Rămâi conectat

Știri

Bustul lui Mihai Eminescu, unul dintre cele mai importante monumente de for public din Sebeș: Când a fost restaurat

Publicat

în

Bustul lui Eminescu din Sebeș, restaurat recent

Alături de importantele monumente istorice și de arhitectură ale Sebeșului, adevărate atracții atât pentru publicul local, cât și pentru turiști, o altă categorie de bunuri de patrimoniu stârnește tot mai mult interesul iubitorilor de artă și de cultură.

Este vorba de monumentele de for public, prezente în număr din ce în ce mai mare pe aproape întregul areal al municipiului Sebeș, care au caracter comemorativ și de semnal, fiind dedicate unor mari personalității ale culturii, artei și științei, ca Lucian Blaga (1895-1961), Mihai Eminescu (1850-1889), Carl Filtsch (1830-1845) și Dorin Pavel (1900-1979).

Unul dintre cele mai valoroase monumente de for public din Sebeș, și cel mai vechi, este bustul ce-l înfățișează Mihai Eminescu, amplasat în centrul Pieței Libertății (fosta Piață Mică a orașului), în fața edificiului neogotic care, în trecut, adăpostea Gimnaziul Evanghelic, în prezent sediul Școlii Gimnaziale nr. 2. Bustul a fost executat de Doina Eugenia Lie (1929-2012) în anul 1960. A fost prima lucrare de for public a sculptoriței în orașul său natal.

Născută la Sebeș în data de 1 iunie 1929, Doina Lie a absolvit liceul pedagogic „Pia Brătianu” din București. Noile realități sociale și politice din primii ani ai regimului comunist i-au afectat pentru o vreme cariera, fiindu-i refuzată înscrierea la facultatea de arte plastice, datorită „originii nesănătoase”, ea fiind fiică de preot greco-catolic. Astfel, timp de trei ani a fost nevoită să lucreze ca educatoare. În cele din urmă i-a fost permisă înscrierea la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București, pe care l-a absolvit în anul 1956, sub coordonarea profesorului Constantin Baraschi. A avut numeroase expoziții, de grup și personale, dintre care trebuie amintite: cele din 1975, de la Galeria Orizont, București și Galeria Haus im Park, Emmerich, Germania, din 1991, la Fundația Dinu Lipatti, Geneva, Elveția și din 1992, la Deutsche Bank, Kleve, Germania. În anul 2004 a primit din partea președinției Ordinul Meritul Cultural, iar în 2007 a devenit cetățean de onoare al municipiului Sebeș. A încetat din viață în anul 2012, la vârsta de 83 de ani.

Lucrările Doinei Lie pot fi admirate atât în spații publice din localități din România precum Sebeș (unde mai există o sculptură – „Unirea” – situată în piațeta din vecinătatea Centrului Cultural „Lucian Blaga”), Curtea de Argeș, Alba Iulia, Baia de Arieș, Bistrița Năsăud, cât și în interiorul unor edificii sau în muzee, la București, Bârlad, Giurgiu, Ploiești etc. Arta ei este cunoscută și dincolo de granițele României, dovadă stând expozițiile care i-au fost organizate în țări precum Germania, Elveția și Olanda. De altfel, trei lucrări de-ale Doinei Lie pot fi admirate în localitatea Emmerich din Germania, fiind găzduite în capela, în foaierul teatrului și în spitalul orașului.

În vara anului 2022, bustul lui Mihai Eminescu, din Sebeș, a fost restaurat. Lucrarea realizată din calcar, așezată pe un postament placat cu lespezi de piatră, se afla de o bună perioadă de timp într-o stare avansată de degradare. Era acoperită cu o crustă neagră generată de praful și de poluarea rezultate din traficul auto intens în zona în care este amplasată, precum și de straturi de licheni, vizibile mai ales în zona capului (frunte și păr), care au colonizat ani la rând piatra. De asemenea, în unele zone ale feței și părului era vizibilă fragilizarea materialului litic, existând riscul ca părți din acesta să se desprindă.

Dată fiind starea de conservare precară a bustului, specialiștii muzeului din Sebeș au luat decizia de a-l include între monumentele care urmau a fi tratate în perioada 25 iulie – 5 august 2022, în cadrul celei de-a doua ediții a workshop-ului „Restaurarea și conservarea bunurilor culturale confecționate din piatră”, organizat de Centrul Cultural „Lucian Blaga” Sebeș, prin Muzeul Municipal „Ioan Raica” Sebeș, în parteneriat cu Muzeul Național al Unirii Alba Iulia și cu Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia. Bustul a fost tratat cu biocid, curățat în totalitate prin microsablare, îndepărtându-se depunerile, ulterior, consolidându-se părțile fragilizate. De asemenea, au fost executate întregiri volumetrice, în special, în zona ochiului drept și a fost repictat scrisul de pe postament.

