Știri

Povestea Trenului Regal: Dintre toate drumurile sale, călătoria de 1 Decembrie rămâne cea mai emoționantă

Publicat

acum 2 ani

în

02/10/2022

Trenul Regal folosit în prezent de către Familia Regală a fost inaugurat în anul 1928 și a fost gândit ca un mijloc de transport pentru Regele Ferdinand Întregitorul și Regina Maria, în vizitele lor numeroase pe teritoriul României Mari.

Trenul a fost fabricat în Italia la solicitarea statului român, la uzinile Ernesto Breda /Construzioni Meccaniche Milano, din 1926 până în 1928. Din păcate, el a fost livrat României și a intrat în serviciul Casei Regale a României la un an după trecerea la cele veșnice a Regelui Ferdinand care, astfel nu s-a putut bucura de el.

Primii zece ani din istoria trenului sunt legați de Regina Maria, de Regele Mihai, de Regina Mamă Elena și, desigur, de Regele Carol al II-lea.

Trenul Regal a fost inițial folosit la realizarea vizitelor de Stat din țările vecine, la vizitarea comunităților urbane și rurale. De atunci încoace, el a fost în permanență un mijloc de a face legătura între Coroană și comunitățile locale, dar și un simbol al statului român.

În anii 1940, Regele Mihai, alături de Regina Elena, a folosit Trenul Regal în foarte multe ocazii. Al Doilea Război Mondial a făcut ca Suveranul, alături de Regina-mamă, să petreacă nenumărate clipe alături de oameni, de comunități, de familii românești.

Trenul este compus din cinci vagoane : Vagonul Sufragerie, Vagonul Regelui, Vagonul Reginei, Vagonul Invitaților și Vagonul Casei MS Regelui.

Vagon Sufragerie este compus din două spații : sufrageria propriu-zisă cu o capacitate de 24 locuri la masa și salonul cu 12 locuri. Sufrageria este folosită pentru dineurile oficiale sau ca spațiu pentru primirile protocolare. Salonul este folosit ca anticamera pentru sufragerie sau pentru întruniri.

Cu Trenul Regal au călătorit, până în acest moment, patru generații ale Familiei Regale: Regina Maria, Regele Carol al II-lea, Regina Elena, Regele Mihai și Majestatea Sa Margareta.

În zilele noastre, Trenul Regal a reînceput drumurile sale, ducând membrii Familiei Regale în orașele din țară, acum șase ani. La 15 octombrie 2012, aniversând 90 de ani de la Încoronare, locuitorii municipiului Alba Iulia și autoritățile locale au sărbătorit evenimentul refăcând cu fidelitate, pas cu pas, prezența Familiei Regale în gara Alba Iulia, la Catedrala Încoronării și în Sala Marii Uniri. A fost prima călătorie a Familiei Regale cu Trenul Regal, după 64 de ani. Trenul a condus pe Regele Mihai I și pe Regina-mamă Elena în exil, în zilele de 3-6 ianuarie 1948.

De ziua de 1 Decembrie, în anul 2013, a doua călătorie a Familiei Regale a cuprins orașele Sinaia, Câmpina, Ploiești și București, ca un omagiu adus de Ziua Marii Uniri Regelui Ferdinand I și Reginei Maria. Un mare număr de locuitori ai orașelor vizitate și autoritățile locale au venit la gară, pentru a saluta prezența Familiei Regale și a vedea Trenul Regal.

În luna iunie a anului 2014, Familia Regală a efectuat cu Trenul Regal a treia călătorie din vremurile de astăzi, poposind pentru două zile la Craiova. Familia Regală a fost musafirul craiovenilor, de ziua orașului lor.

1 decembrie 2014 a fost, din nou, o zi de sărbătoare pentru Trenul Regal. Sub numele “Trenul Regal de 1 Decembrie”, a patra călătorie a Trenului Regal, având la bord Familia Regală, a omagiat regii români întregitori de neam și a avut loc pe traseul Sinaia, Focșani, Râmnicu-Sărat, Buzău, Ploiești și București. Un mare număr de oameni au venit la întâlnirea cu Familia Regală și cu Trenul Regal, arătând cât de inspirată a fost decizia de a transforma călătoria Trenului Regal de 1 Decembrie într-un eveniment anual.

