Știri

Sfaturi de acum 100 de ani: „În timp de epidemie, vom ședea frumușel acasă, vom ținea în jurul nostru cea mai mare curățenie și nu vom intra în locuri unde se adună lume multă”

Publicat

acum 4 ani

în

18/10/2020

Suntem la 100 de ani distanță de vremurile de atunci, am descoperit între timp roboții, internetul, și… bomba atomică, iar medicina a evoluat – poate la distanță de ani lumină…

Dar sunt lucruri care, la vreme de epidemie, pentru întreaga omenire, au rămas neschimbate de-a lungul secolelor. Și ei, asemeni nouă, acum, și noi, asemeni lor, în urmă cu 100 de ani, avem obligația să respectăm o regulă simplă. Noi avem haștag #stau acasă. Ei numeau asta „a ședea frumușel acasă”.

Am răsfoit, din curiozitate, ziarele apărute în Sibiu și în Transilvania, acum 100 de ani, în 1920, 1919, 1918, ani în care, după Primul Război Mondial, omenirea se confrunta cu una dintre cele mai letale pandemii din istoria sa – gripa spaniolă.

Dincolo de posibile sau imposibile similitudini între cele două molime: COVID 19 și gripa spaniolă, multe dintre sfaturile date pe atunci de medici sunt asemănătoare în privința prevenției. Chiar dacă acum medicina înseamnă roboți, intervenții minim invazive, laser și tratamente pentru boli care pe vremuri erau mortale, una dintre cele mai importante măsuri de prevenție a rămas valabilă: statul acasă și evitarea aglomerațiilor.

„În contra acestei molime primejdioase”

La peste 10 ani de la epidemia de gripă spaniolă, Asociațiunea Transilvană pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român – ASTRA, publica, în colecția Biblioteca Poporală a Asociațiunii, lucrarea „Ce trebuie să știm despre boalele molipsitoare” (Editura Asociațiunii Astra, Sibiu, 1931) de dr. Iosif Stoichiția, inspector sanitar general.

Principalul sfat pe care medicul sibian îl dădea pe atunci sibienilor, transilvănenilor, populației de la sate, dar și de la orașe este impresionant de asemănător cu ceea ce ne sfătuiesc pe noi autoritățile acum:

„Se pune acum întrebarea, cari ar fi măsurile de apărare în contra acestei molime primejdioase? Înainte de toate ne vom feri de a veni în atingere cu aceia despre cari știm că sunt atinși de această boală. În timp de epidemie, vom ședea frumușel acasă, vom ținea în jurul nostru cea mai mare curățenie și nu vom intra nici în cârciumă, nici la șezătoare și nici într-alt loc, unde se adună lume multă și de tot felul. Vom aierisi des odăile în cari locuim, ne vom spăla mânile de mai multe ori pe zi. […] Ne vom feri de răceli, iar când suntem siliți, totuși, să stăm între oameni mai mulți, cari vorbesc, tușesc și strănută, ne vom păzi și vom ținea o batistă curată înaintea gurei și a nasului”, scria dr. Iosif Stoichiția.

Medicul sibian vorbește, în lucrarea respectivă, despre multe dintre bolile contagioase, acordând câteva pagini gripei – Gripa spaniolă și Influența. Caracteriza gripa ca fiind o boală molipsitoare, poate cea mai molipsitoare dintre toate bolile, care se transmitea cu ușurință de la un om la altul, fiind suficient să stăm în aceeași încăpere cu omul bolnav sau să luăm masa împreună.

„În cârciumă, la ospăț, în școală, în biserică sau oriunde ar fi mai multă lume strânsă la un loc, este destul dacă unul singur este bolnav de gripă, care tușește, scuipă ori strănută, ca alții 10 să se molipsească de boală și să se îmbolnăvească pe loc”, scria medicul.

Deși nu dispuneau de aparatura modernă din zilele noastre, medicii știau de pe atunci și avertizau populația asupra faptului că gripa se ia prin contact direct – „atingere cu omul bolnav”, prin strănut, tușit sau prin nerespectarea unei distanțe minime de siguranță față de bolnav.

„De aici se întinde mai departe în tot satul”

Și acum 100 de ani, simptomele unei gripe obișnuite erau cele din zilele noastre, slăbiciune musculară, strănut, tuse, febră, etc. Iar medicii conștientizau faptul că un bolnav neizolat și lipsa măsurilor de igienă pot duce la o infectare în colectivitate:

„De obicei când se îmbolnăvește unul dintr-o casă, nu peste mult vom afla că pe rând au luat boala și cei din jurul lui. De la cei din casă o iau apoi vecinii sau rudeniile, care trec pe acolo, iar de aici se întinde mai departe în tot satul”, scria dr. Iosif Stoichiția.

