Pe lângă stemă şi steag, imnul naţional este unul din elementele de identitate esenţiale ale unui stat. Alegerea din 1990 – „Deşteaptă-te, române!” – este cântecul Revoluţiei de la 1848, primul moment istoric de conectare cu Europa Occidentală. La fel ca şi imnul regal, a fost interzis în perioada comunismului.

Imnul actual al României a fost stabilit prin decret-lege de Consiliul Frontului Salvării Naţionale la 24 ianuarie 1990. A fost un gest de recuperare a unui simbol şi de eliberare de însemnele comunismului. Aşa cum, în zilele Revoluţiei din Decembrie 1989, stema a fost decupată din steagul cu care au defilat cei care cereau libertate şi democraţie.

Ca şi Imnul regal, „Deşteaptă-te, române” a fost interzis imediat după abdicarea forţată a Regelui Mihai, la 30 decembrie 1947. Deşi versurile ar putea fi interpretate ca luptă de clasă, a fost cenzurat în aceeaşi măsură cu „Trăiască Regele!”.

După apariţia naţional-comunismului în anii ’60, „Deşteaptă-te, române” a fost parţial reabilitat. A ilustrat elanul revoluţionarilor de la 1848, fără ca manualele sau publicaţiile de popularizare să menţioneze că cei mai mulţi dintre paşoptişti au devenit oficiali importanţi în vremea monarhiei constituţionale. Despre regii României nu se vorbea deloc nici măcar în contextul cuceririi Independenţei sau a Marii Unirii, întâmplate sub conducerea lui Carol I, respectiv Ferdinand I.

Dar la finalul epocii Ceauşescu, „Deşteaptă-te române!” era evitat. Cultul conducătorului avusese la paroxism. Iar Nicolae Ceauşescu nu se mulţumea să nu aibă rivali în prezent. Voia să nu aibă rivali nici în trecut.

Ceauşescu nu a avut o relaţie prea bună cu „Deşteaptă-te, române”, deşi au fost recuperate multe cântece patriotice.  „Relaţia lui Ceauşescu cu marile figuri este controversată. El este continuatorul, dar este în acelaşi timp mai sus decât ei. Şi decât Decebal, dacă vă mai amintiţi aniversarea a 2000 de ani de stat centralizat dac şi independent. Era imaginea lui Decebal de pe Columna lui Traian lângă cea a lui Ceauşescu, dar discursul nu a fost despre Decebal, a fost doar despre Ceauşescu. Probabil că una dintre explicaţii în cazul relaţiei cu „Deşteaptă-te, române”, era că sunt pomeniţi Traian, Ştefan, Corvine, sunt mai mulţi care sunt figuri complexe, mult prea complexe pentru a fi asociate cu ideologia comunistă”, spune Germina Nagâț.

Aşa se face că în decembrie 1989, „Deşteaptă-te, române!” era un cântec curat. Nu fusese cântat recent pe stadioane, la mari manifestaţii închinate grotesc aşa-numitului „conducător iubit”. În plus, este un cântec foarte vechi, cu rădăcini populare şi bisericeşti.

Decretul-lege al Consiliului Frontului Salvării Naţionale, adică al guvernului provizoriu al României, spune că autorul muzicii este Anton Pann, un muzician valah născut în jur de 1795. Muzicologii spun însă că Anton Pann este numai autorul unei culegeri de cântece care circulau oral la jumătatea secolului XIX – melodii populare, imnuri bisericeşti, cântece fanariote.

Cert este că una dintre aceste melodii – „Din sânul maicei mele!” – va deveni, în mai 1848, la Braşov, muzica lui „Deşteaptă-te, române!”, de fapt, poezia „Un răsunet” scrisă de ardeleanul Andrei Mureşianu. Un elev al lui Anton Pann, Gheorghe Ucenescu, cântăreţ bisericesc, a povestit momentul în care vechea melodie şi-a întâlnit versurile actuale.
„Pe vremea când el era mai tânăr şi având o voce cu totul deosebită, era invitat la toate sărbătorile, ocaziile de distraţie, ca să cânte tot felul de repertorii. Toate aceste repertorii pe care Pann le-a grupat la un moment dat în acea antologie, ele funcţionau de fapt pe cale orală. Şi spune următorul lucru acest Gheorghe Ucenescu: Auzind mai multe cântece, ei se aflau la o sărbătoare a cireşelor, în zona Braşovului, poetul a zis: Cântă-mi această piesă, „În sânul maicei mele”, pe care Ucenescu o interpretează. Şi spune: „Ne vedem săptămâna viitoare, eu voi face o poezie”. Această poezie va fi „Un răsunet”. Se vor întâlni peste o săptămână probând de câteva ori combinaţia dintre muzică şi textul, poezia anonimă notată de Anton Pann. Schimbă ritmul, destul de mobilizator. Toţi tinerii l-au învăţat şi la toate cântările performau această piesă „Deşteaptă-te, române” – explică Nicolae Gheorghiță, prorector la Conservator.

Foarte repede, melodia ajunge în Muntenia, unde este cântată de o orchestră miliară la Râmnicu-Vâlcea. La reprezentaţie participă şi Anton Pann şi elevii săi, ceea ce a răspândit ideea că Anton Pann este autorul muzicii. „Deşteaptă-te, române” este cântecul consacrat de Revoluţia de la 1848, este cântat nu numai în toate Principatele Române, dar ajunge şi în Occident.

Trecut prin revoluţia paşoptistă, „Deşteaptă-te, române!” a fost cântat alături de multe alte cântece patriotice vreme de 100 de ani. Prima înregistrare datează din vremea lui Carol I. Este cântat alături de „Treceţi, batalioane române, Carpaţii” în Primul Război Mondial, şi ca îndemn la luptă în al Doilea Război Mondial. Intonarea lui în Revoluţia din 1989 i-a oferit legitimitatea de a deveni Imnul de stat al României. Dar cei care au luat decizia aveau ei înșiși o mare problemă de legitimitate.

De când a apărut pe harta Europei moderne, România a avut un singur imn – Imul regal. În comunism, a schimbat trei. Libertatea însemna, în termeni de legitimitate, revenirea Regelui Mihai în fruntea ţării. Deci reluarea Imnului regal. Dar FSN, în frunte cu Ion Iliescu, nici măcar nu a deschis dezbaterea monarhie-republică. Alegătorii, intoxicaţi zeci de ani de mitul luptei de clasă, acceptau greu chiar şi pluralismul.

În 1990, „Deşteptă-te, române!” – cu extraordinara sa încărcătură istorică, era şi imnul Republicii Moldova – a fost soluţia convenabilă. Dar în fapt, „Deşteaptă-te, române!” nu este opozabil Imnului Regal. Demonstranţii din Piaţa Universităţii, aprilie-mai 1990, scriseseră pe colţul sudic, cel opus balconului, prima strofă a Imnului, iar pe clădirea Institutului de Arhitectură – Monarhia Salvează România.

sursa: digi24.ro

 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Radio Unirea FM și pe ȘTIRI GOOGLE