În urma acestor tratamente, degradările au fost stopate, iar lucrarea și-a redobândit, în mare parte, aspectul inițial, iubitorii de artă putându-se delecta, admirând o sculptură de certă valoare artistică care-l cinstește pe cel mai important poet român, Mihai Eminescu.

Drepturi de autor text: Centrul Cultural „Lucian Blaga” Sebeș & Muzeul Municipal „Ioan Raica” Sebeș


 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Radio Unirea FM și pe ȘTIRI GOOGLE


Știri

Mâncăruri specifice românești de Paști: Ce fel de mâncare nu trebuie să lipsească de pe masă

Publicat

în

Pastele este una dintre cele mai importante sarbatori ale anului, motiv pentru membrii familiei si prieteni sa se adune in jurul mesei de sarbatoare.

Masa tradițională pentru Paști este alcătuită la creștinii români din: drob de miel, ciorbă de miel, friptură de miel, ca dulciuri se mănâncă cozonacul cu diverse umpluturi și pasca cu brânză. Alături de aceste bucate se pregătesc ouă roșii.

Tradiția populară spune că, la răstignirea lui Iisus Hristos, Maica Domnului a adus un coș cu ouă pe care a vrut să le dea paznicilor. Aceștia au refuzat darul, batjocorindu-L și mai mult pe Iisus. Plângând în hohote, Maica Domnului a lăsat coșul la picioarele Răstignitului. Sângele, șiroind din trup, a împestrițat ouăle. Uitându-se la ele, Iisus Hristos a șoptit că din acea zi toți creștinii vor vopsi ouă roșii. În felul acesta, ouăle roșii au devenit un simbol al învierii.

Postul Paștelui, cel mai lung și cel mai aspru post de peste an, presupune ca trecerea la mâncăruri de dulce să fie cumpătată și cu chibzuială.

Mai întâi pe masă de Paşti se aşează aperitivele. Printre acestea drobul de miel şi ouă umplute, dar şi fel de fel de aperitive pe bază de aluat. Bineînţeles, ouăle roşii sunt cele mai importante.

Drobul de miel se prepară în aproximativ 120 de minute. Carnea de miel este, în general, nelipsită din preparatele de Paşti, iar drobul de miel este gustos şi uşor de preparat.

Aperitivele pe bază de aluat uşor de preparat sunt soluţii foarte bune nu doar pentru bufeturile suedeze, ci şi pentru a-ţi ţine musafirii ocupaţi până termini de aranjat masă. Pentru a umple aceste aluaturi nu există limite de creativitate, pentru că se pot folosi nu doar legume şi fructe crude, ci şi cu diverse tipuri de brânză sau cu carne.

Ouăle vopsite sunt nelipsite pe masă de Paşte. Ştiai că poţi vopsi ouăle în albastru folosind afine conservate sau portocalii, utilizând morcovi? Ori că poţi obţine culoarea verde din spanac, iar roşul din suc de rodie?

Supa sau ciorba de miel completează meniul tradiţional de Paşte. Supa de miel, pe lângă beneficiile nutrionale pe care le oferă organismului, este o mâncare delicioasă, care aduce savoare mesei de Paşte. Pe lângă celelalte preparate tradiţionale, bogate în grăsimi, supa de miel vine ca o alinare pentru stomac, uşurând digestia.

Printre felurile principale în meniul tradiţional de Paşte se poate numără stufatul de miel. Această este o mâncare tradiţională, care se prepară, în general, o singură dată pe an. De Paşte, la tăierea mielului, ceapă verde şi usturoiul verde sunt proaspete şi subţiri şi dau aromă minunată stufatului de miel.

Pe masă de Paşte se pot aşeza şi sarmalele în foi de varză. Este o mâncare tradiţională şi mai ales de sărbătoare.

La desert, cozonacii sunt cele mai des întâlnite deserturi de Paşte. Tot la desert se poate servi pască cu brânză şi stafide.

De pe masă tradiţională de Paşte nu lipsesc băuturile tradiţionale: băuturi spirtoase pentru începutul mesei şi vinuri pentru a acompania mâncărurile servite, scrie realitatea.net.


 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Radio Unirea FM și pe ȘTIRI GOOGLE


Citește mai mult

Știri

Joia Mare, Joia Patimilor, Joia Neagră, Joimăriţa: Tradiții și superstiții în ziua în care se înroșesc ouăle

Publicat

în

În această zi sfântă, Joia Mare, credincioșii respectă mai multe obiceiuri

Joia Mare – Tradiții și superstiții în ziua în care se înroșesc ouăle Joia Mare este a patra zi din Săptămâna Mare sau Săptămâna Patimilor și ziua în care se înroșesc ouăle.

