Rămâi conectat

Știri

Paştele catolic: Istoric, semnficație și tradiții. Cum sărbătoresc Învierea Domnului creștinii catolici din întreaga lume

Publicat

în

Duminică, credincioșii creștini din bisericile occidentale sărbătoresc Paștele. Învierea este celebrată în cultul catolic și în cele protestante, pentru anglicani și luterani. Alături de ei sărbătorește și Biserica Greco-catolică din România.

La fel ca Paștele ortodox, și cel catolic presupune o serie de tradiții păstrate și respectate cu smerenie.

Decalajul dintre cele două sărbători este, cel mai frecvent, de o săptămână. Această diferenţă dintre cele două date ale aceleiaşi sărbători este una din cele mai interesante şi complicate probleme ale creştinismului. Întrebarea care se pune în mod firesc este de ce Paştele se sărbătoreşte la date diferite, deşi evenimentul sărbătorit este acelaşi – învierea lui Iisus.

Explicaţia diferenţei de data: Protopashiti, alţi creştini din zona Antiohiei, serbau Paştele duminica, dar aveau grijă ca acea duminică să cadă totdeauna în săptămâna azimilor iudaice.
Totodată, cei mai mulţi creştini din Egipt, Grecia şi Apus sărbătoreau Paştele în aceeaşi zi din săptămâna în care a murit şi a înviat Hristos. În vinerea cea mai apropiată de 14 Nisan era comemorată moartea lui Hristos, fiind numită Paştele Crucii. Duminica următoare era sărbătorită Învierea şi cădea totdeauna după 14 Nisan sau după prima lună plină care urma echinocţiului de primavară. Sărbătoarea se numea Paştile Învierii.

Regulile Paştilor, stabilite la Niceea.  Pentru a elimina controversele legate de sătrbătoarea Paştilor, în cadrul primului sinod ecumenic de la Niceea, din anul 325, s-a stabilit că Paştile vor fi serbate totdeauna în prima duminică ce cade după prima noapte cu Lună plină de după echinocţiul de primăvară. În acest caz este vorba de coroborarea calendarului solar, în funcţie de care este stabilit echinocţiul de primăvară, cu calendarul lunar, stabilit în funcţie de fazele lunii. Dacă data Paştelui, calculată după prima regulă, cade în aceeaşi zi ca şi Paştele evreiesc, atunci Paştele creştinilor trebuie amânat cu o săptămână.

Sinodul de la Niceea a mai stabilit şi că data Paştelui din fiecare an va fi calculată de către Patriarhia din Alexandria, iar aceasta o va comunica, la timpul potrivit, şi celorlalte Biserici creştine.
Schimbarea apărută după introducerea calendarului gregorian Învierea Domnului a fost sărbătorită peste tot la aceeaşi dată până la introducerea în 1582 a calendarului gregorian în urma reformei efectuate de Papa Grigorie al XIII-lea. Introducerea calendarului gregorian a fost necesară deoarece, în cazul calendarului iulian, anul mediu era mai lung decât anul astronomic, făcând ca echinocţiul de primăvară să se mute înapoi în anul calendaristic. În Orient, din motive religioase ce au apărut odată cu Marea Schismă din 1054, cele mai multe biserici au refuzat să accepte, sute de ani, calendarul gregorian care este cu 13 zile înaintea celui iulian. Astfel, Răsăritul şi Apusul n-au mai serbat Paştele la aceeaşi dată decât din întâmplare. Catolicii calculează data Paştelui după o formulă de calcul a lunii pline de după echinocţiul de primăvară, în timp ce ortodocşii calculează în funcţie de luna plină astronomică. În anul 1924 s-a hotărât, la Constantinopol, o adaptare a tuturor Bisericilor Ortodoxe la calendarul gregorian. Nu toate au acceptat, astfel că Patriarhia Ierusalimului, Biserica Ortodoxă Rusă, Biserica Ortodoxă Sârbă păstrează calendarul neîndreptat. Pentru a menţine o unitate ortodoxă în serbarea Paştelui, din anul 1927, s-a decis ca toate bisericile ortodoxe să sărbătorească Paştele după calendarul iulian. Timp de zece ani de la această hotărâre, românii ortodocşii au serbat Paştele o dată cu romano-catolicii. Ulterior, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a decis să revină asupra deciziei şi să serbeze Paştele o dată cu ortodocşii care serbează Paştele după calendarul vechi. Vaticanul a recomandat minorităţilor catolice din ţări cu majoritate ortodoxă să serbeze Paştele o dată cu ortodocşii. În România, doar greco-catolicii au respectat această recomandare.

