Cetatea Aiudului, o bijuterie turistică a județului Alba: A fost implicată sau martoră la câteva dintre evenimentele sociale și politice importante din istoria Transilvaniei

Situată în zona centrală a orașului, la dreapta șoselei naționale București – Oradea, la aproximativ 30 km distanță de municipiul Alba Iulia și la circa 36 km de Turda, Cetatea Aiudului – un complex de arhitectură medievală cuprinzând mai multe edificii – este cel mai important obiectiv turistic de pe teritoriul așezării.

Cetatea cu ziduri si turnuri de piatră este amplasată pe locul unei fortificatii de pământ mai vechi, care la rândul ei se suprapune pe o asezare daco- romană din secolul al III-lea d.Chr.. În edificarea complexului de arhitectură sunt cunoscute două faze de constructie. Existenta unei prime cetăti este atestată arheologic, prin săpăturile din anii 1974-1977, în secolul al XIV-lea. Potrivit traditiei locale săsesti aceste începuturi ar fi avut loc înainte de marea invazie tătară din anii 1241-1242. Această datare însă nu este deocamdată confirmată.

În plan orizontal cetatea are forma unui pentagon cu laturile inegale. La unghiurile de întâlnire ale zidurilor si la mijlocul laturilor lungi ale acestora, sunt adosate turnuri cu patru, cinci si sapte laturi. Forma actuală corespunde în mare măsură etapei a doua de constructie, dar pe alocuri conservă si elemente ale primei faze, cât si ale unor refaceri si adăugiri mai târzii. Inscriptiile care s-au mai păstrat pe alocuri pe turnuri si ziduri aduc unele informatii legate de acele lucrări.

Desi de mici dimensiuni (cu perimetrul de cca 350 m), prin grosimea incintei (de 1,20-1,30 m) si înăltimile zidurilor (de 7-8 m), la care se adaugă parapetul de cărămidă (de 2 m), cetatea a constituit un mijloc sigur de apărare în vremuri tulburi pentru locuitorii Aiudului. Apărarea era sporită si de santul cu apă ce înconjura cetatea în exterior. Turnurile erau date în grija breslelor mestesugăresti, care aveau obligatii militare, dintre mesterii breslasi alegându-se comandanti militari – așa ziși “ofițeri de breaslă”.

Si azi în oraș se vorbește de turnurile măcelarilor, croitorilor, cizmarilor si olarilor – de formă rectangulară, al tăbăcarilor – cu sapte laturi, ca si de cele ale cojocarilor și lăcătușilor – cu câte cinci laturi. Pe latura de vest se mai află un turn mic, denumit “Kalendas”, care era în grija Asociației Sf. Spirit. Legătura dintre turnurile apropiate era asigurată de drumul de strajă din spatele parapetului, la care se urca prin intermediul unor scări din lemn sustinute de profilele de piatră prinse în zidurile curtinei. În interiorul turnurilor accesul la nivelele superioare se făcea prin scări din lemn.

În interiorul cetătii sunt amplasate două edificii de cult si patru edificii din secolele XVIII si XIX, acestea din urmă apartinând acum cultului reformat calvin. Cel mai important edificiu este biserica construită în stil gotic transilvănean la sfârsitul secolului al XV-lea. În prezent aparține cultului reformat calvin. Biserica are un turn robust, înalt de 64 metri si prevăzut cu metereze. Cealaltă biserică datează de la sfârsitul secolului al XIX- lea și apartine cultului evanghelic lutheran. Biserica a fost construită pe locul vechii capele în stil romantic din prima jumătate a secolului al XIV-lea, cu ocazia zidirii noului edificiu păstrându-se planul si fundația primului edificiu din cetate.

Complexul fortificat are strânse legături si cu istoria orasului care s-a derulat de-a lungul mai multor secole. Cetatea a fost implicată direct sau a fost martoră la câteva dintre evenimentele sociale si politice importante din istoria Transilvaniei. În general toate aceste evenimente si-au pus amprenta asupra acestui monument medieval, tocmai prin consecintele pe care le-au generat: reconstruiri sau reparatii repetate cu ocazia cărora nu s-a mai respectat stilul inițial, ci s-a lucrat în stilul noilor perioade. De aici au rezultat si particularitătile acestui monument de arhitectură medievală transilvană.

În interiorul cetătii se mai găsesc următoarele edificii, proprietăti ale Oficiului parohial reformat calvin:

· clădirea oficiului parohial alipită jumătătii vestice a Palatului princiar, a cărei aripă dinspre jumătatea nordică păstrează elemente de zidărie din piatră si resturi de ancadramente fasonate în piatră, care permit o datare în secolul al XVII-lea; aripa dinspre sud este o constructie mai nouă (sec. XVIII-XIX);
· clădirea parohială, utilizată ca locuintă de serviciu a preotului paroh. Conține elemente constructive din secolele al XVIII-lea si al XIX-lea, deși se presupune că este o refacere a unei clădiri vechi;
· fosta casă a clopotarului. Este alipită de zidul perpendicular pe peretele vestic al cetătii, lângă turnul olarilor. Pare o constructie din secolele XVIII- XIX, cu refaceri si mai târzii;
· fosta casă parohială evanghelică, cumpărată de Oficiul parohial reformat, în prezent renovată.

sursa: aiudulmeu.ro

 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Radio Unirea FM și pe ȘTIRI GOOGLE