În Joia Mare se prăznuieşte spălarea picioarelor ucenicilor de către Hristos, Cina cea de Taină, cea la care s-a instituit Taina Sfintei Împărtăşanii, numită şi Euharistia, rugăciunea din grădina Ghetsimani şi vinderea Domnului de către Iuda.

În această zi îţi este interzis să faci mai multe lucruri. Joia Mare, a patra zi din Săptămâna Mare sau Săptămâna Patimilor, mai este cunoscută drept Joi Mari, Joia Patimilor, Joia Neagră, Joimăriţa.

Tradiții în Joia Patimilor

În Joia Neagră se fac focuri pentru sufletele morţilor care vin la geam În unele zone ale țării, în această perioadă se fac focuri pentru sufletele răposaţilor, care se spune că vin şi se aşază la streaşină. De aceea, în această zi, nu se mătură, ca să nu se facă praf prea mult, care să fie aruncat în gura morţilor. Joi seara se ţin Cele 12 Evanghelii la care participă femeile. Tot în zona extracarpatică, femeile merg cu o sfoară cu noduri şi se tot desface câte un nod la fiecare evanghelie. Fac acest lucru, de obicei, femeile gravide, ca să nască uşor. Tradiția spune că în Joimărița fetelor leneșe li se toacă degetele Joia Mare este încadrată în credinţa populară ca o joimăriţă, care e un fel de sfântă, ca şi Sfânta Vineri. Aceasta este foarte atentă la serbarea zilei sale şi la respectarea tradiţiilor. Este reprezentată ca o bătrână sinistră ca aspect, care toacă degetele fetelor leneşe, care nu au terminat torsul până acum.

Nici bărbații nu scapă de pedepse, dacă au fost leneși și gospodăria nu arată așa cum ar trebui. În cazul în care Joimărița găsește pe cineva dormind, acela va fi leneș tot anul. Se merge la casele oamenilor, iar gazdele trebuie să dea ouă copiilor În unele zone ale țării, o femeie bătrână merge pe la casele oamenilor împreună cu fete tinere pentru a îndeplini tradiția. În schimb, în alte zone se trimit la casele oamenilor cete de copii, unși pe față cu negreală. Aceștia merg la oameni pentru a le îndemna pe fete la muncă. Pentru a scăpa de pedeapsă, gazdele trebuie să le dea copiilor ouă. La sat, în perioada de iarnă se torc lâna, inul, cânepa şi se ţes. Toate acestea trebuie făcute până la Paşti pentru că de Paşte se dau hainele noi. Haina nouă înseamnă haina de vară. Tot până la Joia Mare trebuie ca gardul să fie refăcut în grădini, trebuie adunat gunoiul şi ars. Acele munci de primăvară trebuie terminate înainte de această zi. În unele părţi, în Joia Mare se face borşul care este bun la preparatele de miel.

În Joia Mare se vopsesc ouăle

Joia Mare este cunoscută mai ales ca ziua în care se înroșesc ouăle, pentru că se spune că ouăle înroșite în această zi nu se strică tot anul. De asemenea, oamenii cred că aceste ouă sfințite și îngropate la moșie o feresc de piatră. Ouăle se spală cu detergent, se clătesc, se lasă la uscat, apoi se fierb în vopsea. Pe lângă ouă roşii, românii contemporani mai vopsesc ouăle şi în galben, verde, albastru. Unele gospodine pun pe ou o frunză, apoi îl leagă într-un ciorap subţire şi aşa îl fierb, ca să iasă „cu model”. Mai de mult, ouăle se vopseau cu coji de ceapă, cu sunătoare (pojarniţă), cu coajă de crin roşu sau cu flori de tei; luciul li se dădea ștergându-le, după ce s-au fiert, cu slănină sau cu untură. Ce nu se face în Joia Mare În Joia Mare nu trebuie să îți săruți prietenii În Joia Mare şi cam pe toată perioada Săptămânii Mari oamenii se spovedesc, chiar şi cei care nu s-au spovedit decât o dată pe an. Pentru că joia a fost Sărutul lui Iuda, e bine ca oamenii care se întâlnesc sau care nu s-au văzut de mult timp să nu se sărute pentru că acest sărut ar fi răstălmăcit, va fi înţeles ca o trădare. Există o anumită reţinere la atingeri în Joia Mare. Oamenii îşi dau mâna, dar nu se ating. În Joia Mare nu se spală haine pentru că, după cum spune o vorbă din bătrâni, li se vor duce morţilor lături din spălături în loc de pomană. În Joia Mare nu se fac parastase. O vorbă din bătrâni spune că de Joia Mare nu se trag clopotele bisericilor, ci doar se bate toaca.