În anul 2015, la 1 decembrie, Familia Regală a refăcut un drum istoric. Sub numele de “Trenul Aducerii Aminte”, Trenul Regal a parcurs a cincea călătorie regală, de la Turnu Severin la București, refăcând drumul parcurs de Carol I acum 150 de ani, când a pășit pentru prima oară pe pământ românesc, la 8 mai 1866. Trenul a oprit în gările Filiași, Craiova, Slatina și Titu. Ultima oprire, deși în gara unui oraș mai mic, a avut o semnificație importantă. Regele Carol I și Regina Elisabeta au venit de multe ori la gara din Titu, de unde au plecat adesea spre București, în compania musafirilor regali din Europa, invitați în România de cei doi suverani.

Miercuri, 30 noiembrie 2016, Trenul Regal a pornit din nou la drum, în anul jubileului de 150 de ani ai Coroanei Române. Traseul trenului a fost Gara Băneasa – Gara Sinaia. A doua zi, pe 1 decembrie, traseul celei de-a șasea călătorii regale a cuprins orașele Sinaia, Bușteni, Predeal, Brașov, Codlea, Făgăraș, Avrig și Sibiu. A fost traseul cu cele mai multe opriri dintre toate cele efectuate până acum. Incluzând gara de plecare și cea terminus, Trenul Regal a oprit în 9 gări.

În zilele de joi 15 și vineri 16 decembrie 2016, Trenul Regal a făcut a șaptea călătorie regală din zilele noastre, pentru comemorarea celor 100 de ani de la refugiul Familiei Regale, a Guvernului și a Parlamentului României la Iași. Pentru doi ani, din 1916 până în 1918, capitala Regatului României a funcționat la Iași. Familia Regală a parcurs întocmai traseul din zilele de 5-6 decembrie 1916, când în tren se aflau Regele Ferdinand I și Regina Maria. În ziua de joi, 15 decembrie 2016, Trenul Regal a oprit la Mărășești, Adjud și Bacău, iar vineri, 16 decembrie 2016, la Roman, Pașcani și Iași.

Pe 11 iulie 2017, la comemorarea centenarului marilor bătălii de la Mărășești, Mărăști și Oituz, Familia Regală a făcut a opta călătorie cu Trenul Regal, sub semnul recunoștinței față de eroii Primului Război Mondial. Trenul s-a oprit în gările Focșani, Mărășești, Adjud și Onești, iar Majestatea Sa Margareta și Principele Radu au luat parte la ceremonii solemne la Mausoleele de la Mărășești și Mărăști, precum și la Cimitirul Militar din Oituz.

A noua călătorie a avut loc de la Gara Regală Băneasa la Gara din Curtea de Argeș, pe 16 decembrie 2017, când o țară întreagă a condus pe ultimul drum pe Regele Mihai I. Vagonul funerar a fost adăugat la garnitura regală pentru prima oară, din anul 1938 încoace.

A zecea călătorie a Trenului Regal va avea loc în ziua de 15 iunie 2018 și se va numi “Trenul Regal în Dobrogea”. În mod intenționat aleasă în ziua încheierii școlii de către elevii României, călătoria va omagia 140 de ani de la alipirea Dobrogei la țara-mamă și 100 de ani de la Marea Unire. Trenul va opri la Fetești, la Podul de la Cernavodă, la Medgidia și la Constanța.

Comandat de Statul român în anul 1926, sub domnia Regelui Ferdinand I, Trenul Regal a fost fabricat la Milano și livrat României în anul 1928, după moartea regelui. În cei 90 de ani de la punerea sa pe calea ferată, Trenul Regal al României a parcurs mii de kilometri, purtând pașii regilor și reginelor, ai Familiei Regale, precum și ai liderilor politici din anii 1948-1989. Istoria României cuprinde o mulțime de momente importante care s-au petrecut sau sunt legate de Trenul Regal.