Din anul 1054, cand s-a produs Marea Schisma a Bisericii crestine, Pastele se sarbatoreste, cu unele exceptii, intotdeauna la date diferite la catolici si ortodocsi – sens în care modul de calculare a datei Pastelui difera. Calculul zilei de Paşti a iscat divergente încă din primele secole ale creştinismului, când Paştele se sărbătorea în prima duminică cu Lună plină din echinocţiul de primavară.
Deoarece data Paştelui este legată atât de echinocţiul de primavară, cât şi de fazele Lunii, stabilirea acestuia a dus la calcule diverse şi complicate, mai ales că multe oraşe mari, Roma, Alexandria, Antiohia, cu puternice comunităţi creştine, nu luau în considerare aceeaşi zi pentru echinocţiul de primavară. Concret, începand din anul 1582, biserica catolica si cea ortodoxa folosesc calendare diferite. Biserica catolica se ghideaza dupa calendarul Gregorian, in timp ce ortodocsii au pastrat calendarul Iulian. Catolicii calculeaza data Pastelui bazandu-se pe luna plina ecleziastică, calculata pe baza unor tabele oranduite de biserica si se bazeaza pe o data fixa pentru echinoctiul de primavara. In opozitie, credinciosii de confesiune ortodoxa sunt ghidati de luna plina astronomică, calculata pe baza datelor astronomice si o data reala – tot din punct de vedere astronomic, a echinoctiului de primavara. Astfel, cei care au păstrat vechiul calendar, cel Iulian, în vigoare din timpul lui Iulius Cezar, au stabilit ziua Paştelui după acest calendar. Multe state au aderat cu greu la noul calendar Gregorian. Ţările protestante l-au adoptat abia spre 1700. În alte ţări, vechiul calendar a rămas în vigoare până în secolul XX. Bisericile ortodoxe rusă, sârbă, greacă şi română au adoptat noul calendar abia în 1923, dar aceste biserici au decis ca numai sărbătorile fixe (Crăciunul, Boboteaza, Adormirea Maicii Domnului) să fie stabilite după calendarul Gregorian, iar data Paştelui să se stabilească tot după calendarul Iulian, căruia să i se acorde o corecţie de 13 zile. Rezultă calcule complicate, care duc la o diferenţă de până la cinci săptămâni în celebrarea pascală la bisericile romano-catolică şi protestantă, faţă de cea ortodoxă.

Complicaţiile stabilirii datei Paştelui provin din faptul că data lui depinde atât de calendarul lunar (prima duminică cu lună plină), cât şi de cel solar (după echinocţiul de primăvară). Anul lunar având 354 zile, iar cel solar 365, prima zi a calendarului lunar cade mereu în altă zi a calendarului lunar. Diferenţa dintre anul lunar şi anul solar este relativ ciclică (se repetă o dată la 19 ani, dar şi în acest caz pot interveni anumite corecţii). Deci, pentru a afla ziua Paştelui trebuie mai întâi aflate fazele lunii, apoi zilele de duminică.
Sărbătorirea Paştelui la aceeaşi dată de toţi creştinii – evenimentul sărbătorit fiind indiscutabil acelaşi – a preocupat toate confesiunile. Biserica romano-catolică a declarat, prin Conciliul Vatican 2 din 1965, că nu se opune ca sărbătoarea Paştelui să fie fixată într-o duminică anume din calendarul gregorian, cu asentimentul celor interesaţi, mai ales al „fraţilor despărţiţi de Scaunul Apostolic”. Mai târziu, Secretariatul Pontifical pentru Unitatea Creştinilor a propus ca, începând cu anul 1977, Paştele să se celebreze în a doua duminică din luna aprilie, data care coincide cu ziua răstignirii lui Isus (a doua duminică după echinocţiul de primavară). Bisericile ortodoxe şi-au exprimat public dorinţa ca întreaga creştinătate să sărbătorească Paştele împreună. Totuşi, din cauza unei serii de dificultăţi pastorale, s-a arătat că este nevoie de reflecţii serioase înainte de a lua o decizie definitivă. În aceste împrejurări, Sfântul Părinte a decis ca nici Biserica Catolică să nu schimbe modul de calcul în vigoare. Până se va ajunge la consensul dorit de ambele biserici, se poate afirma că, indiferent de confesiune, Învierea lui Isus este momentul pe care creştinii din întreaga lume îl sărbătoresc în acelaşi spirit, chiar dacă la date diferite.

