Știri

Vânzător, şofer şi profesor – cele mai aglomerate meserii din România. Directorii sunt mai mulţi decât paznicii

Publicat

acum 9 ani

în

28/08/2015

Peste 233.000 de români lucrează cu contract de muncă şi program întreg ca vânzători, lucrători şi casieri în magazine; mai bine de 200.000 de români muncesc legal ca şoferi, în vreme ce peste 184.000 de români sunt profesori şi specialişti în învăţământ cu studii superioare, reiese din analiza grupelor minore de ocupaţii din cea mai recentă anchetă asupra salariilor pe ocupaţii, a Institutului Naţional de Statistică. Află de pe radiounirea.ro cum arată România care lucrează cu forme legale.

Peste 233.000 români lucrează în magazine cu CM în posturi de vânzători, lucrători comerciali, casieri (încadraţi cu studii medii).
Peste 100.000 de vânzători activau, la momentul cercetării INS, în magazinele din toată ţara:
Peste 200.000 de români sunt încadraţi ca şoferi (de autoturisme, autobuze, tramvaie şi autocamioane).
Cei mai mulţi lucrează ca şoferi de autocamioane.Peste 184.000 de români peformează în posturi de profesori şi specialişti în învăţământ cu studii superioare.
Cei mai mulţi sunt profesori în învăţământul secundar.
Peste 176.000 de specialişti (nu au fost incluşi medicii) activează în domeniul sănătăţii umane (asistenţi, surori medicale, fizioterapeuţi, lucrători pe ambulanţă, practicieni de medicină alternativă, opticieni, paramedici etc.).
Iată, defalcat, ocupaţiile cu cei mai mulţi salariaţi din domeniu (fără medici):
Asistenţi medicali generalişti: peste 82.000;
Îngrijitori în domeniul sănătăţii: aproape 44.000;
Tehnicieni şi asistenţi de farmacie: peste 15.800;
Îngrijiri la domiciliu: peste 12.200;
Specialişti în domeniul sănătăţii neclasificaţi în grupele de bază anterioare: peste 6.600;
Peste 127.000 de români sunt încadraţi ca directori generali, directori executivi şi asimilaţi;
Paznicii şi personalul de supraveghere, inginerii, constructorii şi montatori de structuri metalice, mecanicii şi instalatorii de echipamente electrice, montatorii de linii electrice, electricienii construcţii urmează în clasamentul ocupaţiilor celor mai mulţi români.

Citește și INS: Petroliștii, IT-iștii și angajații din bănci, cele mai mari salarii

Câţi români profesează ca ingineri, economişti, medici, şi unde se află aceste profesii în clasamentul ocupaţiilor celor mai mulţi români:
Paznici şi personal de supraveghere: aproape 119.000;
Ingineri şi asimilaţi: peste 113.000. Ocupaţiile cu cei mai mulţi salariaţi ingineri sunt: ingineri mecanici: 31.454; ingineri constructori: peste 19.000; ingineri electronişti: peste 17.000; ingineri tehnologi şi de producţie: peste 11.000; ingineri electricieni: peste 10.000;
Constructori şi montatori de structuri metalice: peste 90.000;
Mecanici şi instalatori de echipamente electrice, montatori de linii electrice, electricieni construcţii şi asimilaţi: aproape 82.000;
Funcţionari în evidenţa stocurilor: aproape 81.000;
Asamblori de maşini şi echipamente (mecanice, electrice, electronice): peste 74.000;
Manipulanţi de marfă: peste 70.000;
Mecanici (de autovehicule; motoare şi avioane; maşini agricole şi industriale): aproape 61.000;
Economişti: aproape 58.000;
Muncitori necalificaţi în construcţia clădirilor: aproape 52.000;
Bucătari, chelneri şi barmani: aproape 50.000;
Proiectanţi de software, analişti programatori şi programatori de aplicaţii: aproape 45.000;
Administratori de clădiri: peste 42.000;
Specialişti consultanţi în domeniul financiar şi al investiţiilor: peste 41.000;
Educatori şi instructori: peste 36.000;
Medici (de familie, specialişti şi dentişti): peste 32.000 (la momentul efectuării cercetării INS, în octombrie 2013);
Conducători de unităţi din domeniul comerţului: peste 21.000;
Care sunt grupele majore de ocupaţii în care se găsesc cei mai mulţi români
Aproape 789.000 români lucrează în posturi de specialişti, avem peste 570.000 de muncitori calificaţi, mai bine de 553.000 de lucrători în servicii şi peste 531.000 de muncitori necalificaţi, toţi încadraţi cu forme legale, potrivit celor mai recente măsurători realizate de INS, respectiv ancheta asupra salariilor pe ocupaţii, din luna octombrie 2013, cea mai recentă anchetă de profil făcută de instituţie, comunicată ECONOMICA.NET.
Iată, în valori absolute, ocupaţiile majore ale celor mai mulţi români salariaţi:
Specialişti cu ocupaţii intelectuale şi ştiinţifice (cu studii superioare): 788.914. Cei mai mulţi sunt încadraţi ca specialişti în relaţii publice (peste 20.000) şi specialişti în religie (peste 16.000);
Muncitori calificaţi şi asimilaţi: 570.366;

