Situată în zona centrală a orasului, la dreapta soselei nationale Bucuresti – Oradea, la aproximativ 30 km distantă de municipiul Alba Iulia si la circa 36 km de Turda, Cetatea Aiudului – un complex de arhitectură medievală cuprinzând mai multe edificii – este cel mai important obiectiv turistic de pe teritoriul asezării.

Cetatea cu ziduri si turnuri de piatră este amplasată pe locul unei fortificatii de pământ mai vechi care la rândul ei se suprapune pe o asezare daco – romană din secolul al III – lea, era noastră. În edificarea complexului de arhitectură sunt cunoscute două faze de constructie. Existenta unei prime cetăti este atestată arheologic, prin săpăturile din anii 1974 – 1977, în secolul al XIV – lea. Potrivit traditiei locale săsesti aceste începuturi ar fi avut loc înainte de marea invazie tătară din anii 1241 – 1242. Această datare însă nu este încă confirmată

În plan orizontal cetatea are forma unui pentagon cu laturile inegale. La unghiurile de întâlnire ale zidurilor si la mijlocul laturilor lungi ale acestora, sunt adosate turnuri cu patru, cinci si sapte laturi. Forma actuală corespunde în mare măsură etapei a doua de constructie, dar pe alocuri conservă si elemente ale primei faze, cât si ale unor refaceri si adăugiri mai târzii. Inscriptiile care s-au mai păstrat pe alocuri pe turnuri si ziduri aduc unele informatii legate de acele lucrări.

Desi de mici dimensiuni (cu perimetrul de cca 350 m), prin grosimea incintei (de 1,20 – 1,30 m) si înăltimile zidurilor (de 7 – 8 m) la care se adaugă parapetul de cărămidă (de 2 m), cetatea a constituit un mijloc sigur de apărare în vremuri tulburi pentru locuitorii Aiudului. Apărarea era sporită si de santul cu apă ce înconjura cetatea în exterior. Turnurile erau date în grija breslelor mestesugăresti, care aveau obligatii militare, dintre mesterii breslasi alegându-se comandanti militari – asa zisi “ofiteri de breaslă”.

Si azi în oras se vorbeste de turnurile măcelarilor (1) croitorilor (2), cizmarilor (3) si olarilor (6) – de formă rectangulară, al tăbăcarilor (5) – cu sapte laturi, ca si de cele ale cojocarilor (4) si lăcătusilor (8) – cu câte cinci laturi. Pe latura de vest se mai află un turn mic denumit “Kalendas” (7) care era în grija Asociatiei Sf. Spirit. Legătura dintre turnurile apropiate era asigurată de drumul de strajă din spatele parapetului, la care se urca prin intermediul unor scări din lemn sustinute de profilele de piatra prinse în zidurile curtinei. În interiorul turnurilor accesul la nivelele superioare se făcea prin scări din lemn. (Dacă pui cifrele ai nevoie de hartă, de planul cetăţii desenat).