Rămâi conectat

Știri

Şotronul, coarda, baba oarba, lapte gros, flori fete și băieți: Care sunt jocurile copilăriei

Publicat

în

Indiferent daca am copilarit la tara sau la oras, daca am fost incadrati la generatia „cu cheia la gat”, exista cateva jocuri care ne vor aminti mereu de copilarie. Citește pe radiounirea.ro despre câteva astfel de jocuri

Uneori incercam sa uitam putin de grijile vietii de „adult” si sa rememoram cateva dintre jocurile care ne-au adus in fata parintilor cu genunchii juliti sau cu hainele pline de praf, insa fericiti si mandri de „ispravile” noastre.

Batistuta
Ca si „Perinita”, Batistuta putea demasca usor inceputul unei idile nevinovate intre kinderi: cel care avea batistuta cu siguranta ca dorea sa primeasca un pupic de la „iubirea sa secreta”. Cum insa „Batistuta” se juca mai mult intre fete, pupicurile pe obraz erau doar o confirmare a prieteniilor deja stiuite.

Mima
Un joc care prespune spirit de echipa si ingeniozitate. Cred ca regulie sunt stiute de toata lumea: doua echipe, cate un reprezentant din fiecare echipa mimeaza un cuvant spus de adeversar in timp ce echipa sa trebuie sa ghiceasca.Conteaza foarte mult sa ai imaginatie dar si o echipa buna, care sa poata descifra gesturile tale disperate. Nu e chiar un joc al copilariei, il re-descoperisem in liceu cand propuneam cuvinte cu grad ridicat de dificultate, majoritatea notiuni abstracte. Cum ati mima spre exemplu „sincronizare” sau „alternativa”?

Om sarac
Este unul dintre jocurile naïve ale copilariei, bazat mai mult pe hazard. In functie de numarul de jucatori, se scriau mai multe biletele cu personaje, din care patru erau cele mai importante: omul sarac – pagubitul, hotul, imparatul – cel care dadea pedeapsa si calaul – cel care o aplica.Restul erau figuranti si puteau fi trecuti ca tarani sau targoveti. Dupa impartirea aleatorie a biletelelor, omul sarac se plangea ca a fost furat si spunea numele celui banuit. Imi amintesc si acum cum, pentru a nu de da de gol, incercam sa ne stapanim fiecare muschi al fetei sau zambetul vinovat, atunci cand trageam infamul biletel care te desemna „hot”. Odata vinovatul prins, imparatul dadea pedeapsa, care putea fi mai grea – palme sau urechi inrosite- sau mai usoara, in functie de cat de bine te intelegeai in pauze cu „Liminatia Sa”. Daca in schimb faceai presupuneri gresite, o incasai fara drept la replica, chiar pagubit fiind.

Cine sunt eu?
Cel mai funny joc posibil, dupa parerea mea. Fiecare jucator scrie pe un bilet numele unui personaj: real sau fictiv, insa cunoscut de ceilalti. Apoi se amesteca bine si se trage la sorti. Pe rand, fiecare jucator arata celorlalti biletul, fara sa se uite insa la el, apoi incepe sa puna intrebari ajutatoare, pentru a afla ce personaj intruchipeaza.Se poate ajunge la situatii comice, in care sa fii presedintele Americii sau Smeagol. V-ati gandit vreodata cum v-ar sta in pielea lui Yoda sau a lui Darth Vader din Star Wars?

Jocul cuvintelor
Well, asta este un joc inventat de mine si de surorile mele ca o alternativa la Fazan si la Spanzuratoarea. Iti alegi in minte un obiect si incepi sa-l descrii, cat mai exact si totodata suficient de abstract incat celalalt sa nu ghiceasca din prima. Eventual, ca sa fie fair-play, le indici celorlalti prima si ultima litera a cuvantului. Spre exemplu: ce e negru, are patru picioare, sta pe tavanul bucatariei, incepe cu P si se termina cu N? Nu stiti? Ei, bine, pianul. De ce pianul? Pai e treaba mea unde asez mobila:). (Just kidding!) (Oana Scarlet)
Privim cu nostalgie la anii care s-au scurs. Jocurile copilariei ne revin in minte si pentru cateva clipe privirea ne straluceste altfel, iar chipul ne este luminat de un zambet care pastreaza din gingasia copilariei. Eram atat de veseli, fara griji, colindam cat este ziua de lunga campurile inverzite, alergam dupa fluturi, cautam fragi, alune si alte bunatati pe care numai la tara le gasesti, iar seara ne strangeam toti ” la rascruce”. Astazi sunt o femeie matura, majoritatea tovarasilor mei de joaca au la randul lor copii… Putini dintre acestia sunt insa dispusi sa renunte la calulator si jocurile virtuale pentru o portie de realitate si socializare reala. Cat despre jocurile copilariei noastre, unii nici nu au auzit de ele.

