Punctul echinocțiului de toamnă, numit și „punct autumnal”, se află pe sfera cerească la intersecția eclipticii (ce reprezintă proiecția pe sfera cerească a planului orbitei Pământului) cu ecuatorul ceresc, pe care Soarele îl traversează la această dată, trecând din emisfera nordică a sferei cerești în cea sudică. Cuvântul „echinocţiu” derivă din cuvântul francez „équinoxe” care, la rândul lui, provine din latinescul „aequinoctium”, format din „aequus” – egal şi „nox, noctis” – noapte.
De la un an la altul, fenomenul nu se produce la aceeaşi dată din cauza faptului că anul calendaristic nu este egal cu cel tropic.
De când a fost alcătuit calendarul gregorian (1582), echinocţiul de toamnă s-a produs la 21, 22, 23 sau 24 septembrie, mai des însă la 22 sau 23 septembrie.
După producerea acestui fenomen astronomic, orele de lumină vor începe să scadă, până la solstiţiul de iarnă, de la 22 decembrie.
În emisfera sudică a Pământului, data de 23 septembrie marchează începutul primăverii.
Echinocţiu de toamnă
2019 – 23 septembrie 10:50
2020 – 22 septembrie 16:30.
Debutul toamnei marchează şi începerea târgurilor şi iarmaroacelor acestui anotimp, praznicele de pomenire a morţilor şi de pomenile date pentru cei în viaţă. În tradiţiile tuturor popoarelor, echinocţiul de toamnă este legat de încheierea muncilor agricole, de sărbătorirea recoltelor.
Echinocţiul de toamnă este un punct de cotitură pentru natură, când se iau ultimele recolte şi se sădesc seminţe pentru toamnă. Păsările se retrag în ţările călduroase, iar celelalte animale îşi fac provizii şi se pregătesc pentru frig. Tradiţia spune că florile se plâng una către alta pentru a se usca. De începutul anotimpului mai rece sunt legate câteva superstiţii. Acum se face primul must, din struguri călcaţi în coşarcă. Se bat nucii, se adună merele şi gutuile. Tradiţia spune că ultimele fructe din pomi se lasă pentru Mama Natură. Tradiţia spune că e o perioadă de introspecţie, în care ne facem planuri şi ne regenerăm, precum natura. În mitologia greacă, toamna începea când se întorcea zeiţa Persefona împreună cu soţul ei, Hades, în lumea subpământeană. Noul sezon te face să pui în balanţă eșecurile şi reuşitele din lunile din urmă.
Se spune că în calendarul popular se păstrează în perioada echinoțiului de toamnă amintirea celebrării unui străvechi început de an. „Părinții Bisericii creștine au suprapus aici, peste moartea și renașterea Zeiței Muma de origine neolitică, sărbătorile Adormirii (morții) și Nașterii Fecioarei Maria”, explică profesorul Ion Ghinoiu.
Obiceiuri importante sunt concentrate în jurul zilei Crucii. La biserică se duc buchete de flori cu care se împodobesc crucea. Se spune că florile și frunzele sunt bune de leac, vindecă durerile de cap și de dinți, iar cu crenguțele de busuioc aprinse se afumă bolnavii de friguri. De asemenea, la biserică se duc și prune, care după ce sunt sfințite se pot păstra timp îndelungat și vindecă „de bube”. Tradiția spune că florile se plâng una alteia în perioada aceasta pentru a se usca.
