Rămâi conectat

Știri

Linia principală Arad-Alba Iulia, prima cale ferată transilvăneană: În 1868, cei 211 km dintre Arad și Alba Iulia, parcurși în aproape 9 ore

Publicat

în

Istoria construcțiilor feroviare din Transilvania. Prima cale ferată transilvăneană. Linia principală Arad-Alba Iulia și linia secundară Simeria-Petroșani

La 1868, cei 211 km dintre Arad și Alba Iulia erau parcurși în 8 ore și 45 de minute, șapte decenii mai târziu timpul s-a redus la 3 ore și 50 minute. „Ţăranii şi târgoveţii vedeau în carul cu foc o adevărată minune drăcească, iar domnii se minunau şi nu puteau pricepe cum fuge fără să fie tras sau împins de cineva“, se spunea într-un articol apărut în ziarul „Drumul Socialismului, la un secol de la prima călătorie pe linia Arad – Alba Iulia.

Dezbaterea privind traseul liniei principale de cale ferată prin Transilvania a fost decisă în favoarea liniei Arad-Alba Iulia cu sprijinul puternic al guvernului austriac. La Viena, Consiliul Imperial din 1864-1865 a autorizat construcția acestei linii. Înainte de decizia Consiliului Imperial de a autoriza construcția căii ferate principale Arad-Alba Iulia fuseseră deja emise mai multe avize preliminare pentru lucrări premergătoare pe această linie.

În 1856 au obținut autorizații pentru lucrări pregătitoare frații Rothschild, iar în 1861 Căile ferate din Regiunea Tisei și Asociația Minieră din Brașov. Cu toate acestea, niciuna dintre companii nu a avut resurse financiare suficiente pentru a începe lucrările. După asemenea antecedente, în 1864, ținând seama de foametea din Transilvania, guvernul a decis ca sarcina finanțării lucrărilor liniei de cale ferată Arad – Alba Iulia să fie suportată de trezoreria de stat, cu intenția expresă de a transmite ulterior autorizația de construcție în cazul în care s-ar găsi o companie interesată cu forță financiară și capital suficient. Astfel lucrările pregătitoare ale construcției au început cu finanțare asigurată de trezoreria de stat, ca antreprenor fiind desemnată Societatea de Căi Ferate din Regiunea Tisei (TVV). Lucrările au progresat încet și; după ce s-au cheltuit 3,5 milioane de forinți în doi ani, TVV a încetat lucrările. În 1866 Asociația Minieră Brașov, care avea interese și în minele din Valea Jiului, a solicitat și a primit autorizația definitivă de construcție; a fondat o filială sub formă de societate pe acțiuni numită “Prima companie feroviară transilvană” și a asigurat capitalul social inițial necesar lucrărilor de construcție în cuantum de 35 milioane forinți. Pentru a începe construcția, conform expresiei uzuale a vremii s-a „emis actul de autorizare de către cea mai înaltă autoritate” în data de 18 august 1866. Ca antreprenori au fost desemnate companiile fraților Klein și Sepper. Cele două societăți au finalizat lucrările de construcție la linia dintre Arad și Alba Iulia în lungime de 211 km cu întârzieri de 7-12 luni din cauza dificultăților întâmpinate pe traseu. Linia a fost inaugurată la 22 decembrie 1868, iar ramificația secundară care pornea de la Simeria spre Petroșani în lungime de 79 km a fost inaugurată în 28 august 1870. Linia feroviară pornea din Arad, punctul terminus al căii ferate Szolnok-Szajol-Csaba-Arad care fusese deschisă cu 10 ani mai devreme de către Compania Feroviară din Regiunea Tisei (la 25 octombrie 1858). Linia de cale ferată își urma traseul de-a lungul văii Mureșului și a racordat la circulația feroviară orașe și localități mai importante, cum ar fi Radna, Lipova, Deva, Simeria, Vințu de Jos, Orăștie și Alba Iulia, iar pe ramificația secundară Petroșaniul.