Bisericile occidentale folosesc un calendar propus de papa Grigore al XIII-lea, sistem care a corectat, în 1582, erorile calendarului iulian, introdus de Iulius Cezar. În același timp, credincioșii ortodocși celebrează Învierea în funcție de o variantă revizuită a calendarului iulian, din care au fost tăiate 13 zile. Potrivit primului conciliu de la Niceea, Paștele se sărbătorește în prima duminică de după prima lună plină care coincice sau succede echinocțiului de primăvară.
Citește și: mesaje de Paște, urări de Paste, felicitări de Paste

Catolicii și o parte dintre protestanți folosesc calendarul acceptat în lumea occidentală pentru a stabili echinocțiul de primăvară. În același timp, creștinii ortodocși au căzut de acord în 1923 să continue să calculeze data Paștelui folosind vechiul calendar, până când toate bisericile orientale vor trece la calendarul gregorian. Așa se face că se folosește pentru calcul data de 3 aprilie din calendarul laic, după calendarul vechi 21 martie. Biserica ortodoxă finlandeză şi cea estoniana sunt singurele care sărbătoresc Paștele după calendarul gregorian.
Paștele catolic în jurul lumii. Obiceiuri și tradiții

Modul în care este celebrat Paștele diferă în funcție de confesiuni, dar există și tradiții specifice țărilor sau regiunilor

În Franța, clopotele din biserici nu mai sună de joi până sâmbătă, pentru că, se pare, sunt plecate la Roma, de unde se întorc, în noaptea de Paști, vărsând pe drum dulciuri pentru copii. Duminică, după tradiționala slujbă de Paști și vânătoarea de ouă organizată prin grădini, familia se reunește în jurul unui platou cu friptură de miel. În unele regiuni franceze se spune că un iepure este cel care aduce ouă și le ascunde în cuiburile realizate de copii cu o zi înainte, potrivit vive-paques.com.

Prăjitura specifică de Paști în Italia este „Colomba”, un cozonac în formă de porumbel, simbol al veștilor bune. Și italienii mănâncă friptură de miel în prima zi de Paști, în timp ce luni se organizează de obicei picnicuri.

În Spania și Portugalia, zilele de joi și vineri dinainte de Paști și cea de luni sunt sărbători oficiale. În Spania, prăjitura specifică este Mona, un tip de cozonac auriu peste care se pun ouă colorate înainte de a fi băgat la cuptor. În Săptămâna Mare sau a Patimilor, pe străzi au loc zilnic procesiuni și spectacole de teatru.
Citește și: Mesaje de „La mulți ani” de FLORII. URARI și FELICITARI pentru cei dragi, care poartă nume de flori

În Marea Britanie, nu mielul, ci jambonul de porc se află pe masă în prima zi de Paști. Porcul este considerat simbolul norocului la englezi. Ouăle de Paști sunt un alt element specific și sunt tema unor jocuri organizate atât pentru copii, cât și pentru cei mari. În unele zone din Marea Britanie, există obiceiul ca cei mici să colinde din casă în casă pentru a cere dulciuri, așa cum se face de Halloween în SUA.

În Finlanda, copiii deghizați în bătrânici sau vrăjitoare sună la casele vecinilor, pentru a primi dulciuri. Tradiția, numită Virpominen, vine de la o veche legendă potrivit căreia trolii și vrăjitoarele se plimbau la vedere în perioada cuprinsă între Vinerea mare și prima zi de Paști. Aceeași tradiție exista deja în Suedia în urmă cu 100 de ani.

În țările scandinave se mai spune că, în prima zi de Paști, trebuie să te trezești devreme pentru a vedea Soarele dansând. Galbenul solar este, de altfel, culoarea decorațiunilor de Paști în Danemarca, Norvegia și Suedia.