Citește și Noile salarii de la stat: cine câștigă mai mult

Lucrători în servicii: 553.999;
Muncitori necalificaţi: 531.851. Ocupaţiile cu cei mai mulţi salariaţi muncitori necalificaţi: manipulanti de marfă (70.099), muncitori necalificaţi în construcţia de clădiri: (51.877).
Operatori la instalaţii şi maşini; asamblori de maşini şi echipamente (care au dobândit calificarea în licee de specialitate, şcoli profesionale sau prin practică la locul de muncă): 468.395;
Tehnicieni şi alţi specialişti din domeniul tehnic (absolvenţi ai învăţământului liceal, postliceal şi de maiştri): 362.879. Cea mai numeroasă ocupaţie din această grupă este cea de tehniciani pentru operaţiuni în domeniul tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor (peste 19.600);
Membri ai corpului legislativ, ai executivului, înalţi conducători ai administraţiei publice, conducători şi funcţionari superiori: 304.112;
Funcţionari administrativi (cu studii medii): 249.374.
Metodologie
INS a inclus în această cercetare toate întreprinderile active cu personalitate juridică, a căror activitate principală este cod 01-96 (este conform diviziunilor CAEN Rev.2), mai puţin Administraţie publică şi apărare. Nu au fost incluşi în ancheta INS salariaţii cu statut de funcţionar public, magistrat (judecãtor, procuror) şi asimilaţi, demnitar public şi asimilaţi.
Ancheta INS a vizat salariaţii cu contract de muncă declarat în Registrul general de evidenţă a salariaţilor, pentru care angajatorii au completat Declaraţia privind obligaţiile de plată a contribuţiilor sociale, impozitului pe venit şi evidenţa nominală a persoanelor asigurate (D112) şi salariaţi cu program complet de muncă, care au fost plătiţi 23 de zile în luna octombrie 2013, chiar dacă au absentat de la locul de muncă din cauza zilelor de concediu medical plătite din fondul de salarii. Sunt excluşi din sfera de cuprindere ucenicii şi persoanele cu mai puţin de o normă întreagă.
Precizări conceptuale
Ocupaţia este specialitatea/calificarea practicată efectiv la locul de muncă, în vreme ce profesia este specialitate/calificarea obţinută prin studii. Cele două noţiuni (ocupaţie şi profesie) sunt superpozabile doar în cazul în care activezi în specialitatea în care ai obţinut competenţe recunoscute formal.

Sursa:economica.net

Alte articole etichetate cu:aglomerate dierectori meserii multi România sofer

Publicitate

Știri

29 aprilie: Ziua Veteranilor de Război în România

Publicat

acum 43 de minute

în

29/04/2024

Lucian DĂRĂMUȘ

Zi dedicată în România veteranilor de război

Ziua veteranilor de război este marcată anual la 29 aprilie, în semn de recunoaştere a meritelor acestora pentru apărarea independenţei, suveranităţii, integrităţii teritoriale şi a intereselor României.