Așadar răspândirea în colectivitate a rămas peste secole un pericol, în situațiile în care oamenii nu înțeleg faptul că trebuie să evite contactul social pentru ca boala să nu se întindă. În tot satul. Sau în tot orașul. După caz.

Medicul vorbește despre simptomele gripei, spunând că epidemia din 1918 a fost una dificilă: „În anul 1918, cei mai mulți bolnavi de gripă au murit de pneumonie, care a avut un decurs grav și cu mult mai rău ca în aprinderile obișnuite”.

De la înălțimea cunoștințelor medicale din vremurile noastre, ni se poate părea copilăresc modul în care medicii din acele vremuri comparau starea de boală cu un adevărat război, încercând să le explice oamenilor simpli, pe înțelesul lor, ce înseamnă lupta cu boala:

„Războiul acesta, ca orișicare alt război, ține un anumit timp, în care se întâmplă că unele lupte se câștigă, altele se pierd. Starea bolnavului, înlăuntrul căruia se duce acest război, se va resimți în bine sau în rău, după cum câștigă sau pierde câte o astfel de luptă. În cele din urmă însă, orice război are un sfârșit și astfel și acela al corpului în contra microbilor, după un timp se isprăvește. Dacă învinge corpul, omul bolnav se însănătoșește, se înțelege, numai cu încetul, deoarece organele corpului se refac numai pe îndelete după suferințele îndurate”.

„Nu se poate un lucru mai păcătos decât ascunderea unui morb infecțios acut”

La finalul secolului al XX-lea am găsit „Statistică sanitară pe anii 1896-1897”, publicată de Revista Transilvania (An. XXX, Nr. IV-V, Sibiu, aprilie-mai 1899) din Sibiu, în care specialiștii ardeleni descriau starea de sănătate a populației din Regatul Român și din Transilvania.

Este impresionant cum specialiștii din acele vremuri înțelegeau importanța măsurilor de prevenire a îmbolnăvirilor, explicând faptul că „morbii infecțioși contribuie în măsură așa mare la totalitatea mortalității” nu doar prin natura vehementă a bolii, ci prin faptul că „nu se iau din vreme măsuri pentru limitarea lor”. Iar de acest lucru nu erau vinovate atât autoritățile, cât populația, care nu înțelegea gravitatea urmărilor. Din aceste motive, primele cazuri nici nu ajungeau la cunoștința autorităților, iar atunci când erau aduse la cunoștința lor, nu erau urmate cu strictețe măsurile impuse.

Măsurile cele mai eficiente erau cele de izolare, cele prescrise de lege, capabile să îi păzească de contaminare pe cei sănătoși.

În vremuri în care suntem revoltați sau descumpăniți de modul în care unii oameni au ales să ascundă faptul că vin din zone de risc, sau cheamă personalul medical la intervenție, fără să îl avertizeze că provine dintr-o astfel de zonă roșie, punându-l în pericol, vedem că astfel de fapte nu lipseau nici în trecut.

De teama izolării, unii mințeau sau ascundeau boala, iar în acele vremuri de final de secol al XIX-lea, era vorba despre malarie, pelagră, tuberculoză.

Condamnabile erau considerate și pe vremuri astfel de gesturi: „Nu se poate un lucru mai păcătos decât ascunderea unui morb infecțios acut, de teama măsurilor de limitare ce se vor lua”.

„În timpurile grele ce le trăim ne trebuiesc sfetnici de omenie și de ispravă”

Suntem în vremuri de epidemie, pandemie chiar. De izolare, de restricții și de impuneri. De multe ori auto-izolare, auto-restricții sau auto-impuneri. Pentru a ne proteja pe noi și pe cei din jur, dar și pentru a nu le îngreuna munca celor din prima linie.

