Sfântul Spiridon este cunoscut şi cinstit de biserică în fiecare an în data de 12 decembrie, iar moaştele sale sunt păstrate într-o catedrală din insula Corfu, din Grecia. Este cunoscut ca făcător de minuni…

Sfântul Ierarh Spiridon s-a născut în jurul anului 270, în localitatea Askia, insula Cipru, în vremea împăratului Constantin cel Mare. Numele său vine din cuvântul grecesc “spiris”, care înseamnă “coşuleţ împletit”.

Înainte de a deveni sfânt, el a fost un om obişnuit, care se îndeletnicea cu păscutul oilor. A fost căsătorit şi a avut o fiică. A rămas văduv de tânăr, dar nu s-a mai recăsătorit, ci şi-a crescut de unul singur fiica pe care a numit-o Irina. Nu după mult timp, şi fiica sa a murit. Rămânând complet singur, dar cu o mare dragoste faţă de Dumnezeu, Sfântul a luat drumul ascezei, iar singura sa preocupare a rămas îngrijirea bolnavilor şi găzduirea străinilor. De altfel, toată averea sa a cheltuit-o în slujba celorlalţi. A fost ales episcop al cetăţii Trimitunda, aflată aproape de oraşul Pafos, şi chiar dacă a fost ales episcop, el a continuat să pască oile, atunci când avea timp.

Primele minuni – cărămida din care a ieşit foc, apă şi pământ

A participat la primul Sinod Ecumenic (Niceea, 325), împotriva ereziilor păgâne, care nesocoteau Sfânta Treime, şi pentru a închide gura ereticilor, sfântul a luat în mână o cărămidă, a făcut deasupra ei semnul Crucii şi s-a rugat, zicând: “În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.” Apoi, strângând-o în mână, cărămida s-a descompus în cele trei părţi din care fusese făcută: focul s-a înălţat, pământul i-a rămas în palmă, iar apa a curs pe podea. Aşa a arătat sfântul cum trei lucruri pot exista simultan într-unul: într-o cărămidă se află simultan şi foc şi apă şi pământ, tot aşa, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt sunt Trei şi Unul, în acelaşi timp. Sfântul Ierarh Spiridon a murit în anul 348, la vârsta de 78 de ani, fiind îngropat în cetatea Trimitunda. Pentru a le proteja, ciprioţii au hotărât mutarea Moaştelor Sale în Constantinopol, iar în 1453, cu puţin înainte de cucerirea capitalei bizantine de către turci, Moaştele Sfântului Spiridon au fost duse în Şerbia, iar mai apoi în insula Corfu, Grecia, unde se află şi astăzi.

Sfântul îşi părăseşte racla pentru a veni în ajutor celorlalţi

Sfântul Spiridon pleacă periodic din racla sa, pentru a-i ajuta pe oamenii care îl cheamă în rugăciune, pretutindeni în lume. Pentru minunatele “plecări” din raclă ale Sfântului Spiridon, preoţii care slujesc la catedrala din Corfu îi schimbă anual veşmintele şi încălţămintea tocită (care sunt, de fapt, papuci din mătase).

Înnoirea veştmintelor sfântului are loc în ziua de 12 decembrie, când are loc şi praznicul orânduit în cinstea Lui. Cele vechi sunt sunt dăruite parohiilor şi mănăstirilor ortodoxe din întreaga lume.

Este numit şi „Sfântul călător”

Datorită minunilor săvârşite în întreaga lume, Sfântul Spiridon a fost numit “sfântul călător”. Potrivit unor evlavioşi părinţi ai locului, pentru perioade scurte de timp, cinstitele Moaşte ale sfântului nu mai sunt prezente în racla din catedrală, iar atunci când acestea revin, în chip minunat, ele sunt calde şi prăfuite; la rândul lor, încălţările noi ale sfântului apar tocite, păstrând pe ele pământ şi fire de iarbă.

Sfântul Spiridon protejează cizmarii

Dat fiind faptul că înainte de a îmbrăca haina duhovnicească, El a fost foarte îndemânatic şi binevoitor, se spune că a ştiut să facă şi să repare încălţămintea. Se mai spune că pentru a lua măsura tălpii piciorului, el punea clienţii să calce într-o cutie cu cenuşa, pe care o păstra în permanenţă lângă el, iar urma din cenuşă era şablonul după care confecţiona încălţămintea. Pentru a vedea mai bine, el lucra întotdeauna în faţa ferestrei. Din vremea lui se păstrează obiceiul lucratului în faţa geamului şi se spune că îi protejează pe cizmari în mod deosebit, iar aceştia îi sărbătoresc cu sfinţenie ziua.

Tradiţia păstrează ca sărbătoare foarte importantă ziua de 12 decembrie şi se spune că cine lucrează în această zi poate să aibă parte de căderi, de lovituri, de violenţe, în general. Pentru a sărbători cum trebuie pe Sfântul Spiridon, oltenii mănâncă şi se înveselesc până seara târziu, cântă şi joacă dansuri populare, în semn de mare bucurie că sunt protejaţi în permanenţă de El. Pentru sănătatea întregii familii, pentru câştig şi pentru spor în casă, în ziua praznicului SFÂNTULUI SPIRIDON nu se prestează munci în gospodărie: nu se coase, nu se spală rufe şi gospodinele nu fac curăţenie; în mediul rural nu se înjugă vitele pentru că este rău de pagubă; în această zi şi animalelor de tracţiune li se dă să mănânce fânul din mână.

 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Radio Unirea FM și pe ȘTIRI GOOGLE