Echinocțiul de toamnă: Ziua începe să scadă, iar noaptea devine tot mai lungă

Ca în fiecare an, la începutul ultimei decade a lunii septembrie atenția ne este îndreptată spre momentul în care pășim în toamna astronomică.

Echinocţiul este momentul când ziua şi noaptea sunt egale în orice loc de pe Pământ. Echinocțiul de toamnă din 2023 are loc pe data de 23 septembrie, la ora 9:50.

Cuvântul „echinocţiu” derivă din cuvântul francez „équinoxe”, care, la rândul lui, provine din latinescul „aequinoctium”, format din „aequus” – „egal” şi „nox”, „noctis” – „noapte”.

Echinocţiul are loc de două ori pe an. Prima dată este momentul când Soarele traversează ecuatorul ceresc trecând din emisfera cerească sudică în cea nordică, în jurul datei de 21 martie, reprezentând echinocţiul de primăvară în emisfera nordică şi echinocţiul de toamnă în cea sudică.

îAcest punct de intersecţie a eclipticii cu ecuatorul ceresc se numește punctul vernal. Punctul vernal este folosit pentru definirea coordonatelor astronomice ecuatoriale. Datorită faptului că punctul se deplasează pe ecliptică, coordonatele se definesc pentru poziția punctului într-un anumit an, de exemplu 1950,0 sau 2000,0.

Al doilea echinocțiu al anului este momentul când Soarele traversează ecuatorul ceresc trecând din emisfera cerească nordică în cea sudică, în jurul datei de 23 septembrie, reprezentând echinocțiul de primăvară în emisfera sudică și echinocțiul de toamnă în emisfera nordică. Punctul de intersecție din acest moment al eclipticii cu ecuatorul ceresc se numește punctul autumnal.

Punctul echinocţiului de toamnă, numit şi „punct autumnal”, se află pe sfera cerească la intersecția eclipticii (ce reprezintă proiecţia pe sfera cerească a planului orbitei Pământului) cu ecuatorul ceresc, pe care Soarele îl traversează la aceasta dată, trecând din emisfera nordică a sferei cereşti în cea sudică.

Debutul toamnei marchează şi începerea târgurilor şi iarmaroacelor acestui anotimp, praznicele de pomenire a morţilor şi de pomenile date pentru cei în viaţă. În tradiţiile tuturor popoarelor, echinocţiul de toamnă este legat de încheierea muncilor agricole, de sărbătorirea recoltelor.

Echinocţiul de toamnă este un punct de cotitură pentru natură, când se iau ultimele recolte şi se sădesc seminţe pentru toamnă. Păsările se retrag în ţările călduroase, iar celelalte animale îşi fac provizii şi se pregătesc pentru frig. Tradiţia spune că florile se plâng una către alta pentru a se usca. De începutul anotimpului mai rece sunt legate câteva superstiţii. Acum se face primul must, din struguri călcaţi în coşarcă. Se bat nucii, se adună merele şi gutuile. Tradiţia spune că ultimele fructe din pomi se lasă pentru Mama Natură. Tradiţia spune că e o perioadă de introspecţie, în care ne facem planuri şi ne regenerăm, precum natura. În mitologia greacă, toamna începea când se întorcea zeiţa Persefona împreună cu soţul ei, Hades, în lumea subpământeană. Noul sezon te face să pui în balanţă eșecurile şi reuşitele din lunile din urmă.

Se spune că în calendarul popular se păstrează în perioada echinoțiului de toamnă amintirea celebrării unui străvechi început de an. „Părinții Bisericii creștine au suprapus aici, peste moartea și renașterea Zeiței Muma de origine neolitică, sărbătorile Adormirii (morții) și Nașterii Fecioarei Maria”, explică profesorul Ion Ghinoiu.

Obiceiuri importante sunt concentrate în jurul zilei Crucii. La biserică se duc buchete de flori cu care se împodobesc crucea. Se spune că florile și frunzele sunt bune de leac, vindecă durerile de cap și de dinți, iar cu crenguțele de busuioc aprinse se afumă bolnavii de friguri. De asemenea, la biserică se duc și prune, care după ce sunt sfințite se pot păstra timp îndelungat și vindecă „de bube”. Tradiția spune că florile se plâng una alteia în perioada aceasta pentru a se usca.

 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Radio Unirea FM și pe ȘTIRI GOOGLE