Iar pentru că unii pot să rămână acasă în aceste zile, poate săptămâni, iar timpul de lectură le va fi la îndemână, redăm mai jos câteva din pasajele de la finalul lucrării „Ce trebuie să știm despre boalele molipsitoare”, unde reprezentanții Asociațiunii ASTRA îi îndemnau pe cititori să citească carte bună românească. Să citim orice, doar să citim, să fim mai buni, să avem alături de noi sfaturi de nădejde, căci e nevoie de multă sârguință pentru a intra în legătură cu ce este curat, frumos și bun. Rânduri scrise la 1931, la mai mult de 10 ani după gripa spaniolă și cu aproape 90 de ani înainte de gripa de acum:

„În timpurile grele ce le trăim ne trebuiesc sfetnici de omenie și de ispravă. Multe gânduri năstrușnice cutreieră țara, multă sporovăială fără de niciun rost s-a cuibărit pe la noi – omul zilelor noastre simte trebuința de a fi sfătuit de cineva, purtat de dragostea față de semenii săi.

Ca să ajungem cetățeni vrednici ne trebuie multă sârguință, multă năzuință de a intra în legătură cu ce este curat, frumos și bun, fiindcă numai așa se va putea ridica patria aceasta și va fi în stare să țină piept cu cerințele vremii”.

Sursa:tribuna.ro

Publicitate

Știri

Sistem inteligent de distribuție a gazului în curând în comuna Cergău

Publicat

acum 2 ore

în

20/05/2024

Lucian DĂRĂMUȘ

În curând în comuna Cergău, sistem inteligent de distribuție a gazului

Locuitorii comunei Cergău vor beneficia de un sistem inteligent de distribuție a gazului, gratuit, printr-un proiect implementat în cadrul Programului Național de Investiții „Anghel Saligny”.

În data de 14 mai Primăria Comunei Cergău a publicat în Monitorul Oficial al României – partea a șasea, anunțul de participare la licitația privind concesionarea, operarea precum și execuția lucrărilor de înființare și sistemului inteligent de distribuție a gazului în cele trei sate aparținătoare comunei Cergău. Valoarea investiției este de 21,4 milioane de lei, din care finanțare de la bugetul de stat 20,4 milioane de lei și 950 de mii de lei din bugetul local al comunei Cergău.

Lungimea rețelei de gaz este de 24 de kilometri și va avea un număr de 600 de branșamente. Branșamentul fiecărei gospodării va fi gratuit, iar instalația interioară va fi suportată de către beneficiar.

Citește mai mult

Știri

Prima zi din săptămână, o problemă pentru mulți: De ce să iubim ziua de LUNI

Publicat

acum 5 ore

în

20/05/2024

Simona Lodroman

Există un curent al celor care detestă ziua de luni. Doar că este total greșit.

E adevărat, toți ne dorim un weekend prelungit, dar nu avem cum să schimbăm faptul că începe o nouă săptămână.

Dimpotrivă, trebuie sa ne bucure, înseamnă că suntem în viață. E un nou început, e posibilitatea de a ne continua acțiunile începute.

Este total greșit să ne plângem de ziua de luni, pentru că vom atrage o energie negativă inutilă. Vă sfătuim să începeți săptămâna cu zâmbetul pe buze și veți vedea că lucrurile vor merge ca pe roate. Luni începe săptămâna, începem și noi sau continuăm cele începute. Iar orice început ne oferă o motivație nouă, e o ocazie minunată de a ne reseta. Lunea este perioada optimă pentru a planifica lucruri noi, țeluri noi și a le imprima cu energie pozitivă, nicidecum cu ”Vai, e luni!”

Mai mult, veți avea la dispoziție o săptămână pentru a vă îndeplini cele propuse. Când începeți ceva de luni, vă veți simți invincibil. Așadar, lăsați săptămâna să înceapă lin, într-o notă pozitivă, iubiți-vă viața și ziua de luni și astfel veți proiecta un parcurs minunat al săptămânii ce va începe.

Guvernată de Lună, ziua de LUNI are cea mai puternica influenta asupra noastra. Este o zi in care lumea e mai influentabila dar si mai receptiva, deci, daca vrei sa convingi pe cineva sa faca ce iti doresti, sa-ti ofere ceea ce ai nevoie, sa te asculte, sa te ia in seama, spune-i ce vrei intr-o zi de LUNI. Te va asculta cu mai mare deschidere si va fi atent la ceea ce ii transmiti. Este o zi in care suntem mai sensibili, deci, daca vrei sa atingi coarda sensibila a cuiva, daca vrei sa storci de la cineva lacrimi si compasiune, daca vrei sa convingi un client sa-ti cumpere produsele sau serviciile foloseste-te de o zi de LUNI. Daca vrei sa faci diverse schimbari mici in viata ta, cum ar fi sa schimbi mobila in casa, sa iti schimbi aspectul sau vestimentatia, sa-ti schimbi dieta sau chiar serviciul, profita de o zi de LUNI. Desi ar fi o zi buna sa te apuci de ceva nou, tendinta spre lene poate fi mai mare, deci trebuie sa faci un efort sporit sa iesi din zona de confort si sa te apuci de treaba. Daca esti o fire artistica si ai veleitati in domeniu, foloseste-te de creativitatea, inspiratia si imaginatia pe care Luna ti le ofera intr-o zi de LUNI. Esti certat cu cineva? LUNI este o zi perfecta sa-ti ceri iertare, sa deschizi o cale spre reconciliere, sa te pui in pielea celuilalt ca sa intelegi ce simte. LUNI, clarviziunea, intuitia, presimitirile sunt mai intense, deci asculta ce-ti transmite vocea ta interioara pe diverse cai si tine cont de mesajele subtile care vin spre tine.

