Anual, la 15 iulie, se sărbătorește Ziua Mărcii Poștale Românești. Află de pe radiounirea.ro când au apărut primele marci poștale în țara noastră.

În spațiul românesc, primele mărci poștale au fost tipărite în Moldova, la 15 iulie 1858. Acestea erau vestitele „Cap de bour”, a căror primă emisiune cuprindea patru timbre. Au intrat în circulație la 22 iulie 1858, la biroul poștal din Iași și la 8 august 1858, la celelalte birouri poștale moldovene (la 31 octombrie 1858 a fost retrasă). Emisiunea a fost tipărită la Iași, la tipografia Atelia Timbrului, în timpul caimacamiei lui Nicolae Vogoride.
Evenimentul avea loc la 18 ani după apariția, în Marea Britanie, a celui dintâi timbru de pe mapamond, cel cunoscut în lumea filateliștilor cu denumirea ”Black Penny”. De altfel, emiterea vestitelor timbre ”Cap de Bour” a marcat momentul când au fost introduse, pentru prima oară, în sud-estul Europei, mărcile poștale adezive, înaintea Greciei (1861), Turciei (1863), Serbiei (1866) sau Bulgariei (1879).

Citește și 11 iulie, Ziua Mondială a Populației

Marca poștală a constituit, în Moldova, o mare revoluție în sistemul de comunicare organizat (poșta), dar și un gest de frondă politică împotriva suzeranității otomane, care nu agrea, în Țările Române, niciun fel de autonomie instituțională sau economică, cum ar fi moneda proprie, însemnele sau drapelul. Timbrul reproducea într-un cerc capul de bour, semn heraldic de pe stema Principatului Moldovei, o goarnă poștală, o stea în cinci colțuri, legenda ”porto scrisori” scrisă cu litere chirilice și valoarea nominală a timbrului, amplasată în interiorul buclei de formă eliptică a goarnei poștale. Cercul avea dimensiunile de 19,5 mm la valorile de 27 și 54 de parale, 19,75 mm la valoarea de 81 de parale și 20,25 mm la valoarea de 108 parale. Prima serie de mărci poștale din spațiul românesc era formată din patru valori: 27, 54, 81 și 108 parale. Tirajul a fost mic: 6.000 la 27 de parale bucata, 10.000 la 54 de parale, 2.000 la 81 de parale și 6.000 la 108 parale. Hârtia era specială, de proveniență străină, având grosimea, structura și culoarea diferită. Ca adeziv pentru gumare a fost folosită gumă arabică de culoare galben-brun, care era aplicată manual în straturi inegale și neuniforme.
Sursa:agerpres.ro

 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Radio Unirea FM și pe ȘTIRI GOOGLE