 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Radio Unirea FM și pe ȘTIRI GOOGLE


Citește mai mult

Știri

Chemarea narciselor, în luna mai: În Alba, două poieni cu narcise, cea de pe Vârful Negrilesei, din apropierea comunei Bucium şi cea de la Piatra Cetii de lângă Întregalde

Publicat

în

Chemarea narciselor, în luna mai: În Alba, două poieni cu narcise

În judeţul Alba sunt cunoscute două poieni cu narcise: cea de pe Vârful Negrilesei (5 ha), din apropierea comunei Bucium şi cea de la Piatra Cetii (8 ha) de lângă comuna Întregalde. Din cauza altitudinii mai ridicate, narcisele din aceste poieni înfloresc mai târziu, in mai.

Poiana Narciselor are şi propria legendă. Pe vremuri poienile de pe munte reprezintau locul în care ciobani din toate părţile se întâlneau, îşi povesteau peripeţiile şi se pregăteau pentru un nou an de ciobănit. Tot aşa se zvoneşte că a apărut şi legenda Negrilesei, din întâmplarea unor ciobani care mai apoi au povestit totul înaintaşilor lor şi astfel a ajuns până în zilele noastre.

”Se spune ca în vremuri îndepărtate o pasăre măiastră care zbura din depărtări, doar odată în an în aceşti munţi pentru a vesti sărbătorile de cântec şi joc ale anului, a poposit în Poiana Negrilesei, aşa pe când se îngâna ziua cu noaptea, pentru a se odihni după atâta drum. Era vremea când ciobani din zonă pregăteau cina în jurul focului de cetină, iar unul dintre ei mai bătrân, văzu pasărea şi prin sunet de tulnic îşi chema camarazii ca să o prindă, pentru a îşi împodobi cu penele ei pălăriile. Pasărea măiastră frântă de obosita aştepta ca păstorii să se aproprie şi le rosti cu grai omenesc şi înţelept:

«Ştiu că vreţi să-mi luaţi viaţa, pentru penele mele, cu care să vă împodobiţi pălăriile, dar de mi-ţi cruţa, voi umple aceste poieni cu aceste pene şi an de an ele vor răsări mai frumos şi mai multe pentru voi, astfel încât, copiii, nepoţii şi strănepoţii voştri, vor avea cât vor fi aceşti munţi podoaba penelor mele». La aceste vorbe minunate, ciobanii au lăsat pasărea în viaţă. Şi-a luat zborul şi nu s-a mai oprit decât pe Muntele Găina, dar nu a uitat să îşi scuture penele fermecate, astfel încât de atunci şi până acum, în aceste poieni din Muntele Negrilesei, cresc an de an ca să vestească venirea verii, frumoasele narcise, dezmierdând cu frumuseţea şi mirosul lor pe toţi trecătorii şi mai ales pe cei care vin la sărbătoarea narciselor care are loc an de an în luna mai”, astfel sună legenda transmisă din generaţie în generaţie.

Poiana Narciselor este arie naturală protejată. Pentru turiştii care au venit cu corturi a fost amenajat un loc special de campare. Pe platoul de la Negrileasa se găsesc, la tarabe, tradiţionalii mici şi bere, dar şi obiecte de artizanat.

Traseu de acces: de pe drumul DN74A Câmpeni-Abrud, se intră pe drumul spre Bucium, de unde spre satul Valea Negrilesii. Din sat un drum forestier ne duce până la Cabana Narciselor.

Poienile cu narcise, care însumează cca.45 de hectare se află la altitudini cuprinse între 1150 și 1250 m și ocupă culmea și versantul nord-vestic al Dealului Buciumanilor și versantul nord-estic al muntelui Vălcoi. Din păcate, datorită pășunatului, numărul narciselor înflorite primăvara scade de la an la an.

Sursa: agrointel.ro, welcometoromania.ro


 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Radio Unirea FM și pe ȘTIRI GOOGLE


Citește mai mult

Știri

Politică

Administrație

Știri din Alba

Educație și Cultură

Eveniment

Sănătate

Social Economic

Divertisment

Stiri din alte ziare

  • Alba Iulia
  • Abrud
  • Aiud
  • Blaj
  • Campeni
  • Cugir
  • Sebes
  • Ocna Mures
  • Teius
  • Zlatna

Articole Similare

radiounireafm, radio alba iulia, radio alba