Foarte multe persoane consideră deprimante zilele de luni. Însă specialiștii subliniază faptul că acest lucru are legătură mai mult cu propriile noastre nemulțumiri și nu cu acea zi a săptămânii. Iată despre ce este vorba. „Ziua de luni este prima zi a săptămânii. Toţi cei care resimt această zi într-un mod negativ, aproape depresiv, sunt în mod cert nemulţumiţi de propria viaţă, familie sau job. De aceea, întrebarea care se pune din perspectivă psihologică este următoarea: urăşti ziua de luni? Dacă răspunsul este da, încearcă să faci o introspecţie şi să descoperi, de fapt, ce urăşti. Ziua de luni este doar un paravan în spatele căruia se pot ascunde o seamă întreagă de nemulţumiri, furie, deznădejde, depresie, anxietate şi încă multe altele. Până nu vei rezolva toate aceste problemele de fond, lunea va rămâne ziua pe care o urăşti” sustine psihoterapeutul Constantin Cornea.

Sursa: doctorulzilei, acvaria.com, exquis.ro

Citește mai mult

Știri

Bunele maniere, de ieri și până azi

Publicat

acum 20 de ore

în

19/05/2024

Simona Lodroman

Bunele maniere, de ieri și până azi: Cele mai ciudate explicații ale bunelor maniere

Deși unele dintre ele par de neînțeles sau au explicații dintre cele mai ciudate, bunele maniere s-au păstrat până în ziua de astăzi și contribuie la relaționarea în bune condiții cu ceilalți, întrucât sunt un set de reguli care, dacă sunt respectate, îi fac pe oameni să se simtă bine în compania noastră.

Deși obiceiurile diferă de la o țară la alta, a dărui flori unei doamne, a contribui la spălarea vaselor după o cină, sunt lucruri întâlnite în toată lumea și pe care mulți le respectă cu strictețe, tocmai pornind de la acest cod.

Se presupune că prima carte de bune maniere a fost scrisă în jurul anului 2400 î.Hr. de către Ptah-hotep, edilul Egiptului. Codul bunelor maniere își are rădăcinile în Antichitate, odată cu dezvoltarea artei oratorice și a teatrului. În vremurile acelea se punea foarte mare accent pe gesturi, pe miscările corpului, considerându-se deosebit de importante pentru exprimarea nobleții și perfecțiunii spiritului. Gesturile trebuiau să fie moderate, nici foarte iuți, dar nici foarte domoale. Confucius considera că omul nu se poate purta normal decât utilizând un cod, niște reguli, bunele maniere fiind astfel încorporate de atunci în unele norme sociale.

În Evul Mediu percepția despre gesturi s-a schimbat, considerându-se că acestea puteau exprima ceea ce se află în interiorul unei persoane, caracterul acesteia, slăbiciunile, punctele forte. Disciplinându-și gesturile, omul se putea cizela, putea deveni mai bun.

În Franța secolelor XII-XVIII s-au pus bazele normelor de bună purtare cunoscute și în ziua de astăzi. Grădinarul-șef al regelui Ludovic al XIV-lea a cerut Majestății Sale să facă un act ce stipula respectarea a unor reguli de purtare, deoarece, neatenți fiind, nobilii călcau peluzele proaspăt însămânțate ale Parcului de la Versailles, deși grădinarul îi atenționase prin diverse inscripții că acest lucru este interzis. Astfel, bunele maniere erau împărtășite membrilor curții sale cu ajutorul unor cărți mici pentru ca toți oamenii să aibă un comportament civilizat și unitar în prezența Majestății Sale. Acea bucată de hârtie pe care erau notate bunele maniere purta numele de „etichetă”.

