Știri
„Presărăm” tradiție peste Sărbătorile de Iarnă! Câteva obiceiuri, care învie tradiția de odinioară

Între colindători, rolul principal revine cetelor de căluşeri, care sunt organizate de copii (căluşarii mici) şi tinerii necăsătoriţi, adolescenţi (căluşarii mari). Cetele se constituie, o dată cu începutul Postului sau numai la Sfântul Nicolae, îşi stabilesc o gazdă unde se întâlnesc periodic pentru a se pregăti, învăţând dansurile şi colindele de grup, care au aici particularităţi specifice.
Jocul căluşarilor este însoţit de strigături, atât comenzi ale vătafului pentru executarea diferitelor figuri cât şi scurte formule cu sensuri diferite (moralizatoare, erotice), în versuri pe ritmul muzicii, adesea specifice familiei colindate şi membrilor acesteia.
Pizăratul. Copiii cu vârste cuprinse între 4-12 ani, se constituiau în grupe de 3-4 colindători, apoi se alegea un vătaf care-i învăţa o serie de colinde. Astfel organizaţi porneau prin sat, purtând “băţul de colindat” („colindeţul” sau „colinda”) – confecţionat din beţe aşchiate fin, împodobite cu fâşiile de lemn, cu care loveau grinda şi vatra caselor în care intrau, rostind la final urarea augurală şi invocând fertilitatea şi belşugul, pentru anul care urma să vină.
Steaua. O dată cu lăsarea serii în Ajun, porneau „steluşii”, adică copii între 8-12 ani ce au aprins steaua, aceasta era confecţionată dintr-o bucată de scândură crestată pe margini cu patru, şase sau opt colţuri. Când steluşul începea colinda, se acompania trăgând de sfoara ce învârtea steaua, iar clopoţelul începea şi el clinchetul lui cristalin.
Craii impresionează şi azi, acolo unde se păstrează, prin costumele actanţilor, respectiv prin podoabele stelei. Obiceiul poate fi combinat în unele locuri: Îngerul îmbrăcat în alb poartă steaua, Irod în roşu are sabie şi este socotit şef, Valtizar (Baltazar) în verde, Melfior în albastru, Gaşpar în galben, ultimii purtând şi ei săbii.
Obiceiul ghicirii viitorului soţ sau soţie se numea Sânvăsâiatul (Sânvasâi, Bixăitul, Hârbuitul oalelor) şi este organizat de ceata feminină în serile de Crăciun, Anul Nou şi Ajunul Bobotezii. Fetele se întâlneau la casa uneia dintre ele şi în prezenţa unei femei căsătorite puneau pe masă o mulţime de obiecte cu valoare simbolică şi matrimonială (cuţit, sare, inel, piatră, câlţi, piaptăn, oglindă, grâu, bani, cărbune etc.) şi un număr corespunzător de vase, apoi cheamă pe rând câte o fată, care-şi alegea fiecare un blid, în funcţie de obiectul găsit sub aceasta, îşi închipuie cu cine se va căsătorii.
Ţurca este unul dintre obiceiurile cele mai răspândite, care s-a practicat în aproape toate satele, dar demnă de menţionat este comuna Straja, care spre deosebire de alte localităţi, prezintă unele particularităţi ce se referă la modul de desfăşurare a părţii finale a obiceiului şi anume împuşcarea şi înmormântarea ţurcii, care are loc în dimineaţa zilei de Anul Nou.
În după-amiaza zilei de 24 decembrie „ţurcaşii” (feciorii) pornesc cu colindul prin sat. Fiindcă odinioară se organizau două sau trei ţurci, cetele împărţeau dinainte satul între ele, pentru a nu exista certuri.
De Anul Nou, colindătorii, cu ţurca dansând, însoţită de feciorii de ceată, mascaţii („ţiganii”) şi de săteni, se îndreaptă spre fântâna din deal; acolo ţurca îşi continuă jocul, fiind răsplătită cu bani. În acest răstimp, „ţiganii” pornesc prin sat cu traistele pline cu cenuşă, pe care o aruncă peste cei care îi întâlnesc în cale. Apoi, în jurul orei 9, se întâlnesc iarăşi la fântână, amuzând lumea prezentă la împuşcarea ţurcii.
Ceremonia se încheie cu „pomana ţurcii”, care se desfăşoară într-o atmosferă de mare jale. Ţurca este lăsată la gazdă două sau trei zile, aşa cum se obişnuieşte la mort, apoi aceiaşi feciori o dezbracă, pentru a restitui piesele şi podoabele împrumutate.
