Sănătate
Busuiocul, „planta regală” considerată sfântă în India și folosită adesea în bucătărie: Care sunt beneficiile
Busuiocul transformă orice preparat culinar. „Planta regală” este considerată sfântă în India și este folosită adesea în bucătăria asiatică.
Pe lângă tipul de busuioc cu care suntem familiarizați și pe care îl folosim frecvent, există numeroase alte soiuri cu arome diferite.
Busuiocul este sfânt pentru hinduși. Este considerat o plantă sfântă în India și se află sub protecția zeului Vishnu. Drept urmare, busuiocul este rar utilizat în bucătăria indiană, deși este utilizat în medicina ayurvedică.
Busuiocul este una din plantele esențiale folosite în bucătăria italiană, la fel ca oregano. Frunzele proaspete și uscate conferă unor preparate ca pesto genovez, pizza Margherita și salata Caprese aroma lor specifică dulce-sărată, subtilă de cuișoare.
Busuiocul mediteranean este o divă temperamentală: aromele sale sunt extrem de delicate și pot fi distruse cu ușurință în timpul gătirii. Prin urmare, cel mai indicat este să încălzești busuiocul cât mai puțin posibil și să-l adaugi la preparate chiar înainte de servire. Aroma busuiocului merge foarte bine cu salatele mediteraneene, paste, legume, pește, pui și carne de vită. Busuiocul este folosit și în afara bucătăriei europene: Diferitele soiuri de busuioc thailandez sunt folosite în multe preparate din Asia de Sud-Est, cum ar fi curry și supă iute acrișoară.
Sugestie!
Pentru a obține o aromă mai intensă, îți recomandăm să rupi în bucățele frunzele cu degetele mai degrabă decât să le toci cu un cuțit.
Se consideră că busuiocul provine din Egipt sau India și a fost utilizat în Europa Centrală începând cu secolul al XIII-lea. Este o plantă aromatică stufoasă, înrudită cu măghiranul, menta, oregano, rozmarinul și salvia, și are frunze verzi sau roșii care pot crește până la o lungime de 10 cm. Busuiocul a fost considerat, de fapt, o plantă medicinală în antichitate, deși în Evul Mediu a dobândit o reputație destul de proastă. Considerat plantă toxică, folosită în magia neagră, care a adus ghinion, a generat mai degrabă frică decât apreciere. În prezent, busuiocul este una dintre cele mai populare verdețuri aromatice și este cultivat cu precădere în regiunea mediteraneană și în Europa de Sud-Est.
Busuiocul este o plantă aromatică folosită în special în bucătăria mediteraneană. Pe lângă gustul aparte pe care îl dă preparatelor, busuiocul are nenumărate beneficii asupra sănătăţii datorită conţinutului mare de vitamine şi minerale.
„Busuiocul este o plantă diuretică. Poate fi folosită în infecţii urinare, are acţiune protectoare asupra vaselor de sânge, hipotensoare ca tonic general este foarte bun afordisiac,” spune dr. Daniela Buşneag, medic medicină generală, homeopatie şi apifitoterapie.
De asemenea, planta are proprietăţi antiseptice. În apa în care spălaţi legumele, puteţi pune câteva picături de ulei de busuioc.
„Uleiul de busuioc poate fi folosit şi în enteroviroze. De exemplu, în salmonela sunt nişte bacterii care cedează la acţiunea uleiului de busuioc, numai că trebuie luat cu foarte mare atenţie,” explică dr. Daniela Buşneag.
Macerată la rece, planta este considerată un adevărat elixir al tinereţii fără bătrâneţe.
„Femeile care consumă zilnic un macerat din ceai de busuioc vor rămâne veşnic tinere şi frumoase,” precizează dr. Daniela Buşneag.
Puteţi face şi o infuzie de busuioc. Puneţi într-o cană cu apă fierbinte câteva frunze de busuioc şi lăsaţi la infuzat. Se vor păstra astfel principiile active ale plantei. Beţi o cană de infuzie de busuioc după masa de prânz sau masa de seară, de 3-4 ori pe săptămână. Atenţie însă la cantităţi, mai ales dacă luaţi medicamente care scad tensiunea! Nu este singura contraindicaţie.
„Dacă urmează să facem intervenţie chirurgicală, o extracţie dentară, e bine ca două săptămâni înainte de a face acest lucru să nu consumăm busuioc pentru că poate da sângerare excesivă, la fel ca şi usturoiul,” recomandă dr. Daniela Buşneag.
Busuiocul nu este recomandat nici femeilor însărcinate, celor care alăptează sau copiilor.
Sursa: digi24.ro, kotanyi.com
Sănătate
Activitate reluată la cabinetul ambulatoriului de specialitate – psihiatrie al Spitalului Municipal Blaj
La cabinetul ambulatoriului de specialitate – psihiatrie al Spitalului Municipal Blaj, activitate reluată
Sănătate
Șase medici noi la Spitalul Municipal Blaj
La Spitalul Municipal Blaj, șase medici noi
Sfatul medicului
Atenție la înțepătura de căpușă: Cum vă feriţi de Lyme, boala care revine odată cu căldura
Odată cu apariția temperaturilor ridicate revine în actualitate și o alertă semnalată de medici. Atenție la înțepătura de căpușă!
Este vară, a început sezonul vacanţelor, dar şi cel al căpuşelor. În special, acestea pot fi luate de animalele de companie din vegetaţie, dar se pot ataşa de pielea unui om foarte rapid.