Deși „eticheta” provine de la francezi, George Washington nu s-a lăsat mai prejos și la vârsta de 16 ani a transcris lucrarea „Reguli Civice și Comportamentul decent în prezența cuiva și în timpul conversațiilor” ce cuprindea 110 reguli de conduită.

Mai târziu, în 1922, Emily Post publică lucrarea „Eticheta – în Societate, în Afaceri, în Politică și Acasă”, un bestseller ce a promovat bunele maniere.

Din 1978, Judith Martin (Miss Manners), jurnalist american, răspunde întrebărilor despre etichetă și scrie eseuri pe probleme de maniere, sau clarifică esențialele calități ale politeții. Aceasta a povesteste într-un interviu din 1995 importanța bunelor maniere: „ Dacă te comporți într-un mod care-i ofensează pe oamenii cu care ai de-a face, aceștia se vor îndepărta de tine. Există o mulțime de oameni care afirmă: Nu ne pasă de etichetă, dar nu putem accepta felul în care așa-și-așa se comportă și nu-l vrem în jurul nostru.” Miss Manners spune care este marele minus al bunelor maniere: „Eticheta nu are mari sancțiuni așa cum are legea. Dar cea mai mare sancțiune pe care o putem aplica este de a nu avea de-a face cu acești oameni și de a-i izola deoarece comportamentul lor este insuportabil.”
Cele mai ciudate explicații ale bunelor maniere

De ce bărbatul trebuie să meargă, alături de femeie, pe partea exterioară a drumului este lesne de înțeles, dar de ce trebuie să spunem „noroc” sau „sănătate” unei persoane care strănută? Sau de ce bărbații le oferă flori femeilor?
De ce trebuie să spunem „noroc” sau „sănătate” unei persoane care strănută?

În ziua de astăzi această regulă este discutabilă, întrucât se recomandă ignorarea momentului și evitarea oricărei remarci atunci când cineva strănută în imediata vecinătate. Cu toate acestea, faptul că îi urezi „sănătate” cuiva care dă semne de guturai este considerat un gest de bunătate și solidaritate. În trecut, oamenii considerau că îți poți pierde sufletul sau bătăile inimii ți s-ar putea opri în urma unui strănut. În acest caz, „Fii binecuvântat” era o considerată o urare cu puteri oarecum vindecătoare, fiind menită să prevină aceste nenorociri, mai ales că pe atunci oamenii mureau din simple răceli sau gripe din cauză că medicina nu era prea dezvoltată.
De ce bărbații oferă flori femeilor?

Oferirea florilor de către bărbați este un obicei originar din Evul Mediu , deoarece baia era considerată ceva murdar și întâmplându-se doar o singură dată pe an. Astfel, florile aveau rolul de a îndepărta mirosule neplăcute ale doamnelor ce-și neglijau igiena corporală. Bineînțeles, în prezent florile nu mai sunt oferite cu același scop, ci sunt oferite în semn de respect și iubire la aniversări și alte evenimente importante.
De ce trebuie să ne astupăm gura cu mâna atunci când căscăm?

Deși în zilele noastre această regulă are o cu totul altă explicație, în trecut, oamenii considerau că în cazul strănutului sau al căscatului sufletul putea fi eliberat din corpul uman sau necuratul ar putea pătrunde în acesta. Astfel, astupându-ți gura cu mâna eviți pericolul întâmplării unor asemenea lucruri neplăcute.
De ce bărbatul trebuie să intre primul într-un taxi?

Bărbatul trebuie să intre primul într-un taxi pentru ca nu cumva să se trezească fără domnița lui, așa cum se întâmpla în Evul Mediu, atunci când amanții înlocuiau birjarii unor trăsuri pentru a le fura aristocraților reprezentantele sexului frumos. Această regulă se păstrează și în ziua de astăzi pentru a-i scuti pe bărbați de evenimentele neplăcute.

Sursa:historia.ro

Citește mai mult

Știriacum 2 săptămâni

„Paştele cailor“ există: De unde vine expresia. Tradiții și legende de Paștele Cailor

Știriacum 2 săptămâni

9 mai, Ziua Proclamării Independenţei de Stat a României

Știriacum o săptămână

Chemarea narciselor, în luna mai: În Alba, două poieni cu narcise, cea de pe Vârful Negrilesei, din apropierea comunei Bucium şi cea de la Piatra Cetii de lângă Întregalde