Magarusul

Era jocul care starnea cel mai mare amuzament. Mingea era pasata de la unul la altul, iar „un magarus” trebuia sa o prinda sau sa o atinga (in functie de regulile stabilite ad-hoc). Daca reusea sa faca asta scapa de titulatura de magarus, iar cel care o pierdea ii lua locul. Imi aduc aminte si acum glumele care se faceau pe seama celor care, pe rand erau magarusi.

Nuculita

Este un joc care se practica toamna cand se fac nucile. Am constatat ca putin stiu de el, insa atunci cand eu eram copil era practicat de toti tovarasii mei de joaca. In careva cuvinte acesta se desfasura dupa urmatoarele reguli: mai intai trebuia sa licitezi- pe care nuci se joaca. Cand se ajungea la un acord, fiecare punea un numar egal de nuci, una langa alta, fixate intr-un strat mic de nisip. Apoi de la un punct fix trebuia sa le dobori asa cum se face azi la bawling. Cel mai priceput se alegea cu punga plina cu nuci…

Leapsa/Atinsea

Imi aduc aminte si acum cum alergam cat e ziua de lunga… La jocul asta nu sunt prea multe de spus, poate doar ca ar trebui sa-l practic si acum, poate asa as scapa de kilogramele in plus.

Elasticul

Un joc practicat in special de fete. Trebuia sa fim macar trei pentru a-l putea juca. Din pacate eu nu eram foarte priceputa. Imi aduc aminte ca pierdeam mereu…

Patratica (un fel de fotbal/tenis)

Daca elasticul era mai mult pentru fete (toata lumea radea de baietii care jucau elasticul) patratica era jocul baieilor, cand nu se strangeau suficienti pentru doua echipe de fotbal. Terenul era impartit in patru patrate, acestea reprezentand terenul fiecaruia (uneori se juca si la dublu), iar mingea trebuia sa fie trecuta peste un fileu. Erau aceleasi reguli din tenis numai ca se juca cu piciorul, folosindu-se o minge de fotbal. (Andreea Patru)
Jocurile copilariei mele sunt o cauza pierduta in epoca gadgeturilor sofisticate si mega-inteligente. Trist, dar foarte realist. Acum nu mai vad copii pe strada care sa joace sotronul, tarile, de-a fata-ascunselea si alte astfel de jocuri minunate si extrem de palpitante. Acum ei isi dau intalnire pe…messenger sau online la un joc de grup gen Counter Strike. De aceea, vrem cu ajutorul acestui top sa retraim, macar virtual, impreuna emotia acestor jocuri de-a dreptul ineteresante

Castelul

Unul dintre jocurile mele preferate in copilarie. Nu o sa uit niciodata cand, aproape ca plangeam seara cand trebuia sa intru in casa, pentru ca nu ma mai saturam sa il joc. Sigur mai stiti ca se puneau caramizi/pietre de diverse marimi pentru fiecare litera din joc: CASTEL si se juca cu mingea, care trebuia sa darame pietrele.

Tarile

Putina creta, o minge, cativa copii (cel putin 4-5) si gata „reteta” pentru o distractie pe cinste. Se desena un cerc in mijlocul caruia sa desena alt cerc, micut, iar apoi se impartea in mod egal intre copiii care participau, sub diverse nume de tari: Romania, Argentina, Spania, etc. Mingea se arunca in sus de catre o tara si se striga numele altei tari, care trebuia sa prinda rapid mingea, pentru ca ceilalti se ascundeau in timpul acesta si se opreau numai cand tara cu mingea se oprea in cercul micut de care v-am spus…de aici, povestea ar putea continua randuri in sir, dar sunt sigura ca recunosti jocul, asa ca te las pe tine sa-ti amintesti restul…

Sotron

Jocul emblema al oricarei copilarii apuse. Orice copil stie de „omuletul” conturat pe trotuar cu ajutorul cretei, numerotat din cap pana in picioare, pe care trebuia sa sari intr-un picior. Acesta este un joc pe care il poti juca lejer cu fiul/fiica ta, pentru ca nu necesita mai multi copii.

