Informația, deloc cunoscută chiar și specialiștilor în domeniu, este scoasă la lumină, după jumătate de secol, de recent lansatul blog al Bibliotecii Batthyaneum, care prezintă o cercetare publicată în 1967, în revista Apulum, de către doctorul Constantin Bart, care a studiat multe dintre colecțiile deținute de respectiva bibliotecă, informează Agerpres.

„Această stație a început să funcționeze abia în anul 1843, deci cu mult mai târziu decât biblioteca Batthyaneum și observatorul astronomic (1798). Acest decalaj s-ar explica după unii prin procesul ce a urmat după moartea fondatorului. Adevărat că procesul a durat mulți ani, dar explicația adevărată, cred, e mai degrabă alta și anume lipsa unui personal tehnic și permanent”, se menționează în articolul „Date privitoare la vechea stație meteorologică de la Biblioteca Batthyaneum”, semnat în 1967 de cercetătorul Constantin Bart și postat acum pebatthyaneumblog.wordpress.com.

Potrivit sursei citate, stația de la Batthyaneum a funcționat, cu două-trei întreruperi, mai bine de un secol, până în 1955, fiind pusă în legătură și susținută de Centrul Meteorologic din București din anul 1922.

„Prin această comunicare cu caracter informativ se urmărește a se atrage atenția cercetătorilor asupra a două fapte. Primul, de natură istorică, se referă la existența celei mai vechi stații meteorologice din țara noastră, – stație ce a funcționat mai bine de o sută de ani pe lângă biblioteca Batthyaneum din Alba Iulia. Al doilea fapt, contingent cu primul, este de ordin documentar. Aici este vorba pe de-o parte de datele cifrice ce au fost consemnate în cursul funcționării acestei stații, – iar de altă parte de o serie de opere tipărite de autorii din trecut, – opere ce tratează despre meteorologie și astrologie. (…) În tot acest lung interval de funcționare, ea a fost condusă de o serie de profesori de la liceul romano-catolic din Alba Iulia: Carol Veszeli, Jako Aved, Jozsef Koseru și Jozsef Magyarossi. Este meritul lor că s-au putut înregistra de 3 ori pe zi unii parametri, că au întreținut stația cu aparatura necesară, – uneori din fondurile lor personale; că unele din aceste date au fost prelucrate și publicate la Munchen, Viena, Budapesta și chiar în țară”, menționa Constantin Bart, în cercetarea publicată în 1967, reluată acum de blogul Bibliotecii Batthyanem.

De menționat că Batthyaneum, filială a Bibliotecii Naționale a României,  are profil documentar, fiind destinată cercetătorilor și specialiștilor, accesul în incintă fiind permis doar în baza unei cereri prealabile. Publicul are acces însă la expozițiile organizate periodic la Batthyaneum, interesul acestuia fiind tot mai crescut.

Sursa.puterea.ro