Aceasta a fost instituită prin Hotărârea de Guvern nr. 1222/10.10.2007, publicată în M.O. nr. 699/17.10.2007, iar data aleasă este cea la care, în anul 1902, regele Carol I a promulgat, la solicitarea supravieţuitorilor Războiului de Independenţă (1877-1878), Înaltul Decret prin care a fost instituit pentru prima dată titlul de „veteran de război”, în conformitate cu Convenţia Statelor Europene de la Geneva, în onoarea ostaşilor care au luptat în acest război.

În Războiul de Independenţă (1877-1878) au murit 10.000 de ostaşi din cei peste 58.000, care au constituit Armata de Operaţii, potrivit site-ului oficial al Asociaţiei Naţionale a Veteranilor de Război, www.veterani-ww2.ro. Ulterior, în Primul Război Mondial, în care a fost mobilizată 11% din populaţia ţării, respectiv peste 880.000 de militari, a fost necesară jertfa a peste 410.000 de soldaţi (peste 335.000 de morţi şi dispăruţi şi peste 75.000 de invalizi), în vederea atingerii obiectivului, respectiv acela al eliberării şi al reîntregirii naţionale. Luptele duse pe teritoriul ţării au făcut, de asemenea, circa 650.000 de morţi în rândul populaţiei civile. În cel de-al Doilea Război Mondial, România a înregistrat peste 900.000 de morţi, răniţi, dispăruţi, prizonieri, răniţi şi invalizi, din care circa 92.000 de militari decedaţi, potrivit informaţiilor prezentate în albumul „100 de ani de viaţă, 100 de ani de istorie”, publicat cu prilejul Centenarului Marii Uniri, pe site-ul www.mapn.ro. La data publicării acestui volum, în 2018, mai erau în viaţă aproximativ 8.300 de veterani de război, circa 250 de văduve de război şi în jur de 63.000 de văduve de veterani de război.

Înaltul Decret Regal din 29 aprilie 1902 prevedea, la articolul 2, că: „Pentru ca fiecărui ostaş veteran să i se asigure liniştea şi ocupaţiunea pentru restul de viaţă, i se vor pune la dispoziţie cele necesare în acest scop, ca stimulent pentru generaţiile viitoare”, notează site-ul amintit anterior. Astfel, participanţilor la Războiul de Independenţă li s-au asigurat, pe lângă acest onorant statut, mijloace pentru un trai decent şi diferite înlesniri, în semn de recunoaştere a sacrificiilor lor pe câmpul de luptă.

De asemenea, după Primul Război Mondial, încheiat în anul 1918, au fost adoptate diferite legi, prin care participanţii la campanii şi urmaşii lor au primit diferite drepturi şi avantaje reparatorii. Astfel, prin Legea din 13 ianuarie 1918, participanţii la Primul Război Mondial care au fost decoraţi cu Medalia „Virtutea Militară” de război clasa I, au primit o pensie viageră, iar prin Legea din 2 septembrie 1920, li s-au creat condiţii speciale de pensionare, potrivit volumului „Calendarul Tradiţiilor Militare” (2010). În 1927, prin Decretul – lege nr. 1402 din 15 mai, ofiţerilor activi şi de rezervă care participaseră la Primul Război Mondial şi care fuseseră decoraţi cu Ordinul „Mihai Viteazul”, li s-au acordat loturi de teren sau loturi de casă, precum şi anumite gratuităţi.

Veteranii de război au primit o serie de drepturi şi avantaje şi în anii următori, printr-o serie de acte normative, precum Decretul nr. 1304 din 8 mai 1933, Decretul nr. 1056 din 6 mai 1936, Legea nr. 794 din 4 septembrie 1941, Legea nr. 310 din 24 aprilie 1945, Decretul-lege nr. 440 din 4 iunie 1945. Începând din 1948, aceste drepturi şi avantaje au fost revăzute, unele fiind chiar anulate.

sursa: agerpres.ro

Citește mai mult

Știri

LUNEA MARE, prima zi din Săptămâna Patimilor: Ce să faci pentru a avea noroc, spor şi sănătate în casă

