Povestea crotaliilor care poate lăsa anul acesta sute de fermieri fără subvenţii

Toți crescătorii de bovine, ovine și caprine vor fi invitați la APIA să completeze cererea unică de plată, transmite Ministerul Agriculturii. Termenul limită este de 15 iunie 2015 și se depun toate cererile, confirmă APIA Alba. Subvențiile SPAS, pentru suprafețe, se introduc în continuare electronic iar cele pentru animale, cel mai probabil, vor fi introduse manual la APIA. Adică, datele ce ar trebui doar cerute din Registrul Național al Exploatațiilor și bifate electronic, trebuie reverificate și introduse manual de lucrătorii APIA. Aceasta în condițiile în care seria unui crotaliu de animal – ce-o fi, miel, capră sau vacă – este cam cât un cod numeric personal (CNP). Iar datele de anul trecut nu mai pot fi refolosite deoarece au iz penal. În centrele APIA din toată țara se cunoaște toată povestea şi nimeni nu se mai riscă să subvenționeze animale probabil… inexistente.

Izul penal al crotaliilor din FarmVille

Problema majoră este că statul român nu ştie nici acum cu exactitate câte animale au ţăranii în curtea lor, deşi a cheltuit 150 de milioane de euro pe un sistem care să identifice şi să înregistreze oile, caprele, vacile şi porcii. Iar cei aflați pe funcții de conducere fie nu se înghesuie să recunoască această chestiune, fie pasează mâța moartă (dar cu crotaliu subvenționat!) dintr-o curte de minister într-altul.
Curtea de Conturi spunea încă din 2011 că există o diferenţă de nouă milioane şi jumătate de animale între numărul declarat de fermieri şi cel înregistrat în sistemul naţional. Deşi sistemul şi-a dovedit lipsurile, iar o instanţă chiar a decis rezilierea contractului pentru neîndeplinirea unor clauze, conducerea ANSVSA a decis, fără licitaţie, să acorde un nou contract aceleiaşi firme în 2014. Motivul? Doar această firmă avea drepturi de proprietate intelectuală pentru softurile de numărare a animalelor. „Toate drepturile de proprietate intelectuală în legătură cu orice documentație, software, sistem I&R aparțin consorțiului”, se arată în contractul semnat între ANSVSA și IQ Management.

Sistemul Naţional de Identificare şi Înregistrare a Animalelor era obligatoriu pentru România, în momentul în care voia să adere la Uniunea Europeană. Prin SNIIA, se garanta că România va avea în permanenţă o evidenţă a naşterilor, deceselor, vânzărilor şi sacrificărilor de animale din ferme sau din gospodării. Informaţiile erau esenţiale pentru acordarea subvenţiilor, pentru controlul importurilor şi exporturilor, dar şi în cazul izbucnirii unei epidemii. Intenţia era bună. Dar SNIIA s-a dovedit o afacere bănoasă pentru o singură firmă şi a produs statului o gaură neagră.
Timp de opt ani, între 2002-2010, identificarea şi înregistrarea animalelor a funcţionat ca o afacere legală. Apoi, în 2010, la Agenţia Naţională Sanitar-Veterinară au descins inspectorii Curţii de Conturi. Ei au analizat eficienţa SNIIA şi au ajuns la concluzia că sistemul este viciat. În perioada 2007-2010, în evidenţele naţionale, spune Curtea de Conturi, au fost înregistrate ilegal 9,5 milioane de animale, cu 15% mai mult decât există în evidenţele Institutului Naţional de Statistică. ”Sunt animale care nu au fost găsite la inspecţii în exploataţii şi au fost trecute într-o exploataţie virtuală, poate vor fi găsite ulterior”, explica atunci ANSVSA.

Asta însemna, afirma Curtea de Conturi în raportul său, că statul a plătit firmei ce administra SNIIA câte 1,14 euro pentru identificarea fiecărui animal, real sau virtual. Adică aproape 11 milioane de euro, în total. Doar pentru o vacă, subvenţia ajunge la 130 de euro pe an. Prejudiciul total nu a putut fi calculat, iar autorităţile nu ştiu la cine au ajuns banii.
Procedural, un ţăran care are în ograda lui oi, capre, vaci sau porci trebuie să-l anunţe pe medicul veterinar căruia îi este arondat cu privire la orice eveniment legat de animalele sale – naştere, deces, sacrificare sau vânzare. În cazul unui animal nou-născut, medicul veterinar vede animalul, îl pune crotalie şi apoi îl introduce în SNIIA. Printre altele, vă mai spunem că și roiurile de albine trebuie să fie crotaliate pentru obținerea de subvenții. Aici va bâzâi cu totul altă poveste… Se pare însă că mișcările efectivelor de animale, decese sau altele nu au mai fost înregistrate iar subvențiile s-au acordat nu pe animale, ci pe… crotalii!

Serviciul de Telecomunicații Speciale și… crotaliile

De la începutul anului 2015, am tot auzit povestea cu implicarea STS-ului în refuncționalizarea softului ce asigură funcționarea Sistemului Naţional de Identificare şi Înregistrare a Animalelor, fie în declarații ale politicienilor, fie în declarații ale reprezentanților asociațiilor de animale. ”Ne-a preluat STS-ul, o să se rezolve problema!” era mesajul diseminat în teritoriu. Am întrebat la STS. Mi s-a comunicat că nu au preluat spre administrare SNIIA. În plus, mi s-a recomandat să întreb la ANSVSA. Normal, pentru că toate drepturile de proprietate intelectuală în legătură cu orice documentație, software, sistem I&R aparțin unei firme private, conform contractului semnat de ANSVSA. Am întrebat și la ANSVSA. Și acum doar nu așteptați vreo finalitate la povestea asta… Pentru că de la ANSVSA nu am primit vreun răspuns. Încă. Nu de alta, dar cred nu au trecut suficiente… luni de la depunerea solicitării mele. Iar la începutul acestei săptămâni, un oficial din Ministerul Agriculturii a ieșit din nou în mass-media anunțând victorios că STS a deblocat informațiile din SNIIA. Dar, în mod ciudat, tot de la Ministerul Agriculturii aflăm că funcționarii APIA tot manual trebuie să introducă datele referitoare la animalele crotaliate. No, stați pe aproape! Și au rămas mai puțin de 20 de zile până la încheierea campaniei de preluare a cererii unice. Zile în care ar trebui înscrise ”ad labam” de către funcționarii APIA toate animalele pentru care se solicită subvenție. Este extrem de posibil ca nu toate cererile să fie înregistrate la plata subvențiilor, până la data limită de 15 iunie 2015. Dar subvenția nu e obligatorie, nu?

Chiar și cu promisa amânare, cu 1% penalități din subvenție, pe care UE încă nu și-a dat acordul, tot nu intră toți fermierii în plată. Subvenţiile în agricultură se plătesc şi din fonduri europene, dar şi din fonduri de la bugetul statului român. Și uite așa statul român mai face o economie (in)voluntară pe seama producătorului agricol, pe care se laudă că-l susține din toți rărunchii. Iar banii din crotaliile nesubvenționate vor putea merge, de exemplu, pe dublarea alocațiilor la copii. Căci în acest domeniu nu prea văd ce soft nu ar merge, așa că statul trebuie să plătească. Sau nu?

 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Radio Unirea FM și pe ȘTIRI GOOGLE