau ca niste reguli impuse de aristocratia vremurilor (cum multi oameni ar crede), el a aparut ca un raspuns firesc, natural, la probleme cotidiene ale societatii

Bazele sale isi au originea in antichitate, in spatiile civice, cum ar fi agora, teatrul sau forumul, fiind utilizat des in arta oratorica, prin care oamenii erau invatati cum sa convietuiasca, fara a avea comportamente deranjante pentru cei din jurul lor. Sunt reguli care stau la baza oricarei societati sanatoase, civilizate.

Iata 40 dintre cele mai importante reguli:

La spectacole de teatru, opera, gale sau expozitii, vom merge imbracati elegant.
Cand ne intalnim cu cineva pe strada, nu vom ramane in mijlocul strazii sau in mijlocul trotuarului.
Nu ne vom intrerupe niciodata interlocutorul, in cadrul unei discutii.
Autoprezentarea se obisnuieste frecvent, in diferite ocazii: intr-o societate mai numeroasa, la solicitarea unei vizite, la prezentarea in fata superiorului pe care inca nu l-ai cunoscut.
Intr-un restaurant sau bar, barbatul va intra mereu primul.
Cand stranutam, tusim sau cascam, se pune intotdeauna mana la gura, indiferent de distanta sau de relatia pe care o avem cu o persoana. Este indicat sa purtam mereu la noi servetele sau batista.
La intrarea in mijloacele de transport in comun, intai sunt lasati sa iasa afara cei care coboara, dupa care vor intra ceilalti pasageri.
La masa, se va aplica „Regula gheisei”: Nu suflati in mancare/ceai/cafea! Asteptati sa se raceasca!
De fiecare data cand o doamna se ridica de la masa sau se asaza, toti barbatii trebuie sa se ridice odata cu ea.
O doamna nu va intra niciodata singura intr-un bar sau local in care se vand cu predilectie bauturi acoolice.
Barbatul este prezentat femeii, cel mai tanar celui mai in varsta, iar gradul mai mic celui superior.
In mijloacele de transport in comun: Daca o doamna este insotita de un barbat, acesta ii va cumpara biletul si ii va oferi locul de langa geam. Daca exista doar un singur loc liber, el va fi oferit doamnei, iar domnul va ramane langa ea in picioare. Niciodata nu o va parasi, grabindu-se sa prinda un loc liber cand se iveste ocazia.
A nu raspunde la gestul celui care intinde mana este in sine o ofensa, chiar mai grava decat cea de a nu saluta.
Punctualitatea, atunci cand suntem invitati la masa este deosebit de importanta.
Nu asezati coatele pe masa! Daca folositi doar o mana, asezati-o in poala.
Intotdeauna, salutul trebuie insotit de un zambet. Cand salutam trebuie sa-l privim in ochi pe cel salutat, nu salutam o persoana stand cu spatele catre persoana respectiva sau privind spre cer sau pamant.
Nu vorbiti cu gura plina! Mestecati cu gura inchisa! Multumiti chelnerului cand va serveste!
Cum se taie mancarea din farfurie: Bucata de mancare trebuie taiata exact langa furculita. In plus, se taie numai pentru o inghititura, nu se fac „soldatei”.
Nu vorbiti la telefon in timpul mesei. Daca primiti un apel foarte important, trebuie sa va scuzati si sa va ridicati de la masa.
Nu salutam tinand mainile in buzunare sau cu gura plina. Nu salutam facand gesturi ample, nefiresti.
Dupa ce terminati de mancat, nu impingeti farfuria spre coltul mesei! Asteptati sa vina chelnerul sa o ia.
Nu se apeleaza oamenii la telefon inainte de 10 dimineata, intre orele 13-17 si dupa ora 21, cu exceptia celor apropiati, carora le stiti programul.
O convorbire conventionala nu trebuie sa depaseasca 5 minute!
Daca un cadou nu ne place, ne vom ascunde nemultumirea
Ambalajul unui dar este foarte important.
Nu se duc flori barbatilor decat daca sunt la spital.
Nu salutam grabit si cu aerul ca suntem preocupati de ceva.
Baietii trebuie sa-si scoata caciula de pe cap cand saluta. Formulele cele mai des folosite sunt: „ Buna ziua!”, „Buna seara!” , „Buna dimineata!”. Intre prieteni sau colegi se folosesc de regula „Buna!”, „Salut!” Niciodata nu vom saluta o persoana mai in varsta cu „Buna!” sau „Salut!”
Se saluta cu „Buna dimineata!” pana la ora 11 dimineata, cu „ Buna ziua !” dupa ora 11 si pana la lasarea serii, iar apoi cu „Buna seara!”
Cand se intoneaza imnul de stat in locuri publice, ne ridicam in picioare, luam o pozitie decenta, baietii isi scot caciulile si se asculta in perfecta liniste.
Pretul de pe cadouri va fi inlaturat cu grija. Exceptie fac discurile si cartile, de pe acestea pretul nu se sterge. Cartea nu se atinge!
Florile se ofera fara ambalajul in care le-am cumparat, chiar daca este foarte frumos.
Florile primite trebuie asezate imediat intr-un vas cu apa.
Cel care primeste un dar il va deschide in fata musafirului si nu-i va strica bucuria protestand ca este prea scump, ca nu trebuia sau mai rau, ca nu-i place, nu-i trebuie, ca nu-l poate accepta.
Cand distanta sau zgomotul nu ne permit sa salutam verbal, atunci salutam printr-o usoara inclinare a capului.
Baietii saluta primii fetele, barbatii saluta primii femeile, copiii sau persoanele mai tinere saluta persoanele mai in varsta. Cand intram intr-o incapere ii salutam pe cei aflati deja acolo. Cand ne prezentam unui grup salutam primii. Dupa ce ne salutam, nu intrerupem discutia in care sunt antrenati membrii grupului.
Intotdeauna cel care merge il saluta pe cel care sta pe loc, iar cel care se afla intr-o masina pe cel care este pieton, dar intotdeauna, nu trebuie sa ne sfiim sa salutam primii, chiar daca regula cere sa fim salutati. A saluta este o dovada de politete. A astepta sa fii salutat este o dovada de impolitete.
Barbatul va merge intotdeauna la marginea dinspre strada a trotuarului, in momentul in care merge alaturi de o femeie sau mai multe femei. Daca sunt doi barbati si o femeie, atunci aceasta va sta la mijloc.
Intotdeauna se intreaba unde este toaleta si nu se folosesc alte cuvinte referitoare la aceasta, cum ar fi „baia”.
„O femeie nu poate fi lovita nici macar cu o floare!”, nici macar in gluma si nici nu se poate insinua lovirea unei femei.