Publicat

acum 2 ore

în

29/04/2024

Simona Lodroman

LUNEA MARE, prima zi din Săptămâna Patimilor: Ce să faci pentru a avea noroc, spor şi sănătate în casă

Începând cu ziua de Florii (Duminica Intrării în Ierusalim a Domnului) s-a intrat în ultima săptămână a Postului Paştilor, numită Săptămâna Patimilor (Săptămâna Mare), în care creştinii se pregătesc să întâmpine marea sărbătoare a Învierii Mântuitorului Iisus Hristos

De luni începe Săptămâna Patimilor, o perioadă de pocăinţă şi îndreptare duhovnicească pentru toţi creştinii, care încheie astfel vremea de pregătire sufletească pentru cea mai mare sărbătoare creştină.

În biserici se vor oficia în fiecare seară Deniile, slujbe prin care credincioşii îl “petrec” pe Hristos pe drumul Crucii, până la moarte şi Înviere. Fiecare zi din această săptămână are o semnificaţie aparte, în care credincioşii rememorează evenimentele din ultimele zile din viaţa pământească a Mântuitorului, înainte de Înviere.

Credincioşii care nu calcă des pragul bisericii ştiu despre Săptămâna Mare, numită şi Săptămâna Patimilor, doar că urmează Floriilor şi precede Învierea. Însă fiecare zi are o semnificaţie aparte, despre care amintim astăzi.

Ca obiceiuri și superstiții, în Lunea Mare, femeile încep curățenia de Paște. Se scoate totul afară, se aerisește casa ca să iasă toate relele de peste iarnă, se văruiește și se spală totul. “Să nu te prindă Paștele în necurățenie, că te blesteamă casa!”

În fiecare zi se organizează slujbe, numite și Denii. Luni seara – Denia pentru Marţea Mare: se vorbește despre pilda celor zece fecioare, care aşteptau venirea Mirelui pentru Nuntă, cu candele în mâini. Dar numai cinci dintre ele au avut înţelepciunea de a lua şi ulei. Candela fără ulei „de rezervă” reprezintă grija exclusivă pentru viața pământească, neglijând viața veșnică. După modelul fecioarelor înțelepte, omul trebuie să aibă grijă în viața aceasta să-și facă „rezerve” (milostenii, fapte bune, iubire față de aproapele etc.), cu care își va ține aprinsă candela .

Lunea mare = Pildele pentru ucenici

Biserica a stabilit ca în această zi să se facă pomenirea lui Iosif, fiul patriarhului Iacob, şi a smochinului ce s-a uscat prin blestemul Domnului. Iosif, fiul cel mic al patriarhului Iacov, născut din Rahila, era invidiat de fraţii lui mai mari, care, pentru a scăpa de el, l-au aruncat într-o fântână părăsită, apoi l-au scos şi l-au vândut unui negustor de sclavi pentru 30 de arginţi. Povestea lui este asemănătoare cu a lui Iisus, invidiat de iudei şi vândut de ucenicul lui, Iuda, pentru 30 de arginţi.

Sufletul necredincios e ca un smochin neroditor

Tot în Lunea mare se reaminteşte de smochinul cel neroditor, care s-a uscat prin blestemul Domnului (Matei 21, 17-19). Sfântul Evanghelist Marcu, vorbind despre smochinul neroditor, spune:
“Iar a doua zi ieşind ei din Betania, Domnul a flămânzit. Şi văzând un smochin de departe, având frunze, a mers să vadă dacă va găsi ceva în el. Venind la el, n-a găsit decât frunze, că nu era încă vremea smochinelor. Şi a zis Iisus smochinului: Nimeni să nu mai mănânce rod din tine în veac” (Marcu 11, 12-14).
Matei mai spune: “Îndată s-a uscat smochinul” (Matei 21, 19). Istoria smochinului a fost aşezată în Lunea Mare ca un îndemn la credinţă şi umilinţă. Fiecare suflet lipsit de roadă duhovnicească e asemuit cu smochinul care se usucă prin blestem şi este trimis la focul veşnic, scrie romaniatv.net.