Matele incurcate

Incalcirea mainilor si picioarelor intre mai multi copii si descurcarea lor reprezinta ingredientul cheie al unui joc imaginativ, in care un copil trebuia sa descurce toate acele „mate”.

Imparate luminate, cat e ceasul

Retraiesc si acum momente inedite ale copilariei, chiar daca doar prin prisma amintirilor. Mai stiti cat arata ceasul imparatului: o mamaliga, 10 pasi de furnica, un crocodil si asa mai departe. macar el era scutit de blestemul trecerii impasibile a timpului. (Daniela Ganciu)

Sunt convinsa de faptul ca cele mai frumoase amintiri din copilarie sunt de la tara. Dar eu gasesc copilariei mele, petrecuta printre blocuri si parcuri -cu toate vacantele petrecute la tara- un farmec care pentru mine nu ar putea fi egalat de altceva.

Frunza

A fost unul din cele mai populare jocuri ale copilariei noastre, jucat pana la epuizare in curtea scolii sau in fata blocului. Era destul de simplu si destul de solicitant, in acelasi timp, fortandu-te sa folosesti orice arme -vorba vine, arme, de fapt era vorba de unghii si maini- pentru a o face pe cea din echipa adversa sa calce linia. Si da, nu imi amintesc sa se fi jucat si baieti jocul asta. Merg prin cartier si vad tot mai rar -aproape deloc- desenat conturul cu creta al „Frunzei”. Ce se joaca copiii de astazi?

1, 2, 3 la perete stop!

Il jucam intotdeauna in fata blocului, folosind drept „perete” unul din zidurile exterioare ale cladirii. Nu-l jucam niciodata foarte multa vreme, pentru ca ne plictiseam repede, dar il jucam destul de des. Smecheria era sa spui „unudoitrei” mai lent -asta tin minte- si „la perete stop” foarte foarte rapid, ca sa te poti intoarce repede si sa ii prinzi pe cei care se miscau. Videoclipul este cu o pisica care joaca acest joc!
Statuetele

Stiu ca in alte locuri acest joc se mai numeste si „Incremeneste, statuie”. Nu tin minte sa fi avut reguli foarte stricte, dar stiu ca in serile de vara afara ne strangeam toti copiii in gradinita din fata blocului si ne amuzam -lucru curios la niste copii- stand nemiscati.

Tomapan

Stiu ca nu e ceeea ce ai numi un joc sportiv, e unul pe hartie. Dar el ne ocupa toate orele de curs plicticoase si toate pauzele in care era prea frig ca sa iesim in curte. Si, daca aveti chef, va astept oricand la un joc, pentru ca eram foarte buna la el!

Ursu’n barlog

E unul din jocurile care ne erau foarte dragi atunci cand eram micuti. Nu era el cel mai interesant, dar noi eram incantati. Cum ar fi sa vezi o gramada de adulti jucand „ursu’n barlog” in fata companiei la care lucreaza? (Georgiana Papari)
Desi primul meu geand a fost sa va descriu in cateva cuvinte ce inseamna pentru mine cvopilaria, o sa va spun exact de ce mi-e dor din copilarie. Nu e vorba neaparat de jocuri, pentru ca e clar am depasit faza aceasta, insa mi-e dor de naivitatea unui copil, de rasul suav si sincer, de inocenta. Dar cu topul se refera la jocuri, o sa va spun care erau preferatele mele.

Fazan

Era un joc minunat si daca stau sa ma gandesc iti stimuleaza si creativitatea. Cuvintele cheie: Itinerar, irelevant, casant…

Flori, fete sau baieti

Nu aveam Messenger, dar ne puteam trada micile pasiuni de copil prin a alege „baieti”, si daca „inculpatul” juca si el, era o adevarata provocare.