Sursa: zigzagonline.ro


 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Radio Unirea FM și pe ȘTIRI GOOGLE


Știri

Începe SĂPTĂMÂNA MARE: Ce trebuie să faci în fiecare zi în această perioadă

Publicat

în

Postul Paştelui se încheie cu Săptămâna Mare, a patimilor lui Hristos.

În Săptămâna Mare se face curăţenie generală în gospodării. Curţile sunt măturate, surile sunt curăţate de gunoaie, gardurile sunt reparate, şanţurile sunt curăţate de nămol şi adâncite.

Casele trebuie să strălucească de curăţenie pentru că ele „te blestemă dacă Pastile le prind necurăţate”.

Săptămâna Mare. Lunea Mare

În lunea Săptămânii Mari se scoate totul la aerisit, se lipesc şi se văruiesc casele iar mobilierul este spălat şi reparat. De asemenea, în Lunea Mare se poate spăla.

Până miercuri, inclusiv, sunt permise muncile în câmp. După această zi bărbaţii trebăluiesc pe lângă casă, ajutându-şi nevestele la treburile gospodăreşti.

Săptămâna Mare. În Joia Mare fiecare familie duce la Biserică colaci

În Joia Mare, dată limita slujbelor speciale dedicate morţilor, fiecare familie duce la biserica colaci, prescuri, vin, miere de albine şi fructe pentru a fi sfinţite şi împărţite, apoi, de sufletul morţilor, parte preotului, parte sătenilor aflaţi la biserica, în cimitir sau pe la casele lor.

Până la Joia Mare, femeile se străduiau să termine torsul de frică Joimăriţei care, în imaginarul popular era o femeie cu o înfăţişare fioroasă ce pedepsea aspru lenea nevestelor sau a fetelor de măritat. Uneltele de tortură ale Joimăriţei erau căldură, oală cu jăratec, vătraiul sau cârligul pentru foc.