Butea junilor. Spaţiul de desfăşurare cuprinde Valea Secaşului cu satele: Răhău, Cut, Câlnic, Deal, Cărpiniş, Şpring, Cunţa şi Draşov. Integrându-se în obiceiurile şi petrecerile de sărbători, la care participă întreg satul, „butea” junilor interesează în funcţie de „neam”, stare, vârstă, sex, criterii de care vom ţine seama în analiza fenomenului.
Prologul „buţii” începe la o săptămână după culesul viilor, când feciorii junişeni încep să se sfătuiască în vederea formării buţilor, adică un grup de 18 juni cam de aceiaşi vârstă se adună seară de seară la unul din ei pentru a găsi cea mai potrivită gazdă de bute, în schimbul găzduirii ea primeşte colacii care rămân de la colindat. A doua zi se trece la strânsul vinului, când feciorii scot carul cu boi din şura gazdei şi colindă casele oamenilor pentru a primi de la fiecare câte patru vedre de vin pentru a umple butea, care este lăsată în grija gazdei, aici este ceruită, dusă în pivniţă la păstrat până în Ajunul Crăciunului, când feciorii se întorc de la colindat şi vor bea prima dată din ea. În data de 6 decembrie feciorii se adună pentru a se alege conducătorii, ei sunt de fapt trei: „ghirăul”, „crâşmarul mare” şi „crâşmarul mic”- aleşi prin vot deschis, doisprezece feciori „care cântă colinda mai frumos” sunt declaraţi colindători, patru feciori „care nu pot colinda” sunt aşa-zişi pârgari sau purtători ai sacului. După ce în prealabil au obţinut aprobarea primarului, feciorii, împreună cu pădurarul satului „merg să însemne fagul junilor”, apoi îl vând la licitaţie, pentru aşi acoperii cheltuielile din timpul ceremoniei.
„Buţile” se întâlnesc „La pod”, unde feciorii se sfătuiesc cum să-i invite pe cei mai vârstnici la „bute”, fie pentru joc, sau pentru a petrece împreună, de unde pornesc prin sat pentru a-i invita la masă pe săteni.
Fărşangul înseamnă cele şase săptămâni de distracţie, de la Bobotează până la începerea Postului Paştelui, în care băieţii se duceau la fete, îmbrăcaţi în port popular, le făceau curte, „furau” de mâncare (de fapt erau alimente lăsate la îndemâna lor pentru a le lua) şi petreceau.
În ziua desemnată evenimentului, tinerii din sat se adună la căminul cultural, se costumează, se maschează, stabilesc ultimele detalii si pornesc prin sat. Alaiul seamănă mai mult cu unul de nuntaşi, este condus de muzicanţi, care sunt urmaţi de tineri in costume populare, preot, cantor, mire, mireasa, domni de lume bună, un măgar care duce după el un căruţ pe care se afla sicriul reprezentând iarna și anul vechi, bocitoare și chiar o pereche de beţivi.
La final, alaiul şi sătenii se strâng la şipotul satului, unde trec în revistă cele bune si cele rele întâmplate în cursul anului care s-a sfârşit. Nimeni nu este iertat; de la primar, preot sau doctor, până la ultimul beţiv al satului, toţi sunt arătaţi cu degetul, dacă au călcat strâmb. După această trecere în revistă a anului, are loc spargerea sicriului, cu lovituri de bâtă, scopul acestui gest fiind alungarea a tot ceea ce nu este curat.
Adriana Tututianu
sursa: turismalba.ro
Știri
APRILIE, Prier: Datini, tradiții și obiceiuri românești
Prier înseamnă timp favorabil, prielnic atât pentru semănatul holdelor dar și pentru turmele de animale. Datini, tradiții și obiceiuri românești, în luna aprilie
Conform tradiției populare românești, luna aprilie se mai numește și „Prier”. Această denumire populară, a lunii aprilie, provine de la verbul “a prii” și înseamnă timp prielnic pentru semănături, ori lucrări în gospodărie .