Coarda

Trebuie sa recunosc ca acu cateva luni am reusit sa gasesc o coarda la niste prieteni si nu am putut sa ma abtin sa nu sar „cifrele”. Stiti ce-am aflat? Inca joc bine…

Telefonul fara fir

Cum „pisica” ajunge „mica” si chiar un cuvant mai complicat? Simplu, „telefonul fara fir”. Cate rasete provoaca…

Pititea

Daca imi era sila sa joc si nici nu vroiam sa ma pun, ma „piteam” in casa. Stateam la etajul 1 si imi era usor sa ies si sa nu ma vada, pentru ca vedeam pe geam cand pleca de la bloc. Da, stiu, trisam.

Sursa:feminis.ro


 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Radio Unirea FM și pe ȘTIRI GOOGLE


Știri

APRILIE, Prier: Datini, tradiții și obiceiuri românești

Publicat

în

Prier înseamnă timp favorabil, prielnic atât pentru semănatul holdelor dar și pentru turmele de animale. Datini, tradiții și obiceiuri românești, în luna aprilie

Conform tradiției populare românești, luna aprilie se mai numește și „Prier”. Această denumire populară, a lunii aprilie, provine de la verbul “a prii” și înseamnă timp prielnic pentru semănături, ori lucrări în gospodărie .

Când vremea este înșelătoare, cu timp friguros și secetos pentru lucrările de primăvară, aprilie anunță sărăcie și se numește și ”Traistă-n băț”. De fapt, în spiritualitatea populară se și spune că ”Prier priește, dar și jupuiește!”, aluzie la zilele capricioase, cu timp potrivnic lucrărilor de sezon. În această lună se continuă semănatul de primăvară, început în martie. Acum se închid țarinile, ceea ce înseamnă că oile și vitele nu mai au voie să pască libere iar pășunatul devălmaș este întrerupt pentru câteva luni, se formează turmele, se repară gardurile țarinilor, se tund oile înainte de a fi urcate la munte etc. Se mai spune, despre luna aprilie, că este o lună capricioasă în care vremea va fi ori geroasă, ori călduroasă. Totodată, în luna lui aprilie se fac prevestiri ale vremii ce va urma, astfel se nasc o parte din superstițiile acestei luni.

Dacă în luna lui Prier este vreme frumoasă și călduroasă, atunci luna mai va avea vreme rece, cu înghețuri; Dacă la Prier este vreme posomorâtă și rece, atunci luna lui mai va avea vreme frumoasă și călduroasă; Negura de la răsărit, din luna aprilie, e semn bun pentru anul în curs; Dacă în aprilie tună și fulgeră, atunci nu există motive să ne temem de ger; Vremea frumoasă din luna aprilie ne va aduce o vară furtunoasă, etc.

Veseli de 1 aprilie – superstiții de 1 aprilie

Ziua Păcălelilor şi Ziua internațională a păsărilor. Dar pe noi ne interesează primul aspect. De unde vine? Cum se … manifestă? şi ce superstiții avem de 1 Aprilie?
Ziua de 1 Aprilie a fost întotdeauna un prilej de distracție şi cum e sănătos să râzi, ne bucurăm şi noi când avem prilejul. Se pare că originile acestei zile se regăsesc, ca multe alte obiceiuri, în schimbarea calendarului gregorian. Se spune că, odată cu această schimbare, mulți nu s-au putut obişnui cu noile date ale sărbătorilor. Și atunci, în timpul lui Carol al IX-lea, mulți neadaptați sărbătoreau Anul Nou la… 1 Aprilie! Cei ce sărbătoreau astfel erau numiți „nebuni de Aprilie”. Apoi obiceiul s-a perpetuat până-n zilele noastre, pierzându-şi semnificația inițială şi păstrând doar… ”nebunia”. Pentru că e o nebunie veselă şi plăcută! Superstiţia spune că păcăleala de 1 Aprilie trebuie făcută până la ora 12:00, cele după această oră, se zice că aduc ghinion. Tot o superstiţie spune că în ziua de 1 Aprilie nu se fac căsătorii, pentru că: ori acestea nu durează, se destramă, ori soţul va fi „sub papuc”. La noi, se spune că dacă nu păcăleşti pe nimeni de 1 Aprilie, tot anul până la celălalt 1 Aprilie vei fi tu cel păcălit. Tot anul? Nu-i cam mult? Dar dacă aşa zice superstiţia, să ne grăbim să păcălim pe cineva. Pardon: ce vă spunem mai jos nu-i păcăleală.

