Desertul preferat al românilor, cozonacul, are o istorie îndelungată. Tradiția românească spune că dacă ai cozonac pe masă înseamnă că sărbătorești.

Deși este o prăjitură tradițională românească, acesta este în egală măsură și un desert bulgăresc (kozunak) și un produs de patiserie italiană numită „panettone”.

La originea cozonacului se află pâinea, iar tehnicile de dospire și coacere au evoluat în timp. Drojdia a fost folosită din timpuri străvechi ca ferment pentru dospirea aluatului.

Potrivit descoperirilor arheologice, în Egiptul antic existau cuptoare pentru copt. De asemenea, există desene care datează de aproape 4.000 de ani ce atestă că egiptenii știau să facă mai multe feluri de pâine dospită, unele fiind îndulcite cu miere, scrie unica.ro.

Tot în Antichitate, grecii făceau un tip de cozonac îndulcit cu miere și presărat cu nuci, care se numea „plakous”. Chrysippus din Tyana a menţionat, conform surselor, o reţetă de cozonac cu nuci şi miere pe care, tot el menţionează, l-a gustat în Creta.

Romanii, care au preluat folosirea drojdiei de la egipteni și greci, au diversificat și îmbogățit rețeta pentru cozonaci, adăugând, spre exemplu, ouă, unt, fructe uscate. La început existau două feluri de cozonac ce erau oferite ca ofrandă zeilor: „libum”, un cozonac de dimensiuni mai mici și „placenta”, un cozonac cu brânză, stafide și alune. În Evul Mediu, brutarii europeni făceau deseori cozonaci cu fructe uscate deoarece acestea țineau mai mult timp.

În Marea Britanie, prima reţetă de cozonac apare într-o carte de bucate în 1718, cu recoman­darea de a fi copt în forme lungi şi înguste, recomandare care a rămas valabilă şi în zile­le noastre. În Anglia secolului al XIV-lea, Geoffrey Chaucer menţionează, în Povestiri din Canterbury, de cozonaci imenşi făcuţi pentru ocazii speciale. Unul dintre cozonaci, de forma unui tort, fusese făcut din 13 kilograme de făină şi conţinea unt, smântână, ouă, mirodenii, stafide şi miere, potrivit unica.ro.

Francezii, cei care în secolul al XIX- lea au adău­gat al treilea fel la masă, „desertul”, sunt cei care au pus în valoare cozonacul, mai mult decât alţii. Marie Antoinette a rămas în memoria oamenilor prin fraza pe care a rostit-o atunci când i s-a spus că oamenii nu au nici măcar pâine pe masă, din cauza sărăciei. Viitoarea regină a Franţei ar fi rostit: „Să mănânce cozonac, dacă nu au pâine”.

Mrs. Mary Eales, o cunoscută autoare de cărţi de bucate din Marea Britanie, a scris în 1718, ca recomandare, ca acest preparat să fie copt în forme lungi şi mai subţiri. De atunci datează forma clasică de cozonac. Specialiştii în gastronomie sunt aproape cu toţii de acord că reţeta de cozonac, asa cum o cunoaştem noi astăzi, a fost consacrată în secolul al XIX-lea de europeni, scrie unica.ro.

 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Radio Unirea FM și pe ȘTIRI GOOGLE

Spectaculoasa Cascadă Pătrăhăițești, de lângă Arieșeni, reprezintă o atracție pentru turiști, indiferent de perioada anului

Cascada Pătrăhăițești este o splendidă cădere de apă în 2 trepte, de 14 metri înălțime. Traseul până la cascadă este ușor accesibil, o bună parte din el se poate face și auto.

Cascada Patrahaitesti – dupa numele satului langa care se afla sau Cascada Bucinis – dupa numele raului pe care s-a format.

Cei mai multi turisti viziteaza aceasta cascada in perioada de vara din iulie pana prin septembrie, se poate ajunge la cascada chiar si iarna cand zapada este mica. Cascada merita vizitata si in perioada de primavara si toamna cand datorita topirii zapezilor sau ploilor debitul ei este mult mai mare, deasemenea iarna are un farmec deosebit fiind impodobita de gheata.