Înaintea actualului Tren Regal, România a beneficiat de alte garnituri de tren regal, în timpul Regelui Carol I și al Regelui Ferdinand I.

Trenul Regal va beneficia, în anul care vine, de o carte-album dedicată istoriei sale de la construire până astăzi.

Actualul Tren Regal a purtat pașii Reginei Maria și Regelui Carol al II-lea în diverse comunități din țară și în călătoriile lor din străinătate. Trenul a adus pe Regina Mamă Elena în țară, în anul 1940, când s-a întors din exil. Regele Mihai a călătorit mult cu Trenul Regal în anii celui de-al Doilea Război Mondial. Majestatea Sa și Regina Mamă au vizitat Chișinăul, călătorind cu Trenul Regal. Tot Trenul Regal este cel care a purtat Familia Regală pe tragicul drum al exilului, în ianuarie 1948.

Lideri politici europeni și nord-americani au fost musafiri ai Trenului Regal în anii 1948-1989.

Trenul Regal, în al nouălea deceniul al existenței sale, impecabil păstrat, cu o mare rezistență și o remarcabilă calitate tehnică, continuă să servească națiunea română, fiind unul dintre cele mai puternice simboluri ale Statului român.

Dintre toate drumurile sale, călătoria de 1 Decembrie rămâne cea mai emoționantă și mai dătătoare de mândrie. Călătorii trenului, Familia Regală și musafirii ei, precum și locuitorii orașelor, prezenți în gări pentru a spune bun venit, păstrează amintirea acelor clipe pentru totdeauna.

Povestea Trenului Regal continuă.

Sursa:familiaregala.ro

Publicitate

Știri

Începe SĂPTĂMÂNA MARE: Ce trebuie să faci în fiecare zi în această perioadă

Publicat

acum 6 ore

în

28/04/2024

Simona Lodroman

Postul Paştelui se încheie cu Săptămâna Mare, a patimilor lui Hristos.

În Săptămâna Mare se face curăţenie generală în gospodării. Curţile sunt măturate, surile sunt curăţate de gunoaie, gardurile sunt reparate, şanţurile sunt curăţate de nămol şi adâncite.

Casele trebuie să strălucească de curăţenie pentru că ele „te blestemă dacă Pastile le prind necurăţate”.

Săptămâna Mare. Lunea Mare

În lunea Săptămânii Mari se scoate totul la aerisit, se lipesc şi se văruiesc casele iar mobilierul este spălat şi reparat. De asemenea, în Lunea Mare se poate spăla.

Până miercuri, inclusiv, sunt permise muncile în câmp. După această zi bărbaţii trebăluiesc pe lângă casă, ajutându-şi nevestele la treburile gospodăreşti.

Săptămâna Mare. În Joia Mare fiecare familie duce la Biserică colaci

În Joia Mare, dată limita slujbelor speciale dedicate morţilor, fiecare familie duce la biserica colaci, prescuri, vin, miere de albine şi fructe pentru a fi sfinţite şi împărţite, apoi, de sufletul morţilor, parte preotului, parte sătenilor aflaţi la biserica, în cimitir sau pe la casele lor.

Până la Joia Mare, femeile se străduiau să termine torsul de frică Joimăriţei care, în imaginarul popular era o femeie cu o înfăţişare fioroasă ce pedepsea aspru lenea nevestelor sau a fetelor de măritat. Uneltele de tortură ale Joimăriţei erau căldură, oală cu jăratec, vătraiul sau cârligul pentru foc.

Această fiinţă mitologică folosea mijloace cumplite de tortură: ardea degetele şi mâinile fetelor şi femeilor leneşe, le pârlea părul şi unghiile şi incendia fuioarele de cânepă găsite netoarse. De multe ori nici flăcăii leneşi, cei care nu terminau de reparat gardurile sau nu îngrijeau bine animalele pe timpul iernii, nu erau iertaţi de aceste pedepse. De fapt, Joimăriţă era, la origini, o zeitate a morţii care supraveghea focurile din Joia Mare şi care, treptat, a devenit un personaj justiţiar ce pedepsea lenea şi nemuncă.