Când vremea este înșelătoare, cu timp friguros și secetos pentru lucrările de primăvară, aprilie anunță sărăcie și se numește și ”Traistă-n băț”. De fapt, în spiritualitatea populară se și spune că ”Prier priește, dar și jupuiește!”, aluzie la zilele capricioase, cu timp potrivnic lucrărilor de sezon. În această lună se continuă semănatul de primăvară, început în martie. Acum se închid țarinile, ceea ce înseamnă că oile și vitele nu mai au voie să pască libere iar pășunatul devălmaș este întrerupt pentru câteva luni, se formează turmele, se repară gardurile țarinilor, se tund oile înainte de a fi urcate la munte etc. Se mai spune, despre luna aprilie, că este o lună capricioasă în care vremea va fi ori geroasă, ori călduroasă. Totodată, în luna lui aprilie se fac prevestiri ale vremii ce va urma, astfel se nasc o parte din superstițiile acestei luni.

Veseli de 1 aprilie – superstiții de 1 aprilie
Ziua Păcălelilor şi Ziua internațională a păsărilor. Dar pe noi ne interesează primul aspect. De unde vine? Cum se … manifestă? şi ce superstiții avem de 1 Aprilie?
Ziua de 1 Aprilie a fost întotdeauna un prilej de distracție şi cum e sănătos să râzi, ne bucurăm şi noi când avem prilejul. Se pare că originile acestei zile se regăsesc, ca multe alte obiceiuri, în schimbarea calendarului gregorian. Se spune că, odată cu această schimbare, mulți nu s-au putut obişnui cu noile date ale sărbătorilor. Și atunci, în timpul lui Carol al IX-lea, mulți neadaptați sărbătoreau Anul Nou la… 1 Aprilie! Cei ce sărbătoreau astfel erau numiți „nebuni de Aprilie”. Apoi obiceiul s-a perpetuat până-n zilele noastre, pierzându-şi semnificația inițială şi păstrând doar… ”nebunia”. Pentru că e o nebunie veselă şi plăcută! Superstiţia spune că păcăleala de 1 Aprilie trebuie făcută până la ora 12:00, cele după această oră, se zice că aduc ghinion. Tot o superstiţie spune că în ziua de 1 Aprilie nu se fac căsătorii, pentru că: ori acestea nu durează, se destramă, ori soţul va fi „sub papuc”. La noi, se spune că dacă nu păcăleşti pe nimeni de 1 Aprilie, tot anul până la celălalt 1 Aprilie vei fi tu cel păcălit. Tot anul? Nu-i cam mult? Dar dacă aşa zice superstiţia, să ne grăbim să păcălim pe cineva. Pardon: ce vă spunem mai jos nu-i păcăleală.
Sărbătoarea Floriilor – tradiții și obiceiuri
Intrarea Domnului în Ierusalim sau Floriile este prima sărbătoare cu dată schimbătoare din calendarul anului bisericesc. Totodată, Floriile deschid ciclul sărbătorilor pascale, care se încheie la Înălțarea Domnului. În ziua de Florii există obiceiul de a merge la Biserică cu ramuri de salcie înmugurite, pentru a fi sfințite de către preot. Conform tradiției creștine, obiceiul ne amintește de intrarea triumfală a Domnului în Ierusalim, înainte de Patimi, când a fost întâmpinat de mulțime cu ramuri de măslin și crenguțe de palmier sau flori. Crenguțele de salcie vor fi împărțite credincioșilor ce au participat la slujba de Florii. Aceștia vor lua crenguțele acasă și le vor pune la geamuri, la uși și la porți pentru a le apăra casele de rele și necazuri. În unele zone ale țării, oamenii de la sate se încing cu ramurile de salcie, peste mijloc, deoarece se spune că acest ritual îi apără de boli și îi face mai robuști. Exista și obiceiul ca părinții sa-și lovească copiii cu nuielușa de salcie, când veneau de la biserică. Credeau că așa vor crește sănătoși și înțelepți. Oamenii le puneau și pe pomii fructiferi, pentru a-i ajuta să rodească. Exista credința că abia acum pomii prind putere să rodească. De aceea, nu se plantau pomi înainte de Florii, de teama ca aceștia să nu rămână fără rod. În ziua de Florii, stupii erau împodobiți cu ramurile de salcie sfințite, ca albinele să se bucure de binecuvântarea divină. În unele sate, mâțișorii erau aruncați în curte când începea să bată grindina. Însă, ramurile de salcie aveau în principal menirea de a-i feri pe oameni de duhurile necurate, sau erau utilizate și în scopuri terapeutice, oamenii înghițeau mâțișori de pe ramura de salcie, pentru a fi feriți de diferite boli. Un alt obicei, întâlnit în ziua de Florii, este acela de a trece pe la mormintele rudelor pentru a le agăța de cruci crenguțele de salcie, astfel aceștia vor ști că Paștele se apropie. Tot în ziua de Florii, șnurul de mărțișor se va agăța într-un copac înmugurit sau înflorit pentru a avea sănătate și belșug în anul ce urmează. Totodată, ziua de Florii este prilej de sărbătoare pentru cei cu nume de flori, deoarece își serbează onomastica.