Importanța căii ferate nu a fost determinată doar de orașele conectate, ci și de produsele agricole ale Podgoriei Aradului și din partea de vest (porumb, struguri, vin), a pădurilor și zăcămintelor naturale din Carpații Meridionali (fier, minereu, cărbune) și de industria în plină dezvoltare. În stabilirea traseului precis al liniei principale de pe valea Mureșului a jucat un rol decisiv conveniența oferită de malurile râului care erau potrivite pentru construcția de căi ferate, precum și apropierea munților. Calea ferată care pleca de la Arad străbătea malul drept al râului până la Brănișca, iar de aici până la Vințu de Jos malul stâng, unde trecea din nou pe malul drept până la Alba Iulia. Din această cauză trebuiau construite două poduri mari peste Mureș. Înclinația pantelor era cuprinsă între 0,5 si 3,3 ‰, existând o singura secțiune cu o ascensiune mai mare pe o pantă de 5‰. Razele arcului de cerc descris de curbe erau cuprinse între 400 și 800 m, doar în câteva locuri fiind necesară construirea de curbe cu un arc de cerc mai mic de 400 m; până la 379 m. Proiectarea terasamentelor și amenajarea terenului pe linia principală nu a pus probleme deosebite, calea de rulare urmând să fie amplasată pe un terasament cu înălțimea cuprinsă între 2 și 4 metri. Mai multe eforturi au fost necesare pentru construcția celor 2 poduri și stabilizarea malurilor râului. Proiectul liniei construite de Prima Companie Feroviară Transilvană prevedea ca podul peste Mureș de la Brănișca să fie construit pe întreaga lungime ca pod de lemn, dar din cauza rocilor găsite în albia veche a râului, construirea fundației pe grinzi de lemn era imposibilă. Astfel podul cu o lungime de 258 m (1×7,2 m + 7×17,0m + 18,3 m + 2×30,0 m + 1×53,575 m) avea deschiderile centrale amplasate pe piloni de piatră cu tabliere metalice paralele și suporți superiori curbați, iar deschiderile exterioare cu structuri tensionatoare din lemn au fost așezate pe piloni din lemn. În 1880 o secțiune de 62 m din partea de lemn a podului a fost înlocuită cu o structură de fier, pentru aceasta fiind ridicați doi stâlpi de piatră noi. Podul de la Vințu de Jos a fost realizat mai întâi din lemn, apoi în 1882 partea de mijloc a fost reconstruită pe o structură metalică. Cele două deschideri centrale (65,0 și 69,0 m) au fost construite ca structuri metalice paralele cu puncte multiple de sprijin așezate pe stâlpi de piatră, iar deschiderile externe (11 x 4,8-7,0 m) au rămas sub forma unui pod cu grinzi de lemn împănate pe piloni. Un pod lung de 102,4 m a fost construit între Simeria și Orăștie peste râul Strei, afluent al Mureșului. Calea ferată construită inițial trecea pe deasupra cursurilor de apă mai mici peste pasaje arcuite și deschise, peste poduri din lemn și de fier, dar majoritatea podurilor din lemn au fost înlocuite cu structuri de fier la câțiva ani de la deschidere. Pe linia de cale ferată au fost construite și unele supratraversări. Cea mai mare parte a suprastructurii feroviare era realizată din profiluri „h” de șine de fier cu lungimea de 6,64 m și greutatea de 30 kg cumpărate din Anglia, deoarece fabricile indigene nu se angajau să facă livrări la termene limită.