Citește mai mult

Știri

Începe SĂPTĂMÂNA MARE: Ce trebuie să faci în fiecare zi în această perioadă

Publicat

acum 17 ore

în

28/04/2024

Simona Lodroman

Postul Paştelui se încheie cu Săptămâna Mare, a patimilor lui Hristos.

În Săptămâna Mare se face curăţenie generală în gospodării. Curţile sunt măturate, surile sunt curăţate de gunoaie, gardurile sunt reparate, şanţurile sunt curăţate de nămol şi adâncite.

Casele trebuie să strălucească de curăţenie pentru că ele „te blestemă dacă Pastile le prind necurăţate”.

Săptămâna Mare. Lunea Mare

În lunea Săptămânii Mari se scoate totul la aerisit, se lipesc şi se văruiesc casele iar mobilierul este spălat şi reparat. De asemenea, în Lunea Mare se poate spăla.

Până miercuri, inclusiv, sunt permise muncile în câmp. După această zi bărbaţii trebăluiesc pe lângă casă, ajutându-şi nevestele la treburile gospodăreşti.

Săptămâna Mare. În Joia Mare fiecare familie duce la Biserică colaci

În Joia Mare, dată limita slujbelor speciale dedicate morţilor, fiecare familie duce la biserica colaci, prescuri, vin, miere de albine şi fructe pentru a fi sfinţite şi împărţite, apoi, de sufletul morţilor, parte preotului, parte sătenilor aflaţi la biserica, în cimitir sau pe la casele lor.

Până la Joia Mare, femeile se străduiau să termine torsul de frică Joimăriţei care, în imaginarul popular era o femeie cu o înfăţişare fioroasă ce pedepsea aspru lenea nevestelor sau a fetelor de măritat. Uneltele de tortură ale Joimăriţei erau căldură, oală cu jăratec, vătraiul sau cârligul pentru foc.

Această fiinţă mitologică folosea mijloace cumplite de tortură: ardea degetele şi mâinile fetelor şi femeilor leneşe, le pârlea părul şi unghiile şi incendia fuioarele de cânepă găsite netoarse. De multe ori nici flăcăii leneşi, cei care nu terminau de reparat gardurile sau nu îngrijeau bine animalele pe timpul iernii, nu erau iertaţi de aceste pedepse. De fapt, Joimăriţă era, la origini, o zeitate a morţii care supraveghea focurile din Joia Mare şi care, treptat, a devenit un personaj justiţiar ce pedepsea lenea şi nemuncă.

Săptămâna Patimilor. Focurile de Joi-Mari

Conform tradiţiei, în noaptea ce premerge Joia Mare sau în dimineaţă acestei zile se deschid mormintele şi sufletele morţilor se întorc la casele lor. Pentru întâmpinarea lor se aprindeau focuri prin curţi, în faţă casei sau în cimitire, crezându-se că, astfel, ei aveau posibilitatea să se încălzească. Focurile de Joi-Mari erau ruguri funerare aprinse pentru fiecare mort în parte sau pentru toţi morţii din familie şi reprezentau o replică precreştină la înhumarea creştină din Vinerea Mare, conform crestinortodox.ro.

Aceste focuri se deosebesc de focurile ritualice de peste an – focurile de Mucenici, de Lăsatul Secului, de San – George sau de Sânziene. Ele se făceau din plante considerate a avea virtuţi magice ( alun, boz, tei) ce erau adunate de către copii sau de către tinerele necăsătorite.

Focurile se înconjurau cu tămâie şi agheasmă, în jurul lor se aşezau scaune „pentru morţii ce urmau să sosească” şi se dădea de pomană copiilor, vecinilor şi rudelor. Obiceiul se mai păstrează în unele sate din zona montană a Bucovinei (Moldoviţa, Paltin, Argel, Vama, Brodina de Sus etc), purtând denumirea de „încălzitul moşului” dar, de cele mai multe ori, semnificaţiile sale nu mai sunt cunoscute, el având mai ales caracter de divertisment.