Această fiinţă mitologică folosea mijloace cumplite de tortură: ardea degetele şi mâinile fetelor şi femeilor leneşe, le pârlea părul şi unghiile şi incendia fuioarele de cânepă găsite netoarse. De multe ori nici flăcăii leneşi, cei care nu terminau de reparat gardurile sau nu îngrijeau bine animalele pe timpul iernii, nu erau iertaţi de aceste pedepse. De fapt, Joimăriţă era, la origini, o zeitate a morţii care supraveghea focurile din Joia Mare şi care, treptat, a devenit un personaj justiţiar ce pedepsea lenea şi nemuncă.

Săptămâna Patimilor. Focurile de Joi-Mari

Conform tradiţiei, în noaptea ce premerge Joia Mare sau în dimineaţă acestei zile se deschid mormintele şi sufletele morţilor se întorc la casele lor. Pentru întâmpinarea lor se aprindeau focuri prin curţi, în faţă casei sau în cimitire, crezându-se că, astfel, ei aveau posibilitatea să se încălzească. Focurile de Joi-Mari erau ruguri funerare aprinse pentru fiecare mort în parte sau pentru toţi morţii din familie şi reprezentau o replică precreştină la înhumarea creştină din Vinerea Mare, conform crestinortodox.ro.

Aceste focuri se deosebesc de focurile ritualice de peste an – focurile de Mucenici, de Lăsatul Secului, de San – George sau de Sânziene. Ele se făceau din plante considerate a avea virtuţi magice ( alun, boz, tei) ce erau adunate de către copii sau de către tinerele necăsătorite.

Focurile se înconjurau cu tămâie şi agheasmă, în jurul lor se aşezau scaune „pentru morţii ce urmau să sosească” şi se dădea de pomană copiilor, vecinilor şi rudelor. Obiceiul se mai păstrează în unele sate din zona montană a Bucovinei (Moldoviţa, Paltin, Argel, Vama, Brodina de Sus etc), purtând denumirea de „încălzitul moşului” dar, de cele mai multe ori, semnificaţiile sale nu mai sunt cunoscute, el având mai ales caracter de divertisment.

Săptămâna Patimilor. Când se face pasca si când se vopsesc ouăle

Joia Mare este ziua în care, de regulă, se prepară cele mai importante copturi pascale: pască,cozonacii cu mac şi nuca şi babele coapte în forme speciale de ceramică. Pască cea mai importantă coptură rituală a Paştelui, se face din făină de grâu de cea mai bună calitate, cernută prin sită deasă, şi are, cel mai adesea, formă rotundă. Aluatul dospit se pune în tavi speciale pentru pască, după care, de jur împrejur, se aşează aluatul împletit din două sau trei sucituri şi se lasă totul la crescut.

În mijlocul tăvii se aşează, apoi, brânză de vacă, pregătită cu zahăr, ouă, mirodenii şi stafide. Peste brânză se face o cruce, din acelaşi aluat împletit, împodobită cu ornamente în formă de floare. Se unge totul cu ou şi se coace în cuptorul încălzit. Altă dată, cojile ouălor folosite la pască nu se aruncau şi nici nu se ardeau.

Ele se strângeau cu multă grijă într-un vas special şi se aruncau în Sâmbătă Paştelui pe o apă curgătoare crezându-se că, astfel, găinile şi puii aveau să fie păziţi de uliu peste vara. Se mai credea că, în felul acesta, se dădea de ştire Blajinilor – popor mitic care trăia sub pământ – că se apropie cea mai mare sărbătoare a creştinilor.

În Vinerea Neagră se ţine post negru

Ultima vineri din Postul Mare este numită în Bucovina Vinerea Paştilor, Vinerea Patimilor, Vinerea Neagră, Vinerea Seacă sau Vinerea Mare. Conform tradiţiei creştine, este, ziua în care Iisus a fost răstignit şi a murit pe cruce pentru răscumpărarea neamului omenesc de sub jugul pactului strămoşesc. Din această cauza Vinerea Mare este zi de post negru.

În Vinerea Mare nu se fac copturi

În Vinerea Mare este interzis a se face copturi. Există credinţă că dacă cineva se încumetă a coace în această zi face mare păcat iar coptură nu este mâncată nici măcar de peşti.