Compania engleză a întârziat și ea livrările, iar acest lucru a contribuit la întârzierea punerii în funcțiune și a inaugurării. Șinele erau de proastă calitate și se uzau rapid, prin urmare, încă din 1879 și 1880, mai mult de 25 km de șine trebuiau înlocuite anual. Pentru înlocuire s-a folosit mai întâi o șină de fier cu profil „b” care cântărea 32,5 kg, urmată de înlocuirea cu profile de șină „o” care cântăreau 31,0 kg. După naționalizare, MÁV a schimbat șinele de cale ferată cu profile „c” de șină din oțel în greutate de 33.25 kg și mai apoi de 34,5 kg. Până la primul război mondial, cea mai mare parte a liniei era deja formată din șinele cu profil „I” de 42,8 kg. În timpul construcției căii ferate, de-a lungul liniei au fost amplasate 640 km de linii telegrafice și au fost instalate 25 de dispozitive Morse. Securitatea traficului era asigurată de 42 de clopote, 192 de clopote cu ceas și 10 indicatoare permanente de mișcare lentă. Construcția căii ferate a costat 120,6 mii de forinți pe kilometru. La încetarea funcționării independente a companiei feroviare private, în 1883, erau operaționale 38 de locomotive, 67 de vagoane călători și 1.064 de vagoane de marfă. Funcționau depouri și ateliere de reparații la Arad și la Simeria. Cele mai mari gări de pe linia feroviară erau la Arad și la Alba Iulia (figura 5). Stațiile intermediare mai importante erau Radna, redenumită mai târziu Maria Radna, Ghioroc, Ilia, Deva, Simeria, Șibot și Vințu de Jos. Simeria a devenit un nod feroviar important. Încă din timpul Primei Companii Feroviare Transilvane a fost construită o ramificație spre Petroșani, iar mai târziu MÁV (Compania căilor ferate de stat) a construit o ramificație până la Hunedoara. În anul deschiderii, cel mai rapid tren parcurgea distanța dintre Arad și Alba Iulia în 7 ore, iar conform mersului trenurilor din 1918, timpul de parcurs între cele doua orașe a fost redus la 4 ore și 41 de minute. După finalizarea construcției, antreprenorii contractanți au cerut despăgubiri în instanță pentru lucrările suplimentare neprevăzute și pentru pierderile suferite în timpul construcției. Procesul a fost soluționat în cele din urmă printr-o tranzacție care a presupus cheltuieli suplimentare de 3,5 milioane de forinți pentru prima companie feroviară. Nici traficul feroviar nu s-a ridicat la nivelul așteptărilor deoarece MÁV a deviat mare parte din traficul transilvănean spre linia Oradea-Cluj-Teiuș; naționalizată între timp, în ciuda faptului că traseul era mai dificil și condițiile erau mai puțin favorabile. Prima companie de cale ferată nu putea acoperi primele la obligațiunile prioritare din excedentele de activitate ale companiei și, prin urmare, a primit în fiecare an o sumă semnificativă ca garanție a ratei dobânzii, care până la sfârșitul anului 1883 se ridica la 23,8 milioane forinți. Datorită activității economice nesatisfăcătoare, compania feroviară a acceptat oferta de preluare a guvernului și în urma negocierilor din 1883, consiliul director și-a dat acordul ca statul să răscumpere calea ferată. Pe baza contractului încheiat în 1884 calea ferată a devenit proprietatea statului. Tranzacția a fost aprobată prin articolul de lege XXIX. Linia feroviară a fost apoi inclusă de MÁV în propria rețea și a fost introdus un nou regulament de mișcare. Traficul a fost din nou redirecționat dinspre linia Oradea-Cluj-Teiuș, deținută și anterior de MÁV. înspre linia Arad-Alba Iulia-Teiuș care beneficia de condiții superioare. Distanța dintre (Szolnok)-Szajol și Teiuș prin Arad era nu numai cu 15 km mai scurtă, dar din pricina diferențelor reduse de nivel beneficia și de costuri de exploatare cu 20% mai mici. Linia principală a Primei Căi Ferate Transilvănene se conecta la Arad la rețeaua de cale ferată ungară la începutul construcției, dar liniile sale (principală și secundară) se terminau abrupt la Alba Iulia și Petroșani în vremurile când s-au finalizat lucrările. Curând, însă, au apărut noi conexiuni. Prin construcția liniei dintre Alba Iulia și Teiuș în 1871 de către Compania Căilor Ferate de Est s-a realizat conexiunea dintre cele două linii principale din Transilvania (cea care venea dinspre Arad cu cea care venea dinspre Oradea). În același an își inaugura noua linie Compania de căi ferate Arad-Timișoara și mai târziu au apărut și câteva linii de interes local care se ramificau din fosta primă cale ferată transilvană de la gările din Arad, Ghioroc, Maria Radna, Ilia, Șibot, Vințu de Jos și Alba Iulia.

Celalalt șantier al Primei Căi Ferate din Transilvania era linia Simeria – Petroșani care se ramifica din linia principală Arad-Alba Iulia și ducea în zona minieră din Valea Jiului. Această cale ferată lungă de 79 km este amplasată pe un relief mult mai variat. Datorită zonei montane pe care o străbate a necesitat lucrări de construcție mai complexe. Cea mai mare parte a traficului feroviar era asigurată de transportul cărbunelui din Valea Jiului, a minereului de fier din zona Călanului și de transportul produselor siderurgice.