 Sărbătoarea Floriilor – tradiții și obiceiuri

Intrarea Domnului în Ierusalim sau Floriile este prima sărbătoare cu dată schimbătoare din calendarul anului bisericesc. Totodată, Floriile deschid ciclul sărbătorilor pascale, care se încheie la Înălțarea Domnului.  În ziua de Florii există obiceiul de a merge la Biserică cu ramuri de salcie înmugurite, pentru a fi sfințite de către preot. Conform tradiției creștine, obiceiul ne amintește de intrarea triumfală a Domnului în Ierusalim, înainte de Patimi, când a fost întâmpinat de mulțime cu ramuri de măslin și crenguțe de palmier sau flori. Crenguțele de salcie vor fi împărțite credincioșilor ce au participat la slujba de Florii. Aceștia vor lua crenguțele acasă și le vor pune la geamuri, la uși și la porți pentru a le apăra casele de rele și necazuri. În unele zone ale țării, oamenii de la sate se încing cu ramurile de salcie, peste mijloc, deoarece se spune că acest ritual îi apără de boli și îi face mai robuști. Exista și obiceiul ca părinții sa-și lovească copiii cu nuielușa de salcie, când veneau de la biserică. Credeau că așa vor crește sănătoși și înțelepți. Oamenii le puneau și pe pomii fructiferi, pentru a-i ajuta să rodească. Exista credința că abia acum pomii prind putere să rodească. De aceea, nu se plantau pomi înainte de Florii, de teama ca aceștia să nu rămână fără rod. În ziua de Florii, stupii erau împodobiți cu ramurile de salcie sfințite, ca albinele să se bucure de binecuvântarea divină. În unele sate, mâțișorii erau aruncați în curte când începea să bată grindina. Însă, ramurile de salcie aveau în principal menirea de a-i feri pe oameni de duhurile necurate, sau erau utilizate și în scopuri terapeutice, oamenii înghițeau mâțișori de pe ramura de salcie, pentru a fi feriți de diferite boli. Un alt obicei, întâlnit în ziua de Florii, este acela de a trece pe la mormintele rudelor pentru a le agăța de cruci crenguțele de salcie, astfel aceștia vor ști că Paștele se apropie. Tot în ziua de Florii, șnurul de mărțișor se va agăța într-un copac înmugurit sau înflorit pentru a avea sănătate și belșug în anul ce urmează. Totodată, ziua de Florii este prilej de sărbătoare pentru cei cu nume de flori, deoarece își serbează onomastica.

Obiceiul Lazaritelor

Înainte de a intra în Ierusalim, Hristos l-a înviat pe Lazăr. Învierea lui Lazăr este simbolul învierii viitoare a neamului omenesc. În popor se crede că Lazăr era un fecior tânăr, fratele fetei care s-a căsătorit cu Dragobete, Cap de Primăvară. Potrivit tradiției, într-o sâmbătă Lazăr a plecat cu oile la păscut, lăsând-o pe mama sa să facă plăcinte. Urcând întru-un copac să ia muguri pentru animale, își aduce aminte de plăcinte. Se grăbește să coboare, cade și moare. Potrivit legendei că Lazăr ar fi murit de dorul plăcintelor, exista obiceiul ca în această sâmbătă, femeile de la țară să facă ofranda de pomenire a morților împărțind plăcinte de post. Profesorul Ion Ghinoiu afirma că în ajunul sau sâmbăta Floriilor, se efectua un ceremonial complex, numit Lazarita, care era structurat după modelul colindelor. Ion Ghinoiu afirma că    Lazarita era un ceremonial la care participau numai fetele. „Una din fete, numita Lazarita, se îmbrăca în mireasă și colinda împreună în fața ferestrelor caselor unde au fost primite. Lazarita se plimba cu pași domoli, înainte și înapoi, în cercul format de colindătoarele care povestesc, pe o melodie simpla, drama lui Lazăr sau Lazarica: plecarea lui Lazăr de acasă cu oile, urcarea în copac pentru a da animalelor frunza, moartea neașteptată prin căderea din copac, căutarea și găsirea trupului neînsuflețit de către surioarele lui, aducerea acasă, scăldatul ritual în lapte dulce, îmbrăcarea mortului cu frunze de nuc, aruncarea scaldei mortului pe sub nuci”.