Săptămâna Patimilor. Focurile de Joi-Mari

Conform tradiţiei, în noaptea ce premerge Joia Mare sau în dimineaţă acestei zile se deschid mormintele şi sufletele morţilor se întorc la casele lor. Pentru întâmpinarea lor se aprindeau focuri prin curţi, în faţă casei sau în cimitire, crezându-se că, astfel, ei aveau posibilitatea să se încălzească. Focurile de Joi-Mari erau ruguri funerare aprinse pentru fiecare mort în parte sau pentru toţi morţii din familie şi reprezentau o replică precreştină la înhumarea creştină din Vinerea Mare, conform crestinortodox.ro.

Aceste focuri se deosebesc de focurile ritualice de peste an – focurile de Mucenici, de Lăsatul Secului, de San – George sau de Sânziene. Ele se făceau din plante considerate a avea virtuţi magice ( alun, boz, tei) ce erau adunate de către copii sau de către tinerele necăsătorite.

Focurile se înconjurau cu tămâie şi agheasmă, în jurul lor se aşezau scaune „pentru morţii ce urmau să sosească” şi se dădea de pomană copiilor, vecinilor şi rudelor. Obiceiul se mai păstrează în unele sate din zona montană a Bucovinei (Moldoviţa, Paltin, Argel, Vama, Brodina de Sus etc), purtând denumirea de „încălzitul moşului” dar, de cele mai multe ori, semnificaţiile sale nu mai sunt cunoscute, el având mai ales caracter de divertisment.

Săptămâna Patimilor. Când se face pasca si când se vopsesc ouăle

Joia Mare este ziua în care, de regulă, se prepară cele mai importante copturi pascale: pască,cozonacii cu mac şi nuca şi babele coapte în forme speciale de ceramică. Pască cea mai importantă coptură rituală a Paştelui, se face din făină de grâu de cea mai bună calitate, cernută prin sită deasă, şi are, cel mai adesea, formă rotundă. Aluatul dospit se pune în tavi speciale pentru pască, după care, de jur împrejur, se aşează aluatul împletit din două sau trei sucituri şi se lasă totul la crescut.

În mijlocul tăvii se aşează, apoi, brânză de vacă, pregătită cu zahăr, ouă, mirodenii şi stafide. Peste brânză se face o cruce, din acelaşi aluat împletit, împodobită cu ornamente în formă de floare. Se unge totul cu ou şi se coace în cuptorul încălzit. Altă dată, cojile ouălor folosite la pască nu se aruncau şi nici nu se ardeau.

Ele se strângeau cu multă grijă într-un vas special şi se aruncau în Sâmbătă Paştelui pe o apă curgătoare crezându-se că, astfel, găinile şi puii aveau să fie păziţi de uliu peste vara. Se mai credea că, în felul acesta, se dădea de ştire Blajinilor – popor mitic care trăia sub pământ – că se apropie cea mai mare sărbătoare a creştinilor.

În Vinerea Neagră se ţine post negru

Ultima vineri din Postul Mare este numită în Bucovina Vinerea Paştilor, Vinerea Patimilor, Vinerea Neagră, Vinerea Seacă sau Vinerea Mare. Conform tradiţiei creştine, este, ziua în care Iisus a fost răstignit şi a murit pe cruce pentru răscumpărarea neamului omenesc de sub jugul pactului strămoşesc. Din această cauza Vinerea Mare este zi de post negru.

În Vinerea Mare nu se fac copturi

În Vinerea Mare este interzis a se face copturi. Există credinţă că dacă cineva se încumetă a coace în această zi face mare păcat iar coptură nu este mâncată nici măcar de peşti.