În Vinerea Mare, dimineaţă, înainte de răsăritul soarelui, oamenii alergau desculţi prin rouă sau se scăldau tainic în ape curgătoare crezând că, în felul acesta, vor fi sănătoşi pe tot parcursul anului. Seară, însă, întreagă suflare a satului bucovinean mergea la biserica pentru a participa la slujba de scoatere a aerului şi pentru a trece pe sub acesta. în scopuri terapeutice.

Săptămâna Patimilor. Sâmbătă Mare

Sâmbătă Mare este ultima zi de pregătire a Paştilor, când femeile trebuie să pregătească marea majoritate a mâncărilor, să deretice prin încăperi şi să facă ultimele retuşuri la hainele noi pe care urmau să le îmbrace în zilele de Paşti. De obicei, în Sâmbătă Mare are loc şi sacrificiul mielului, din carnea căruia se pregătesc mâncări tradiţionale: drobul, numit în Bucovina cighir, friptură şi borşul de miel.

Spre deosebire de Crăciun, pentru Paşti nu se pregătesc prea multe feluri de mâncare, de unde şi zicerea: „Crăciunul este satul iar Paştele este fudul”. Principala grijă a oamenilor, înaintea Paştilor, este aceea de a-şi primeni hainele, fiecare gospodină trebuind să aibă o cămaşă nouă, cusută în mod special, iar bărbaţii măcar o pălărie nouă.

Sâmbătă seară fiecare gospodină îşi pregăteşte cu grijă coşul ce urmează a fi dus la biserica, pentru sfinţire.

În el aşterne un ştergar curat şi aşează o lumânare albă, apoi ouă roşii, pască, cozonac,ouă încondeiate, o bucată de slănină, muşchi de porc, şuncă special preparată, zahăr, făină, salată de hrean cu sfeclă roşie fiartă, sare, câţiva căţei de usturoi, o ramură de busuioc, un fir-două de breabăn (numit brebanoc sau bărbănoc), cârnaţi, un miel din aluat copt într-o formă specială etc.

Totul se acoperă cu cel mai frumos ştergar pe care îl are gospodină, semn de preţuire a sărbătorii pascale dar şi de mândrie personală.

Sursa:realitatea.net

 


 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Radio Unirea FM și pe ȘTIRI GOOGLE


Citește mai mult

Știri

Cozonacul, nelipsit de pe meselor românilor de Paște: Când și unde a apărut

Publicat

în

Desertul preferat al românilor, cozonacul, are o istorie îndelungată. Tradiția românească spune că dacă ai cozonac pe masă înseamnă că sărbătorești.

Deși este o prăjitură tradițională românească, acesta este în egală măsură și un desert bulgăresc (kozunak) și un produs de patiserie italiană numită „panettone”.

La originea cozonacului se află pâinea, iar tehnicile de dospire și coacere au evoluat în timp. Drojdia a fost folosită din timpuri străvechi ca ferment pentru dospirea aluatului.

Potrivit descoperirilor arheologice, în Egiptul antic existau cuptoare pentru copt. De asemenea, există desene care datează de aproape 4.000 de ani ce atestă că egiptenii știau să facă mai multe feluri de pâine dospită, unele fiind îndulcite cu miere, scrie unica.ro.

Tot în Antichitate, grecii făceau un tip de cozonac îndulcit cu miere și presărat cu nuci, care se numea „plakous”. Chrysippus din Tyana a menţionat, conform surselor, o reţetă de cozonac cu nuci şi miere pe care, tot el menţionează, l-a gustat în Creta.

Romanii, care au preluat folosirea drojdiei de la egipteni și greci, au diversificat și îmbogățit rețeta pentru cozonaci, adăugând, spre exemplu, ouă, unt, fructe uscate. La început existau două feluri de cozonac ce erau oferite ca ofrandă zeilor: „libum”, un cozonac de dimensiuni mai mici și „placenta”, un cozonac cu brânză, stafide și alune. În Evul Mediu, brutarii europeni făceau deseori cozonaci cu fructe uscate deoarece acestea țineau mai mult timp.