 Sărbătoarea dinților

Ziua de 11 aprilie este dedicată Sfântului Antipa, despre care oamenii din popor cred că vindecă durerile de dinți și măsele. Sfântul Antipa s-a rugat pentru cei care îi vor face pomenire să fie feriți de patimi și de alte boli, între care și nesuferita durere a dinților.

  Sursa:azm.gov.ro, sursa foto:dragusanul.ro


 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Radio Unirea FM și pe ȘTIRI GOOGLE


Citește mai mult

Știri

Ziua Păcălelilor: Originea acestei zile și cum este sărbătorită în alte țări. Nimeni nu are voie să se supere pe 1 aprilie

Publicat

în

De Ziua Păcălelilor nimeni nu are voie să se supere: Care este originea zilei

În fiecare an, la 1 aprilie, oamenii din lumea întreagă marchează Ziua păcălelilor, cunoscută și ca Ziua păcălitului sau Ziua nebunilor, când fiecare încearcă, cu mai mult sau mai puțin succes, să-i facă o șotie colegului, prietenului, vecinului, unui membru de familie, mai exact, toată lumea păcălește pe toată lumea.

Celebrarea Zilei Pacalelilor isi are originile in Franta, in secolul al XVI-lea, cand a fost adoptat calendarul Gregorian, care a mutat Anul Nou de la 1 aprilie la 1 ianuarie. Vestea noului calendar s-a raspandit incet iar cei care continuau sa sarbatoreasca anul nou de 1 aprilie era considerati ″pacalitii de 1 aprilie″.

In Franta, 1 APRILIE, ZIUA PACALELILOR, este numita Poisson d’Avril, adica „pestele de aprilie”, cu referire la un peste tanar, usor de capturat. Francezii obisnuiesc sa-si pacaleasca prietenii lipind-le pe spate un peste de hartie. In momentul in care cineva descopera farsa, acesta trebuie sa strige „Poisson d’Avril!”.

Timp de 200 de ani, practica farselor de 1 APRILIE, ZIUA PACALELILOR, s-a raspandit in Anglia si in Statele Unite. Toate farsele trebuie sa fie facute pana la ora pranzului. Orice farsa facuta dupa aceasta ora va aduce ghinion farsorului.

ZIUA PACALELILOR, 1 APRILIE – Cei care nu raspund cu zambetul pe buze unei farse facute de vor fi urmariti de ghinion tot anul. Barbatii pacaliti de o femeie frumoasa de Ziua Pacalelilor vor ajunge sa o ia de nevasta, sau, daca barbatul este casatorit, cei doi vor ramane prieteni foarte buni.

Originea acestui obicei nu este cunoscută cu exactitate. Unii consideră că aceasta este legată de schimbarea anotimpului, în timp ce alții cred că provine de la adoptarea noului calendar. Ipoteza acceptată de majoritate, însă, susține că obiceiul păcălelilor de 1 aprilie a apărut în vestul Europei, pe la jumătatea secolului al XVI-lea, conform site-ului www.infoplease.com. În vechiul calendar iulian, Anul Nou se sărbătorea la 1 aprilie, dar în 1582, papa Grigorie al XIII-lea a făcut trecerea de la vechiul calendar iulian la noul calendar, care avea să-i poarte numele — calendarul gregorian, sărbătoarea Anului Nou mutându-se de atunci pe 1 ianuarie. Oamenii au avut probleme în a se obișnui cu noua dată a acestei sărbători și au continuat să-și trimită felicitări și să-și facă urări tot pe 1 aprilie. Cei care continuau să sărbătorească Anul Nou la 1 aprilie au fost numiți „nebuni de aprilie”, de unde și denumirea de Ziua nebunilor (April Fools’ Day) sau Ziua păcălelilor. Cu timpul, felicitările trimise pentru Anul Nou la 1 aprilie au început să fie considerate farse, fiind însoțite adeseori de cadouri hazlii, relatează Agerpres.