Medicii se aşteaptă la o creştere a numărului de cazuri pe perioada verii şi recomandă oamenilor să evite zonele cu risc crescut pentru aceste înţepături, respectând toate măsurile preventive cunoscute deja, între care îmbrăcămintea adecvată şi controlul pielii după întoarcerea din natură. Dacă înţepătura s-a produs, este indicată extragerea căpuşei cât mai urgent, în condiţii de siguranţă, de preferat în Serviciul de Primiri Urgenţe de la cel mai apropiat spital.
Şi asta, în condiţiile în care aceste insecte banale pot fi de un real pericol, prin prisma bolilor pe care o simplă înţepătură de căpuşă le poate genera. Cea mai de temut este boala Lyme, denumită și „boala cu 1000 de fețe”, din cauza marii varietăți de simptome pe care le poate dezvolta și care pot duce la confundarea sa cu alte maladii. Specialiştii spun că, pentru a dezvolta boala Lyme, trebuie să fii înţepat de o căpuşă contaminată cu bacteria Borrelia, iar aceasta să rămână ataşată de corp cel puţin 17 ore. Este timpul minim necesar migrării bacteriilor din intestinul căpuşei către glandele salivare ale acesteia, de aici fiind introduse, odata cu saliva, la locul înţepăturii. Însă, o căpuşă îndepărtată imediat după înţepătură scade semnificativ riscul de a dezvolta boala.
Cum se îndepărtează corect căpuşele din piele
Căpuşa are marele dezavantaj că, atunci când se ataşează pe tegument, pe piele, nu o simţi. Explicaţia este că, în timpul muşcăturii, ea transmite anumite substanţe şi sedează locul respectiv. O vezi după ataşasată pe piele. Este important să evităm zonele cu multă verdeaţă – acum ieşim în parc, ne ducem în păduri, ne plimbăm în zonele de agrement în aer liber – iar cei mai expuşi pot fi copiii. Căpuşa poate fi vizibil în zona muşcăturii, este acel rash, cu centrul concentric, se înroşeşte şi este vizibilă cu ochiul liber.
Este important să nu te apuci dintr-o dată să o dai la o parte. Această manevră trebuie făcută cu blândeţe de către o persoană experimentată. Nu este bine să fie îndoită sau răsucită căpuşa, pentru că există riscul de rupere parţială, iar resturile periculoase nu sunt îndepărtate din piele. Ca măsură de precauţie, se utilizează o pensetă cu vârful bont, se apucă integral căpuşa cât mai aproape de piele, se trage în ax, încet, până este scoasă în totalitate de la locul respectiv. Apoi pielea se spală cu apă şi săpun şi se folosesc soluţii dezinfectante. Regula importantă este să nu o lăsăm să stea ataşat de piele mai mult de 36 de ore şi ideal ar fi ca manevra de extragere să fie făcută de un cadru medical. Medicul poate recomanda un tratament imediat cu antibiotice timp de 14 zile şi analize ulterioare, pentru a exclude orice risc. În general, oamenii muşcaţi de căpuşe acuză oboseală, dureri de cap, fatigabilitate, iar apoi apar durerile musculare şi durerile de articulaţii. Pericolul bolii Lyme apare dacă această căpuşă stă ataşată pe piele între 36 de ore şi 72 de ore.
Cele mai expuse categorii ale populaţei la înţepăturile de căpuşe sunt lucrătorii în aer liber (silvicultori, agricultori, lucrători la căi ferate, la exploatarea gazelor naturale, electricieni lucrători la înălţime, lucrători în amenajarea spaţiilor verzi, în administraţia parcurilor, care împreună cu angajatorii, au obligaţia de a aplica toate măsurile preventive.
Medicii recomandă persoanelor care au fost mușcate de această insectă să se prezinte la Unitatea de Primiri Urgențe a Spitalului Județean Alba, pentru îndepărtarea totală din piele a căpușei. Dacă este necesar pacienții vor fi îndrumați mai apoi la Secția de Boli Infecțioase din Alba Iulia care este singurul centru din județ unde pot fi efectuate testări pentru depistarea bacteriei Borrelia.
-
Știriacum o săptămână
„Paştele cailor“ există: De unde vine expresia. Tradiții și legende de Paștele Cailor
-
Știriacum o săptămână
Udatul fetelor de Paște, un obicei păstrat din bătrâni: Cum se merge la udat în Ardeal
-
Știriacum 6 zile
9 mai, Ziua Proclamării Independenţei de Stat a României
-
Știriacum 2 săptămâni
Puterile miraculoase ale celor 12 lumânări aprinse în Joia Mare din Săptămâna Patimilor
-
Știriacum 3 zile
Chemarea narciselor, în luna mai: În Alba, două poieni cu narcise, cea de pe Vârful Negrilesei, din apropierea comunei Bucium şi cea de la Piatra Cetii de lângă Întregalde
-
Știriacum 5 zile
IZVORUL TĂMĂDUIRII: Schitul Poșaga-Alba, una dintre mănăstirile unde poți găsi izvoare tămăduitoare
-
Știriacum 2 zile
Ziua Internațională a Dorului, în 13 mai: Cuvântul DOR, greu de tradus în alte limbi: Ce semnifică acest cuvânt specific poporului nostru mioritic
-
Știriacum o săptămână
Săptămâna luminată: Ce nu ai voie să faci în a doua şi a treia zi de Paşte