În Marea Britanie, prima reţetă de cozonac apare într-o carte de bucate în 1718, cu recoman­darea de a fi copt în forme lungi şi înguste, recomandare care a rămas valabilă şi în zile­le noastre. În Anglia secolului al XIV-lea, Geoffrey Chaucer menţionează, în Povestiri din Canterbury, de cozonaci imenşi făcuţi pentru ocazii speciale. Unul dintre cozonaci, de forma unui tort, fusese făcut din 13 kilograme de făină şi conţinea unt, smântână, ouă, mirodenii, stafide şi miere, potrivit unica.ro.

Francezii, cei care în secolul al XIX- lea au adău­gat al treilea fel la masă, „desertul”, sunt cei care au pus în valoare cozonacul, mai mult decât alţii. Marie Antoinette a rămas în memoria oamenilor prin fraza pe care a rostit-o atunci când i s-a spus că oamenii nu au nici măcar pâine pe masă, din cauza sărăciei. Viitoarea regină a Franţei ar fi rostit: „Să mănânce cozonac, dacă nu au pâine”.

Mrs. Mary Eales, o cunoscută autoare de cărţi de bucate din Marea Britanie, a scris în 1718, ca recomandare, ca acest preparat să fie copt în forme lungi şi mai subţiri. De atunci datează forma clasică de cozonac. Specialiştii în gastronomie sunt aproape cu toţii de acord că reţeta de cozonac, asa cum o cunoaştem noi astăzi, a fost consacrată în secolul al XIX-lea de europeni, scrie unica.ro.


 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Radio Unirea FM și pe ȘTIRI GOOGLE


Citește mai mult

Știri

Să ne cunoaștem frumusețile județului: Spectaculoasa Cascadă Pătrăhăițești-Arieșeni, înaltă de 14 metri, loc de atracție pentru turiști

Publicat

în

Spectaculoasa Cascadă Pătrăhăițești, de lângă Arieșeni, reprezintă o atracție pentru turiști, indiferent de perioada anului

Cascada Pătrăhăițești este o splendidă cădere de apă în 2 trepte, de 14 metri înălțime. Traseul până la cascadă este ușor accesibil, o bună parte din el se poate face și auto.

Cascada Patrahaitesti – dupa numele satului langa care se afla sau Cascada Bucinis – dupa numele raului pe care s-a format.

Cei mai multi turisti viziteaza aceasta cascada in perioada de vara din iulie pana prin septembrie, se poate ajunge la cascada chiar si iarna cand zapada este mica. Cascada merita vizitata si in perioada de primavara si toamna cand datorita topirii zapezilor sau ploilor debitul ei este mult mai mare, deasemenea iarna are un farmec deosebit fiind impodobita de gheata.

Cum ajung la Cascada Patrahaitesti?

Pentru a ajunge la cascada plecand din centrul statiunii turistice Arieseni urmati drumul national spre Vartop circa 1 kilometru pana vedeti un pod de beton pe partea stanga iar langa acesta un mic indicator „Cascada Patrahaitesti 5 kilometri”. De aici urmati drumul forestier lejer si marcajul punct rosu pana in satul Patrahaitesti de unde mai aveti 1,5 kilometri pana la cascada.
Ce pot vizita in apropierea cascadei?

In apropierea cascadei puteti sa vizitati doua muzee – doua ateliere de mestesugarit in care se creaza obiecte de artizanat specifice ciubararitului: tulnice, ciubere, donite, pahare de lemn, sararite, fluiere. Aici puteti sa vedeti cum sunt create aceste obiecte si deasemenea puteti invata sa cantati la tulnic. Deasemnea la localnici gasiti produse traditionale specifice tarii motilor: palinca, afinata, dulceata de fructe de padure etc.

Cascada Patrahaitesti se gaseste la poalele Varfului Curcubata Mica, varf pe care il puteti vizita plecand de la cascada. De sus aveti cel mai bun punct de belvedere asupra Tarii motilor cu casele rasfirate prin toate poienile muntilor pana sus pe creste. Acest traseu nu are marcaj turistic.


 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Radio Unirea FM și pe ȘTIRI GOOGLE


Citește mai mult

Știri

Politică

Administrație

Știri din Alba

Educație și Cultură

Eveniment

Sănătate

Social Economic

Divertisment

Stiri din alte ziare

  • Alba Iulia
  • Abrud
  • Aiud
  • Blaj
  • Campeni
  • Cugir
  • Sebes
  • Ocna Mures
  • Teius
  • Zlatna

Articole Similare

radiounireafm, radio alba iulia, radio alba