Sursa:www.arad.zone/blog-ar


 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Radio Unirea FM și pe ȘTIRI GOOGLE


Publicitate

Știri

APRILIE, Prier: Datini, tradiții și obiceiuri românești

Publicat

în

Prier înseamnă timp favorabil, prielnic atât pentru semănatul holdelor dar și pentru turmele de animale. Datini, tradiții și obiceiuri românești, în luna aprilie

Conform tradiției populare românești, luna aprilie se mai numește și „Prier”. Această denumire populară, a lunii aprilie, provine de la verbul “a prii” și înseamnă timp prielnic pentru semănături, ori lucrări în gospodărie .

Când vremea este înșelătoare, cu timp friguros și secetos pentru lucrările de primăvară, aprilie anunță sărăcie și se numește și ”Traistă-n băț”. De fapt, în spiritualitatea populară se și spune că ”Prier priește, dar și jupuiește!”, aluzie la zilele capricioase, cu timp potrivnic lucrărilor de sezon. În această lună se continuă semănatul de primăvară, început în martie. Acum se închid țarinile, ceea ce înseamnă că oile și vitele nu mai au voie să pască libere iar pășunatul devălmaș este întrerupt pentru câteva luni, se formează turmele, se repară gardurile țarinilor, se tund oile înainte de a fi urcate la munte etc. Se mai spune, despre luna aprilie, că este o lună capricioasă în care vremea va fi ori geroasă, ori călduroasă. Totodată, în luna lui aprilie se fac prevestiri ale vremii ce va urma, astfel se nasc o parte din superstițiile acestei luni.

Dacă în luna lui Prier este vreme frumoasă și călduroasă, atunci luna mai va avea vreme rece, cu înghețuri; Dacă la Prier este vreme posomorâtă și rece, atunci luna lui mai va avea vreme frumoasă și călduroasă; Negura de la răsărit, din luna aprilie, e semn bun pentru anul în curs; Dacă în aprilie tună și fulgeră, atunci nu există motive să ne temem de ger; Vremea frumoasă din luna aprilie ne va aduce o vară furtunoasă, etc.

Veseli de 1 aprilie – superstiții de 1 aprilie

Ziua Păcălelilor şi Ziua internațională a păsărilor. Dar pe noi ne interesează primul aspect. De unde vine? Cum se … manifestă? şi ce superstiții avem de 1 Aprilie?
Ziua de 1 Aprilie a fost întotdeauna un prilej de distracție şi cum e sănătos să râzi, ne bucurăm şi noi când avem prilejul. Se pare că originile acestei zile se regăsesc, ca multe alte obiceiuri, în schimbarea calendarului gregorian. Se spune că, odată cu această schimbare, mulți nu s-au putut obişnui cu noile date ale sărbătorilor. Și atunci, în timpul lui Carol al IX-lea, mulți neadaptați sărbătoreau Anul Nou la… 1 Aprilie! Cei ce sărbătoreau astfel erau numiți „nebuni de Aprilie”. Apoi obiceiul s-a perpetuat până-n zilele noastre, pierzându-şi semnificația inițială şi păstrând doar… ”nebunia”. Pentru că e o nebunie veselă şi plăcută! Superstiţia spune că păcăleala de 1 Aprilie trebuie făcută până la ora 12:00, cele după această oră, se zice că aduc ghinion. Tot o superstiţie spune că în ziua de 1 Aprilie nu se fac căsătorii, pentru că: ori acestea nu durează, se destramă, ori soţul va fi „sub papuc”. La noi, se spune că dacă nu păcăleşti pe nimeni de 1 Aprilie, tot anul până la celălalt 1 Aprilie vei fi tu cel păcălit. Tot anul? Nu-i cam mult? Dar dacă aşa zice superstiţia, să ne grăbim să păcălim pe cineva. Pardon: ce vă spunem mai jos nu-i păcăleală.