Săptămâna Patimilor. Când se face pasca si când se vopsesc ouăle

Joia Mare este ziua în care, de regulă, se prepară cele mai importante copturi pascale: pască,cozonacii cu mac şi nuca şi babele coapte în forme speciale de ceramică. Pască cea mai importantă coptură rituală a Paştelui, se face din făină de grâu de cea mai bună calitate, cernută prin sită deasă, şi are, cel mai adesea, formă rotundă. Aluatul dospit se pune în tavi speciale pentru pască, după care, de jur împrejur, se aşează aluatul împletit din două sau trei sucituri şi se lasă totul la crescut.

În mijlocul tăvii se aşează, apoi, brânză de vacă, pregătită cu zahăr, ouă, mirodenii şi stafide. Peste brânză se face o cruce, din acelaşi aluat împletit, împodobită cu ornamente în formă de floare. Se unge totul cu ou şi se coace în cuptorul încălzit. Altă dată, cojile ouălor folosite la pască nu se aruncau şi nici nu se ardeau.

Ele se strângeau cu multă grijă într-un vas special şi se aruncau în Sâmbătă Paştelui pe o apă curgătoare crezându-se că, astfel, găinile şi puii aveau să fie păziţi de uliu peste vara. Se mai credea că, în felul acesta, se dădea de ştire Blajinilor – popor mitic care trăia sub pământ – că se apropie cea mai mare sărbătoare a creştinilor.

În Vinerea Neagră se ţine post negru

Ultima vineri din Postul Mare este numită în Bucovina Vinerea Paştilor, Vinerea Patimilor, Vinerea Neagră, Vinerea Seacă sau Vinerea Mare. Conform tradiţiei creştine, este, ziua în care Iisus a fost răstignit şi a murit pe cruce pentru răscumpărarea neamului omenesc de sub jugul pactului strămoşesc. Din această cauza Vinerea Mare este zi de post negru.

În Vinerea Mare nu se fac copturi

În Vinerea Mare este interzis a se face copturi. Există credinţă că dacă cineva se încumetă a coace în această zi face mare păcat iar coptură nu este mâncată nici măcar de peşti.

În Vinerea Mare, dimineaţă, înainte de răsăritul soarelui, oamenii alergau desculţi prin rouă sau se scăldau tainic în ape curgătoare crezând că, în felul acesta, vor fi sănătoşi pe tot parcursul anului. Seară, însă, întreagă suflare a satului bucovinean mergea la biserica pentru a participa la slujba de scoatere a aerului şi pentru a trece pe sub acesta. în scopuri terapeutice.

Săptămâna Patimilor. Sâmbătă Mare

Sâmbătă Mare este ultima zi de pregătire a Paştilor, când femeile trebuie să pregătească marea majoritate a mâncărilor, să deretice prin încăperi şi să facă ultimele retuşuri la hainele noi pe care urmau să le îmbrace în zilele de Paşti. De obicei, în Sâmbătă Mare are loc şi sacrificiul mielului, din carnea căruia se pregătesc mâncări tradiţionale: drobul, numit în Bucovina cighir, friptură şi borşul de miel.

Spre deosebire de Crăciun, pentru Paşti nu se pregătesc prea multe feluri de mâncare, de unde şi zicerea: „Crăciunul este satul iar Paştele este fudul”. Principala grijă a oamenilor, înaintea Paştilor, este aceea de a-şi primeni hainele, fiecare gospodină trebuind să aibă o cămaşă nouă, cusută în mod special, iar bărbaţii măcar o pălărie nouă.

Sâmbătă seară fiecare gospodină îşi pregăteşte cu grijă coşul ce urmează a fi dus la biserica, pentru sfinţire.

În el aşterne un ştergar curat şi aşează o lumânare albă, apoi ouă roşii, pască, cozonac,ouă încondeiate, o bucată de slănină, muşchi de porc, şuncă special preparată, zahăr, făină, salată de hrean cu sfeclă roşie fiartă, sare, câţiva căţei de usturoi, o ramură de busuioc, un fir-două de breabăn (numit brebanoc sau bărbănoc), cârnaţi, un miel din aluat copt într-o formă specială etc.

Totul se acoperă cu cel mai frumos ştergar pe care îl are gospodină, semn de preţuire a sărbătorii pascale dar şi de mândrie personală.

Sursa:realitatea.net