Cum ajung la Cascada Patrahaitesti?

Pentru a ajunge la cascada plecand din centrul statiunii turistice Arieseni urmati drumul national spre Vartop circa 1 kilometru pana vedeti un pod de beton pe partea stanga iar langa acesta un mic indicator „Cascada Patrahaitesti 5 kilometri”. De aici urmati drumul forestier lejer si marcajul punct rosu pana in satul Patrahaitesti de unde mai aveti 1,5 kilometri pana la cascada.
Ce pot vizita in apropierea cascadei?

In apropierea cascadei puteti sa vizitati doua muzee – doua ateliere de mestesugarit in care se creaza obiecte de artizanat specifice ciubararitului: tulnice, ciubere, donite, pahare de lemn, sararite, fluiere. Aici puteti sa vedeti cum sunt create aceste obiecte si deasemenea puteti invata sa cantati la tulnic. Deasemnea la localnici gasiti produse traditionale specifice tarii motilor: palinca, afinata, dulceata de fructe de padure etc.

Cascada Patrahaitesti se gaseste la poalele Varfului Curcubata Mica, varf pe care il puteti vizita plecand de la cascada. De sus aveti cel mai bun punct de belvedere asupra Tarii motilor cu casele rasfirate prin toate poienile muntilor pana sus pe creste. Acest traseu nu are marcaj turistic.

 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Radio Unirea FM și pe ȘTIRI GOOGLE

Bisericile de lemn din Alba, un patrimoniu prețios, parte integrantă și definitorie din identitatea națională, fac parte din grupul de biserici de lemn din Transilvania și din familia de biserici de lemn românești

Bisericile de lemn din România formează un patrimoniu prețios pe plan național și mondial. Până la începutul secolului 20 românii au creat și s-au manifestat preponderent într-o civilizație a lemnului, de o bogăție, o varietate și un rafinament remarcabil, în care bisericile de lemn au atins vârful ei maxim de expresie.

În acestea s-au înfiripat comunitățile creștine din sate și târguri și în jurul lor au luat ființă primele așezăminte monahale, singurele noastre centre culturale în decursul multor veacuri. În România se păstrează peste 1400 de biserici de lemn construite înainte de anul 1918. Valoarea lor în ansamblu este inestimabilă pentru cultura românească. Ele fac parte integrantă și definitorie din identitatea națională.”

Bisericile de lemn din Alba fac parte din grupul de biserici de lemn din Transilvania și din familia de biserici de lemn românești. Bisericile de lemn din județul Alba constituie un adevărat tezaur, datorită valorii artistice extraordinare a ansamblurilor murale sau a odoarelor care le împodobesc, opere ale unora dintre cei mai înzestrați zugravi români din Transilvania veacurilor XVIII și XIX, precum rășinărenii Popa Ivan, Nistor Dascălul și fiii popii Radu, Stan și Iacov, acesta din urmă stabilit spre 1750 la Feisa, cu fiii Gheorghe și Popa Nicolae, colaboratorii Toader, Simion Silaghi și Simion Bălgrădeanul și ucenicii Vasile Ban și Porfirie Șarlea, de asemenea dinastia de zugravi din Laz: Poienarii Savu, Simion, Toma, Ilie și ucenicul lor, Pavel Zamfir.

Deși foarte puține monumente se datează anterior anului 1700, se poate spune că tipul de construcție a rămas cel tradițional: navă patrulateră cu absidă poligonală decroșată, iar interiorul boltit semicilindric. Schimbările au intervenit abia de pe la mijlocul secolului al XIX-lea când, adeseori din rațiuni demografice, s-a procedat la extinderea spre vest, prin adăugarea unui pronaos peste care a fost surmontat turnul, ce a preluat rosturile clopotniței până atunci plasate în vecinătatea edificiului. Aceste transformări au afectat zestrea picturală acumulată anterior, știrbindu-i din continuitate și văduvind-o de părți însemnate, tot așa cum patina vremii a estompat strălucirea din ochii sfinților și a înnegrit icoanele. În așteptarea ocaziei reabilitării estetice, promovarea lor științifică și turistică este o necesitate.