Obiceiul Lazaritelor
Înainte de a intra în Ierusalim, Hristos l-a înviat pe Lazăr. Învierea lui Lazăr este simbolul învierii viitoare a neamului omenesc. În popor se crede că Lazăr era un fecior tânăr, fratele fetei care s-a căsătorit cu Dragobete, Cap de Primăvară. Potrivit tradiției, într-o sâmbătă Lazăr a plecat cu oile la păscut, lăsând-o pe mama sa să facă plăcinte. Urcând întru-un copac să ia muguri pentru animale, își aduce aminte de plăcinte. Se grăbește să coboare, cade și moare. Potrivit legendei că Lazăr ar fi murit de dorul plăcintelor, exista obiceiul ca în această sâmbătă, femeile de la țară să facă ofranda de pomenire a morților împărțind plăcinte de post. Profesorul Ion Ghinoiu afirma că în ajunul sau sâmbăta Floriilor, se efectua un ceremonial complex, numit Lazarita, care era structurat după modelul colindelor. Ion Ghinoiu afirma că Lazarita era un ceremonial la care participau numai fetele. „Una din fete, numita Lazarita, se îmbrăca în mireasă și colinda împreună în fața ferestrelor caselor unde au fost primite. Lazarita se plimba cu pași domoli, înainte și înapoi, în cercul format de colindătoarele care povestesc, pe o melodie simpla, drama lui Lazăr sau Lazarica: plecarea lui Lazăr de acasă cu oile, urcarea în copac pentru a da animalelor frunza, moartea neașteptată prin căderea din copac, căutarea și găsirea trupului neînsuflețit de către surioarele lui, aducerea acasă, scăldatul ritual în lapte dulce, îmbrăcarea mortului cu frunze de nuc, aruncarea scaldei mortului pe sub nuci”.
Sărbătoarea dinților
Ziua de 11 aprilie este dedicată Sfântului Antipa, despre care oamenii din popor cred că vindecă durerile de dinți și măsele. Sfântul Antipa s-a rugat pentru cei care îi vor face pomenire să fie feriți de patimi și de alte boli, între care și nesuferita durere a dinților.
Sursa:azm.gov.ro, sursa foto:dragusanul.ro
Știri
Ziua Păcălelilor: Originea acestei zile și cum este sărbătorită în alte țări. Nimeni nu are voie să se supere pe 1 aprilie
De Ziua Păcălelilor nimeni nu are voie să se supere: Care este originea zilei
În fiecare an, la 1 aprilie, oamenii din lumea întreagă marchează Ziua păcălelilor, cunoscută și ca Ziua păcălitului sau Ziua nebunilor, când fiecare încearcă, cu mai mult sau mai puțin succes, să-i facă o șotie colegului, prietenului, vecinului, unui membru de familie, mai exact, toată lumea păcălește pe toată lumea.
Celebrarea Zilei Pacalelilor isi are originile in Franta, in secolul al XVI-lea, cand a fost adoptat calendarul Gregorian, care a mutat Anul Nou de la 1 aprilie la 1 ianuarie. Vestea noului calendar s-a raspandit incet iar cei care continuau sa sarbatoreasca anul nou de 1 aprilie era considerati ″pacalitii de 1 aprilie″.
In Franta, 1 APRILIE, ZIUA PACALELILOR, este numita Poisson d’Avril, adica „pestele de aprilie”, cu referire la un peste tanar, usor de capturat. Francezii obisnuiesc sa-si pacaleasca prietenii lipind-le pe spate un peste de hartie. In momentul in care cineva descopera farsa, acesta trebuie sa strige „Poisson d’Avril!”.
Timp de 200 de ani, practica farselor de 1 APRILIE, ZIUA PACALELILOR, s-a raspandit in Anglia si in Statele Unite. Toate farsele trebuie sa fie facute pana la ora pranzului. Orice farsa facuta dupa aceasta ora va aduce ghinion farsorului.