În Polonia, apa, simbolul vieții, face parte din sărbătoare. În a doua zi de Paști, oamenii se stropesc cu apă pentru a îndepărta păcatele. Ziua se mai numește Lunea udă – Smigus Dingus. Totodată, Wielkanoc, noaptea de Înviere, este o ocazie de a expune ouăle colorate sau decorate cu fir din lână.

Ouăle sunt la loc de cinste și în Rusia, pictate sau decorate în roșu cu o fiertură din coji de ceapă. Rușii pun pe masa de Paști miel cu unt sau jambon de porc la cuptor, Kulich, un tip de cozonac cu rom și șofran, și paska, similară desertului românesc.
Citește și: când sunt Paștele ortodox și cel catolic în următorii ani

Ouăle și mielul se găsesc pe masa de Paști și în Grecia, iar printre preparatele specifice se numără ciorba de burtă în care au fost fierte inima și plămânii animalului. Exista tradiția ca mesenii să încerce să spargă ouăle colorate în roșu, simbolul sângelui lui Iisus. Tot pe masa de Paști se va găsi tsoureki, un fel de cozonac împletit decorat cu migdale și ouă roșii.

În Germania, familia se reunește în jurul focului de Paști, Osterfeuer, odată cu căderea nopții, o veche tradiție care celebrează primăvara. Tot un iepure este cel care aduce ouă de ciocolată, pe care pe lasă în cuiburi pregătite în prealabil de copii. Mai există tradiția decorării copacilor cu coji de ouă colorate, care simbolizează fructele asociate vremurilor calde.

În SUA, tot un iepuraș le aduce copiilor dulciuri, iar, în a doua zi de Paști, are loc vânătoarea de ouă, organizată chiar și la Casa Albă.

Luptând de mulți ani contra proliferării iepurilor care provoacă mari distrugeri pe continent, australienii încearcă să îi înlocuiască cu un iepuraș marsupial specific zonei („bilby”), o specie aflată pe cale de dispariție. Încasările rezultate din vânzarea versiunilor din ciocolată ale acestui animal sunt colectate pentru programele de protejare a speciei.
Insula Paștelui

Paștele este celebrat aproape în toată lumea. Dar există o mică insulă pierdută în Oceanul Pacific, foarte departe de civilizație, care poartă numele acestei sărbători. Totuși, deși Insula Rapa Nui, situată la est de Oceania, poartă numele Paștelui, aceasta nu ascunde ouă colorate printre misterioasele sale statui din piatră. Poartă acest nume pentru că a fost descoperită de Jakob Roggeven în ziua de Paști a anului 1722.


 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Radio Unirea FM și pe ȘTIRI GOOGLE


Știri

Locuințele din Lupșa și Hădărău, branșate la sistemul cu apă potabilă centraliza: Proiectul care așteaptă undă verde de la APM Alba

Publicat

în

Locuințele din Lupșa și Hădărău, branșate la sistemul cu apă potabilă centralizat

Peste 400 de branșamente urmrează să fie făcute, prin proiectul care așteaptă undă verde de la APM Alba.

Amplasamentul studiat se găsește în comuna Lupșa, localitatea Lupșa și Hădărău. Terenurile pe care se vor executa lucrările proiectate sunt cuprinse pe domeniul public-administrativ al acesteia.

În prezent, zona studiată din localitățile Lupșa și Hădărău, nu dispun de un sistem centralizat de alimentare cu apă potabilă. Există un sistem de alimentare cu apă și stație de tratare – aflat la nivel de execuție, cu implementare în perioada imediat următoare, motiv pentru care se va face referire la această rețea ca și cum ar fi existentă.

Problema la sistemul de alimentare cu apă potabilă este faptul că proiectul nu a fost finanțat și pentru branșamentul proprietăților la acest sistem. Investiția inițială a fost de execuție a captării de apă, stației de tratare și conductele de distribuție.

Prin urmare, proprietățile nu sunt branșate la sistemul de alimentare cu apă, motiv pentru care acest sistem nu este integral. Totodată, fără a avea consumatori, Stația de Tratare nu poate funcționa în parametrii proiectați.

Prin investiția propusă se dorește branșarea proprietăților la sistemul de alimentare cu apă.

Ținând cont de cele arătate mai sus și de prevederile și conținutul documentelor strategice de țară care sunt:

– planul național de dezvoltare;
– codul național strategic de referință;
– programul național de dezvoltare urbană;
– planul de dezvoltare al regiunii;
– strategia de dezvoltare a Comunei.