Alba este una din regiunile transilvănene în care bisericile de lemn vechi nu au fost inventariate în întregime. Din acest motiv lista este departe de a fi completă. Continuarea cercetărilor prin satele risipite din acest colț de țară va aduce la iveală biserici de lemn astăzi necunoscute specialiștilor și iubitorilor de artă veche

Biserica de lemn din Acmariu cu hramul Sfântul Nicolae
Albac, astăzi în Olănești, Vâlcea
Biserica de lemn din Arieșeni cu hramul Înălțarea Domnului
Biserica de lemn din Băgău cu hramul Sfântul Teodor Tiron
Biserica de lemn din Bârlești cu hramul Sfinții Împărați Constantin și Elena
Biserica de lemn din Berghin cu hramul Sfântul Petru
Biserica de lemn din Belioara cu hramul Sfinții Arhangheli
Biharia, sfârșitul secolului 19
Biserica de lemn din Brăzești cu hramul Învierea Domnului, mutată în Alba Iulia
Biserica de lemn din Certege cu hramul Sfântul Gheorghe din 1833, renovată 1872
Biserica de lemn din Cisteiu de Mureș cu hramul Sfinții Arhangheli
Biserica de lemn din Cojocani cu hramul Sfinții Arhangheli
Biserica de lemn din Copand cu hramul Sfinții Arhangheli
Biserica de lemn din Dealul Geoagiului cu hramul Sfinții Arhangheli (cătunul Cristești)
Biserica de lemn din Drâmbar cu hramul Ioachim și Ana
Biserica de lemn din Dric cu hramul Sfântul Nicolae, secolul 19
Biserica de lemn din Fărău cu hramul Sfinții Arhangheli
Biserica de lemn din Găbud cu hramul Sfinții Arhangheli
Biserica de lemn din Gârda de Sus cu hramul Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul
Biserica de lemn din Geogel cu hramul Sfinții Arhangheli
Biserica de lemn din Ghirbom cu hramul Sfântul Nicolae
Biserica de lemn din Goiești cu hramul Sfinții Trei Ierarhi
Biserica de lemn din Hăpria biserică de lemn și absidă de zid, demolată în 2006
Biserica de lemn din Hopârta
Biserica de lemn din Întregalde cu hramul Sfântul Ilie
Biserica de lemn din Lăzești cu hramul Sfinții Arhangheli
Biserica de lemn din Lunca Largă
Biserica de lemn din Lunca Mureșului cu hramul Pogorârea Sfântului Duh
Biserica de lemn a Mănăstirii Lupșa, cu hramul Sfântul Nicolae
Biserica de lemn din Mătișești cu hramul Sfântul Mare Mucenic Dimitrie
Mirăslău
Mogoș dispărută
Biserica de lemn din Noșlac cu hramul Sfinții Arhangheli
Ocoliș mutată în Cacova Ierii, județul Cluj
Biserica de lemn din Pianu de Sus cu hramul Cuvioasa Paraschiva
Biserica de lemn din Runc cu hramul Sfinții Arhangheli
Biserica de lemn din Săliștea cu hramul Sfinții Arhangheli
Sânbenedic I, cu hramul „Sf. Nicolae”
Sânbenedic II, cu hramul Sfinții Arhangheli
Sâncrai
Biserica de lemn din Sartăș cu hramul Pogorârea Sfântului Duh
Silivaș
Șilea I, cu hramul Sfântul Nicolae
Șilea II, cu hramul Sfinții Arhangheli (în cimitir)
Șoimuș, adusă din Rădești
Șpălnaca I
Șpălnaca II
Biserica de lemn din Sub Piatră cu hramul Cuvioasa Paraschiva
Biserica de lemn din Tău cu hramul Sfântul Gheorghe
Tecșești, fruntarul celei anterioare se află la o casă din sat
Biserica de lemn din Turdaș cu hramul Sfinții Arhangheli
Biserica de lemn din Valea Largă cu hramul Sfânta Treime și Poorocul Ilie
Vidolm
Vingard cu hramul Cuvioasa Paraschiva

 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Radio Unirea FM și pe ȘTIRI GOOGLE