Originea acestui obicei nu este cunoscută cu exactitate. Unii consideră că aceasta este legată de schimbarea anotimpului, în timp ce alții cred că provine de la adoptarea noului calendar. Ipoteza acceptată de majoritate, însă, susține că obiceiul păcălelilor de 1 aprilie a apărut în vestul Europei, pe la jumătatea secolului al XVI-lea, conform site-ului www.infoplease.com. În vechiul calendar iulian, Anul Nou se sărbătorea la 1 aprilie, dar în 1582, papa Grigorie al XIII-lea a făcut trecerea de la vechiul calendar iulian la noul calendar, care avea să-i poarte numele — calendarul gregorian, sărbătoarea Anului Nou mutându-se de atunci pe 1 ianuarie. Oamenii au avut probleme în a se obișnui cu noua dată a acestei sărbători și au continuat să-și trimită felicitări și să-și facă urări tot pe 1 aprilie. Cei care continuau să sărbătorească Anul Nou la 1 aprilie au fost numiți „nebuni de aprilie”, de unde și denumirea de Ziua nebunilor (April Fools’ Day) sau Ziua păcălelilor. Cu timpul, felicitările trimise pentru Anul Nou la 1 aprilie au început să fie considerate farse, fiind însoțite adeseori de cadouri hazlii, relatează Agerpres.
Ziua de 1 aprilie este recunoscută ca Zi a păcălelilor în majoritatea țărilor lumii. Marcată mai întâi în Europa, a trecut peste ocean și s-a răspândit apoi în majoritatea țărilor de pe glob. Este totuși sărbătorită cu preponderență în Europa și în America și mai puțin de civilizațiile orientale.
La noi în țară, Ziua păcălelilor se sărbătorește începând cu secolul al XIX-lea. Potrivit site-ului www.istorie-pe-scurt.ro, se obișnuiește ca farsele să fie făcute până la ora prânzului, altfel acestea aduc ghinion păcăliciului. Tradiția spune că dacă o fată frumoasă reușește să te păcălească, trebuie să o iei de nevastă sau măcar să fii prietenul ei. Dar nu este indicat să te căsătorești la 1 aprilie, pentru că bărbatul însurat în această zi va fi toată viața sub papucul nevestei. Copiii născuți la 1 aprilie vor avea succes pe aproape toate planurile, dar ar fi bine să stea departe de jocurile de noroc.
Prin celebrarea acestei sărbători, ziua de 1 aprilie devine un prilej de bucurie și de distracție pentru toți cei care au simțul umorului, sau, așa cum spunea scriitorul Mark Twain, „ziua de 1 aprilie este ziua în care ne amintim ce suntem în celelalte 364 de zile ale anului”.
Alte superstitii de 1 APRILIE – ZIUA PACALELILOR:
=> In regiunea Tirol, din Elvetia, un manunchi de paie este ingropat de 1 APRILIE, pentru ca recolta sa fie bogata in sezonul urmator.
=> Copiii nascuti de ZIUA PACALELILOR vor fi norocosi in afaceri, dar vor fi urmariti de ghinion la jocurile de noroc.
=> Indragostitii nu ar trebui sa se casatoreasca pe 1 APRILIE, pentru ca mariajul nu va functiona, ori pentru ca femeia va fi “cocosul” in familie.
=> Cel care nu va pune la cale o farsa de ZIUA PACALELILOR va fi pacalit pentru tot restul anului.
Știri
Digitalizare a Serviciului de Ambulanță Județean Alba: Licitație pentru achiziții de peste 2,8 milioane de lei
Digitalizare a Serviciului de Ambulanță Județean Alba
Serviciul de Ambulanță Județean Alba a lansat în Sistemul Electronic de Achiziții Publice (SEAP) o procedută de achiziție derulată în cadrul unui amplu proiect de digitalizare finanțat prin PNRR.
Achiziția are o valoare totală estimată de peste 2,8 milioane de lei.
Serviciul de Ambulanță Județean Alba a semnat, la sfârșitul lunii septembrie 2024, contractul de finanțare pentru implementarea proiectului ”Digitalizarea Serviciului de Ambulanță Județean Alba”.

Obiectivele proiectului sunt îmbunătățirea/dezvoltarea rețelelor de comunicații și a infrastructurii IT și hardware la nivelul instituției și implementarea unui software non-clinic integrat și interoperabil.
Achiziția în curs cuprinde echipament si accesorii pentru computer, computere portabile, computer de birou, surse de alimentare electrică continuă, echipament de rețea, pachete software pentru editare de text, servere și servicii de instalare de computere și de echipament de procesare a informațiilor.
Data limită pentru primirea ofertelor este 28 aprilie.