Majoritatea gospodăriilor se alimentează cu apă din fântâni, sau diferite tipuri de captări (curs de apă, foraj) dar nu beneficiază de apă potabilă. Situația actuală este incompatibilă cu normele sanitare din U.E., dar și cu normele societății moderne, iar populația este expusă riscului epidemiologic de apariție a îmbolnăvirilor hidrice.

Consiliul Local LUPȘA urmărește branșarea tuturor proprietăților la sistemul de alimentare cu apă potabilă centralizat.

Entitatea responsabilă cu implementarea proiectului este Consiliul Local al Comunei Lupșa.

Conform documentației, pentru dimensionarea sistemului de alimentare cu apă, s-a considerat că, în perspectivă, toți locuitorii vor avea instalații interioare de apă rece, apă caldă și canalizare, cu preparare individuală a apei calde.

În urma calculelor efectuate conform SR 1343-1/95, au rezultat următoarele debite caracteristice (pentru nevoi gospodărești, nevoi publice):

Qzi med = 224,56 m³/zi = 2,59 l/s;
Q zi max = 291,94 m³/zi = 3,37 l/s;
Q max orar = 817,43 m³/zi = 34,05 m³/h = 9,46 l/s.

Branșamentul locuințelor se va face prin cămine de branșament din material plastic, prevăzute cu capac de acces. Căminele vor fi pre-echipate cu contor Dn 25 mm, 2 robinete de secționare, cât și mufe de legătură la conducta de branșament.

Amplasarea căminelor de branșament se va face la limita de proprietate, pe cât posibil în spațiul verde evitându-se astfel amplasarea acestora în trotuar.

Astfel, s-a prevăzut un număr de 446 buc cămine de branșament, în vederea contorizării întregii zone extinse a localităților.

Conductele de branșament sunt realizate din țeavă de PEHD PE100 Pn6 RC având diametrul Dn 25 și se vor realiza din conducta de serviciu prin intermediul colierelor de branșare pentru țevi de polietilenă, adaptate la diametrul conductelor (conform SR 8591-91 și SR 4163/1-95).

Lungimea totală a conductelor de branșament PEID PE100 RC DN25 mm Pn 6 va fi de cca. 1460 ml.

Calculul sarcinii hidrodinamice necesare pentru alimentarea cu apă a unei gospodării s-a efectuat în ipoteza asigurării prin branșament a necesarului de apă rece și necesarul de apă rece pentru prepararea apei calde, pentru punctul de consum cel mai dezavantajat din punct de vedere hidraulic.

Pentru o gospodărie obișnuită, tip parter sau P+1, se vor prevedea branșamente Dn 25, executate din țeava PEID 25, prevăzute cu contor de apă Dn 25 (Qn=1,50-6,00 m³).
Montajul conductelor de branșament se va face subteran sub adâncimea minimă de îngheț conform STAS 6054-77 (-0,90 m).

Săpătura se execută atât mecanic cât și manual, funcție de prezența pe traseu a altor utilități, cu pereți verticali, lățimea săpăturii aferente conductei de legătură fiind de 0,6 m; pozarea conductei se va realiza pe un pat de nisip de 10 cm sub generatoarea inferioară, iar umplutura până la 15 cm deasupra generatoarei superioare se va realiza cu nisip bine compactat, restul umpluturii fiind reprezentat de materialul rezultat din săpătură, sortat și măruntit pentru eliminarea bolovanilor și a bulgărilor mari. Materialul excedentar, rezultat în urma săpăturii, va fi îndepărtat.

Căminul de apometru va fi de tip monobloc, complet echipat, compus din: corp cămin din polietilenă (PE) executat prin turnare în dublu strat – strat compact de polietilenă la exterior și strat de polietilenă expandată la interior, cu rol de izolație termică, având Dn500 mm și H= 1100 mm, prevăzut cu capac din polietilenă; capacul este prevăzut cu cameră de formare a pernei de aer împotriva înghețului, etanșarea se face cu garnitură din cauciuc EPDM; căminul este echipat cu contor, robinete de separare și fitingurile de montaj aferente. Căminul se montează pe un pat de nisip de 10 cm, bine compactat, materialul de umplutură se va aplica în straturi uniforme succesive de 20 – 40 cm, cu compactare la minim 90%.


