Un raport al Curţii de Conturi privind finanțarea învățământului preuniversitar atrage atenția că România are un viitor incert ca națiune, din cauza scăderii demografice fără precedent.

„Fundamentul oricărei construcţii demografice a unei ţări îl constituie populaţia cu vârsta cuprinsă în intervalul 0-4 ani.

Aceasta a scăzut de la 1.811,4 mii, în 1990, la 952 mii în anul 2016, ceea ce reprezintă o scădere cu peste 47%.

O ţară în care populaţia de 0-4 ani s-a redus aproape la jumătate într-un sfert de secol are un viitor sumbru referitor la existența și păstrarea identității naționale.

Efectele acestei scăderi dramatice se vor propaga eşalonat în toate grupele de vârstă ce urmează, reducându-se treptat efectivele”, se arată în raportul dat publicității la sfârșitul anului trecut.

Însă tragedia nu se oprește aici. Nu doar că avem din ce în ce mai puțini copii, dar statul este tot mai ineficient în a-i duce și a-i păstra la școală.

Cauzele sunt multiple. De exemplu, alocarea unor procente foarte mici din PIB pentru educație: în perioada 2013- 2016, finanțarea învățământului preuniversitar s-a situat între un minim de 1,93% din PIB, în anul 2013, și un procent de maxim 2,20% din PIB, în anul 2015.

Copiii (3-18 ani) din România ajung în sistemul de educație în proporție de 88,7%.

Pentru ceilalți, fie nu există școli sau grădinițe în apropiere, fie părinții lor nu cred că educația îi poate ajuta ori se confruntă cu grave dificultăți materiale.

În 2016, de pildă, peste 260.000 de copii între 3 și 18 ani nu erau cuprinși în nicio structură de școlarizare.

Tot sărăcia este și motivul pentru care se produce fenomenul de abandon timpuriu al școlii – peste 66.000 de elevi în anul școlar 2015-2016. În același an, peste 270.000 de tineri cu vârste între 18 și 24 de ani absolviseră cel mult 8 clase.

Învățământul nu a atins pragul legal de finanțare de 6% în niciunul dintre cei trei ani despre care se vorbește în acest raport.

Și, cu toate că finanțarea a crescut de la an la an, inspectorii Curții de Conturi arată că acest fapt se datorează, de fapt, sumelor câștigate în instanțe de către profesori și însoțitori ai persoanelor cu handicap.

Printre țările care alocă anual educației peste 6% din PIB se numără Belgia, Suedia, Finlanda sau Portugalia.

sursa: pressone.ro