Ziua de 1 aprilie este recunoscută ca Zi a păcălelilor în majoritatea țărilor lumii. Marcată mai întâi în Europa, a trecut peste ocean și s-a răspândit apoi în majoritatea țărilor de pe glob. Este totuși sărbătorită cu preponderență în Europa și în America și mai puțin de civilizațiile orientale.

La noi în țară, Ziua păcălelilor se sărbătorește începând cu secolul al XIX-lea. Potrivit site-ului www.istorie-pe-scurt.ro, se obișnuiește ca farsele să fie făcute până la ora prânzului, altfel acestea aduc ghinion păcăliciului. Tradiția spune că dacă o fată frumoasă reușește să te păcălească, trebuie să o iei de nevastă sau măcar să fii prietenul ei. Dar nu este indicat să te căsătorești la 1 aprilie, pentru că bărbatul însurat în această zi va fi toată viața sub papucul nevestei. Copiii născuți la 1 aprilie vor avea succes pe aproape toate planurile, dar ar fi bine să stea departe de jocurile de noroc.

Prin celebrarea acestei sărbători, ziua de 1 aprilie devine un prilej de bucurie și de distracție pentru toți cei care au simțul umorului, sau, așa cum spunea scriitorul Mark Twain, „ziua de 1 aprilie este ziua în care ne amintim ce suntem în celelalte 364 de zile ale anului”.

Alte superstitii de 1 APRILIE – ZIUA PACALELILOR:

=> In regiunea Tirol, din Elvetia, un manunchi de paie este ingropat de 1 APRILIE, pentru ca recolta sa fie bogata in sezonul urmator.

=> Copiii nascuti de  ZIUA PACALELILOR vor fi norocosi in afaceri, dar vor fi urmariti de ghinion la jocurile de noroc.

=> Indragostitii nu ar trebui sa se casatoreasca pe 1 APRILIE, pentru ca mariajul nu va functiona, ori pentru ca femeia va fi “cocosul” in familie.

=> Cel care nu va pune la cale o farsa de ZIUA PACALELILOR va fi pacalit pentru tot restul anului.


 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Radio Unirea FM și pe ȘTIRI GOOGLE


Citește mai mult

Știri

Digitalizare a Serviciului de Ambulanță Județean Alba: Licitație pentru achiziții de peste 2,8 milioane de lei

Publicat

în

Digitalizare a Serviciului de Ambulanță Județean Alba

Serviciul de Ambulanță Județean Alba a lansat în Sistemul Electronic de Achiziții Publice (SEAP) o procedută de achiziție derulată în cadrul unui amplu proiect de digitalizare finanțat prin PNRR.

Achiziția are o valoare totală estimată de peste 2,8 milioane de lei.

Serviciul de Ambulanță Județean Alba a semnat, la sfârșitul lunii septembrie 2024, contractul de finanțare pentru implementarea proiectului ”Digitalizarea Serviciului de Ambulanță Județean Alba”.

Scopul proiectului este implementarea unui sistem informatic integrat printr-un ansamblu arhitectural digital ce îmbină în mod armonios echipamentele hardware și aplicațiile software.

Obiectivele proiectului sunt îmbunătățirea/dezvoltarea rețelelor de comunicații și a infrastructurii IT și hardware la nivelul instituției și implementarea unui software non-clinic integrat și interoperabil.

Achiziția în curs cuprinde echipament si accesorii pentru computer, computere portabile, computer de birou, surse de alimentare electrică continuă, echipament de rețea, pachete software pentru editare de text, servere și servicii de instalare de computere și de echipament de procesare a informațiilor.

Data limită pentru primirea ofertelor este 28 aprilie.


 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Radio Unirea FM și pe ȘTIRI GOOGLE


Citește mai mult

Știri

Politică

Administrație

Știri din Alba

Educație și Cultură

Eveniment

Sănătate

Social Economic

Divertisment

Stiri din alte ziare

  • Alba Iulia
  • Abrud
  • Aiud
  • Blaj
  • Campeni
  • Cugir
  • Sebes
  • Ocna Mures
  • Teius
  • Zlatna

Articole Similare

radiounireafm, radio alba iulia, radio alba