În Vinerea Mare, dimineaţă, înainte de răsăritul soarelui, oamenii alergau desculţi prin rouă sau se scăldau tainic în ape curgătoare crezând că, în felul acesta, vor fi sănătoşi pe tot parcursul anului. Seară, însă, întreagă suflare a satului bucovinean mergea la biserica pentru a participa la slujba de scoatere a aerului şi pentru a trece pe sub acesta. în scopuri terapeutice.

Săptămâna Patimilor. Sâmbătă Mare

Sâmbătă Mare este ultima zi de pregătire a Paştilor, când femeile trebuie să pregătească marea majoritate a mâncărilor, să deretice prin încăperi şi să facă ultimele retuşuri la hainele noi pe care urmau să le îmbrace în zilele de Paşti. De obicei, în Sâmbătă Mare are loc şi sacrificiul mielului, din carnea căruia se pregătesc mâncări tradiţionale: drobul, numit în Bucovina cighir, friptură şi borşul de miel.

Spre deosebire de Crăciun, pentru Paşti nu se pregătesc prea multe feluri de mâncare, de unde şi zicerea: „Crăciunul este satul iar Paştele este fudul”. Principala grijă a oamenilor, înaintea Paştilor, este aceea de a-şi primeni hainele, fiecare gospodină trebuind să aibă o cămaşă nouă, cusută în mod special, iar bărbaţii măcar o pălărie nouă.

Sâmbătă seară fiecare gospodină îşi pregăteşte cu grijă coşul ce urmează a fi dus la biserica, pentru sfinţire.

În el aşterne un ştergar curat şi aşează o lumânare albă, apoi ouă roşii, pască, cozonac,ouă încondeiate, o bucată de slănină, muşchi de porc, şuncă special preparată, zahăr, făină, salată de hrean cu sfeclă roşie fiartă, sare, câţiva căţei de usturoi, o ramură de busuioc, un fir-două de breabăn (numit brebanoc sau bărbănoc), cârnaţi, un miel din aluat copt într-o formă specială etc.

Totul se acoperă cu cel mai frumos ştergar pe care îl are gospodină, semn de preţuire a sărbătorii pascale dar şi de mândrie personală.

Sursa:realitatea.net

Citește mai mult

Știri

Cozonacul, nelipsit de pe meselor românilor de Paște: Când și unde a apărut

Publicat

acum 8 ore

în

28/04/2024

Simona Lodroman

Desertul preferat al românilor, cozonacul, are o istorie îndelungată. Tradiția românească spune că dacă ai cozonac pe masă înseamnă că sărbătorești.

Deși este o prăjitură tradițională românească, acesta este în egală măsură și un desert bulgăresc (kozunak) și un produs de patiserie italiană numită „panettone”.

La originea cozonacului se află pâinea, iar tehnicile de dospire și coacere au evoluat în timp. Drojdia a fost folosită din timpuri străvechi ca ferment pentru dospirea aluatului.

Potrivit descoperirilor arheologice, în Egiptul antic existau cuptoare pentru copt. De asemenea, există desene care datează de aproape 4.000 de ani ce atestă că egiptenii știau să facă mai multe feluri de pâine dospită, unele fiind îndulcite cu miere, scrie unica.ro.

Tot în Antichitate, grecii făceau un tip de cozonac îndulcit cu miere și presărat cu nuci, care se numea „plakous”. Chrysippus din Tyana a menţionat, conform surselor, o reţetă de cozonac cu nuci şi miere pe care, tot el menţionează, l-a gustat în Creta.

Romanii, care au preluat folosirea drojdiei de la egipteni și greci, au diversificat și îmbogățit rețeta pentru cozonaci, adăugând, spre exemplu, ouă, unt, fructe uscate. La început existau două feluri de cozonac ce erau oferite ca ofrandă zeilor: „libum”, un cozonac de dimensiuni mai mici și „placenta”, un cozonac cu brânză, stafide și alune. În Evul Mediu, brutarii europeni făceau deseori cozonaci cu fructe uscate deoarece acestea țineau mai mult timp.