 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Radio Unirea FM și pe ȘTIRI GOOGLE


Citește mai mult

Știri

Vizită la Sebeș a unor oficiali din Landul Brandenburg

Publicat

în

Oficiali din Landul Brandenburg în vizită la Sebeș

Marți 14 mai, conducerea Primăriei Sebeș a primit, în Aula Primăriei, o delegație a membrilor Comisiei pentru Afaceri Europene a Parlamentului Landului Brandenburg, condusă de Barbara Richstein, vicepreședintele Parlamentului Landului Brandenburg și Matthias Stefke, vicepreședintele Comisiei Afaceri Europene și Politică de Dezvoltare a Landului Brandenburg.
Delegația germană a vizitat Liceul Tehnologic Sebeș, unitate de învățământ profesional, inclusiv în sistem dual, construcție nouă finanțată prin Programul Operațional Regional 2014-2020 și Liceul German.
În cadrul întâlnirii au fost abordate teme de interes comun precum dezvoltarea comunității locale și impactul pozitiv al investițiilor germane în zonă. De asemenea, un subiect important pe agenda de lucru a fost și formarea profesională în sistem dual, după modelul german și oportunitățile de finanțare europeană pentru educație prin Programul Regiunea Centru 2021-2027.
Evenimentul se datorează parteneriatului solid dintre Regiunea Centru și Landul Brandenburg, având ca obiectiv principal prezentarea exemplelor de succes din Regiunea Centru în implementarea proiectelor de dezvoltare regională, finanțate prin Programul Operațional Regional și cooperării bilaterale dintre Germania și România, în special între Landul Brandenburg și Regiunea Centru.

 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Radio Unirea FM și pe ȘTIRI GOOGLE


Citește mai mult

Știri

15 mai, Ziua bujorului românesc: Floarea națională a României prezentă în folclorul românesc, în literatură, pictură și în motivele tradiţionale ale portului popular

Publicat

în

15 mai, Ziua bujorului românesc, floarea naţională a României

În octombrie 2022, preşedintele Klaus Iohannis a promulgat legea prin care bujorul este declarat Floare Naţională. „Se declară floarea de bujor, din familia Paeoniaceae, ca Floare Naţională a României.

În cultura orientală chineză, bujorul e considerat regele florilor, iar în Japonia, în trecut, doar familiile înstărite aveau dreptul să-l cultive în grădina proprie. De curând, în România, a fost propus ca acesta să devină „floare naţională”.
În Transilvania, Moldova sau Dobrogea i se mai spune busuioc roşu, palma-Maicii-Domnului, rujioară sau băbărujă. Sunt toate denumiri populare, arhaice, pentru a desemna bujorul românesc.
La începutul secolului al XIX-lea, Bujor era numele unui haiduc, numit astfel după culoarea aprinsă a părului. În cultura populară, bujorul este adesea asociat cu dorul, cu frumuseţea fizică sau cu dragostea. Îl întâlnim în versurile lui Eminescu, ale lui Coşbuc sau Alecsandri, dar şi în unele dintre poeziile publicate de Caragiale în Moftul Românesc (nr. 17, 1893).

În folclor, există credinţa că în petalele bujorului sunt ascunse spirite răutăcioase. Totuşi, în satele româneşti, la jumătatea lunii mai, ţăranii petrec la „Sărbătoarea bujorului”, în cadrul căreia oamenii aduc un omagiu naturii, dar şi frumuseţii spirituale şi fizice a mândrelor şi tinerilor feciori.

”Bujorul românesc” a fost adoptat de Asociația CAMARAZII ca simbol de reprezentare la evenimentele în care se marchează eroismul ostașilor Armatei Române și sângele vărsat pe câmpurile de bătălie. ”Bujorul românesc” a fost rezervat de Asociație la OSIM, ca marcă figurativă individuală, fiind publicat în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială, Secțiunea Mărci.


 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Radio Unirea FM și pe ȘTIRI GOOGLE


Citește mai mult

Știri

Politică

Administrație

Știri din Alba

Educație și Cultură

Eveniment

Sănătate

Social Economic

Divertisment

Stiri din alte ziare

  • Alba Iulia
  • Abrud
  • Aiud
  • Blaj
  • Campeni
  • Cugir
  • Sebes
  • Ocna Mures
  • Teius
  • Zlatna

Articole Similare

radiounireafm, radio alba iulia, radio alba