În Marea Britanie, prima reţetă de cozonac apare într-o carte de bucate în 1718, cu recomandarea de a fi copt în forme lungi şi înguste, recomandare care a rămas valabilă şi în zilele noastre. În Anglia secolului al XIV-lea, Geoffrey Chaucer menţionează, în Povestiri din Canterbury, de cozonaci imenşi făcuţi pentru ocazii speciale. Unul dintre cozonaci, de forma unui tort, fusese făcut din 13 kilograme de făină şi conţinea unt, smântână, ouă, mirodenii, stafide şi miere, potrivit unica.ro.

Francezii, cei care în secolul al XIX- lea au adăugat al treilea fel la masă, „desertul”, sunt cei care au pus în valoare cozonacul, mai mult decât alţii. Marie Antoinette a rămas în memoria oamenilor prin fraza pe care a rostit-o atunci când i s-a spus că oamenii nu au nici măcar pâine pe masă, din cauza sărăciei. Viitoarea regină a Franţei ar fi rostit: „Să mănânce cozonac, dacă nu au pâine”.

Mrs. Mary Eales, o cunoscută autoare de cărţi de bucate din Marea Britanie, a scris în 1718, ca recomandare, ca acest preparat să fie copt în forme lungi şi mai subţiri. De atunci datează forma clasică de cozonac. Specialiştii în gastronomie sunt aproape cu toţii de acord că reţeta de cozonac, asa cum o cunoaştem noi astăzi, a fost consacrată în secolul al XIX-lea de europeni, scrie unica.ro.

Citește mai mult

Știri

Să ne cunoaștem frumusețile județului: Spectaculoasa Cascadă Pătrăhăițești-Arieșeni, înaltă de 14 metri, loc de atracție pentru turiști

Publicat

acum 10 ore

în

28/04/2024

Simona Lodroman

Spectaculoasa Cascadă Pătrăhăițești, de lângă Arieșeni, reprezintă o atracție pentru turiști, indiferent de perioada anului

Cascada Pătrăhăițești este o splendidă cădere de apă în 2 trepte, de 14 metri înălțime. Traseul până la cascadă este ușor accesibil, o bună parte din el se poate face și auto.

Cascada Patrahaitesti – dupa numele satului langa care se afla sau Cascada Bucinis – dupa numele raului pe care s-a format.

Cei mai multi turisti viziteaza aceasta cascada in perioada de vara din iulie pana prin septembrie, se poate ajunge la cascada chiar si iarna cand zapada este mica. Cascada merita vizitata si in perioada de primavara si toamna cand datorita topirii zapezilor sau ploilor debitul ei este mult mai mare, deasemenea iarna are un farmec deosebit fiind impodobita de gheata.

Cum ajung la Cascada Patrahaitesti?

Pentru a ajunge la cascada plecand din centrul statiunii turistice Arieseni urmati drumul national spre Vartop circa 1 kilometru pana vedeti un pod de beton pe partea stanga iar langa acesta un mic indicator „Cascada Patrahaitesti 5 kilometri”. De aici urmati drumul forestier lejer si marcajul punct rosu pana in satul Patrahaitesti de unde mai aveti 1,5 kilometri pana la cascada.
Ce pot vizita in apropierea cascadei?

In apropierea cascadei puteti sa vizitati doua muzee – doua ateliere de mestesugarit in care se creaza obiecte de artizanat specifice ciubararitului: tulnice, ciubere, donite, pahare de lemn, sararite, fluiere. Aici puteti sa vedeti cum sunt create aceste obiecte si deasemenea puteti invata sa cantati la tulnic. Deasemnea la localnici gasiti produse traditionale specifice tarii motilor: palinca, afinata, dulceata de fructe de padure etc.

Cascada Patrahaitesti se gaseste la poalele Varfului Curcubata Mica, varf pe care il puteti vizita plecand de la cascada. De sus aveti cel mai bun punct de belvedere asupra Tarii motilor cu casele rasfirate prin toate poienile muntilor pana sus pe creste. Acest traseu nu are marcaj turistic.