 Sărbătoarea Floriilor – tradiții și obiceiuri

Intrarea Domnului în Ierusalim sau Floriile este prima sărbătoare cu dată schimbătoare din calendarul anului bisericesc. Totodată, Floriile deschid ciclul sărbătorilor pascale, care se încheie la Înălțarea Domnului.  În ziua de Florii există obiceiul de a merge la Biserică cu ramuri de salcie înmugurite, pentru a fi sfințite de către preot. Conform tradiției creștine, obiceiul ne amintește de intrarea triumfală a Domnului în Ierusalim, înainte de Patimi, când a fost întâmpinat de mulțime cu ramuri de măslin și crenguțe de palmier sau flori. Crenguțele de salcie vor fi împărțite credincioșilor ce au participat la slujba de Florii. Aceștia vor lua crenguțele acasă și le vor pune la geamuri, la uși și la porți pentru a le apăra casele de rele și necazuri. În unele zone ale țării, oamenii de la sate se încing cu ramurile de salcie, peste mijloc, deoarece se spune că acest ritual îi apără de boli și îi face mai robuști. Exista și obiceiul ca părinții sa-și lovească copiii cu nuielușa de salcie, când veneau de la biserică. Credeau că așa vor crește sănătoși și înțelepți. Oamenii le puneau și pe pomii fructiferi, pentru a-i ajuta să rodească. Exista credința că abia acum pomii prind putere să rodească. De aceea, nu se plantau pomi înainte de Florii, de teama ca aceștia să nu rămână fără rod. În ziua de Florii, stupii erau împodobiți cu ramurile de salcie sfințite, ca albinele să se bucure de binecuvântarea divină. În unele sate, mâțișorii erau aruncați în curte când începea să bată grindina. Însă, ramurile de salcie aveau în principal menirea de a-i feri pe oameni de duhurile necurate, sau erau utilizate și în scopuri terapeutice, oamenii înghițeau mâțișori de pe ramura de salcie, pentru a fi feriți de diferite boli. Un alt obicei, întâlnit în ziua de Florii, este acela de a trece pe la mormintele rudelor pentru a le agăța de cruci crenguțele de salcie, astfel aceștia vor ști că Paștele se apropie. Tot în ziua de Florii, șnurul de mărțișor se va agăța într-un copac înmugurit sau înflorit pentru a avea sănătate și belșug în anul ce urmează. Totodată, ziua de Florii este prilej de sărbătoare pentru cei cu nume de flori, deoarece își serbează onomastica.

Obiceiul Lazaritelor

Înainte de a intra în Ierusalim, Hristos l-a înviat pe Lazăr. Învierea lui Lazăr este simbolul învierii viitoare a neamului omenesc. În popor se crede că Lazăr era un fecior tânăr, fratele fetei care s-a căsătorit cu Dragobete, Cap de Primăvară. Potrivit tradiției, într-o sâmbătă Lazăr a plecat cu oile la păscut, lăsând-o pe mama sa să facă plăcinte. Urcând întru-un copac să ia muguri pentru animale, își aduce aminte de plăcinte. Se grăbește să coboare, cade și moare. Potrivit legendei că Lazăr ar fi murit de dorul plăcintelor, exista obiceiul ca în această sâmbătă, femeile de la țară să facă ofranda de pomenire a morților împărțind plăcinte de post. Profesorul Ion Ghinoiu afirma că în ajunul sau sâmbăta Floriilor, se efectua un ceremonial complex, numit Lazarita, care era structurat după modelul colindelor. Ion Ghinoiu afirma că    Lazarita era un ceremonial la care participau numai fetele. „Una din fete, numita Lazarita, se îmbrăca în mireasă și colinda împreună în fața ferestrelor caselor unde au fost primite. Lazarita se plimba cu pași domoli, înainte și înapoi, în cercul format de colindătoarele care povestesc, pe o melodie simpla, drama lui Lazăr sau Lazarica: plecarea lui Lazăr de acasă cu oile, urcarea în copac pentru a da animalelor frunza, moartea neașteptată prin căderea din copac, căutarea și găsirea trupului neînsuflețit de către surioarele lui, aducerea acasă, scăldatul ritual în lapte dulce, îmbrăcarea mortului cu frunze de nuc, aruncarea scaldei mortului pe sub nuci”.

 Sărbătoarea dinților

Ziua de 11 aprilie este dedicată Sfântului Antipa, despre care oamenii din popor cred că vindecă durerile de dinți și măsele. Sfântul Antipa s-a rugat pentru cei care îi vor face pomenire să fie feriți de patimi și de alte boli, între care și nesuferita durere a dinților.

  Sursa:azm.gov.ro, sursa foto:dragusanul.ro


 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Radio Unirea FM și pe ȘTIRI GOOGLE


Citește mai mult

Știri

Ziua Păcălelilor: Originea acestei zile și cum este sărbătorită în alte țări. Nimeni nu are voie să se supere pe 1 aprilie

Publicat

în

De Ziua Păcălelilor nimeni nu are voie să se supere: Care este originea zilei

În fiecare an, la 1 aprilie, oamenii din lumea întreagă marchează Ziua păcălelilor, cunoscută și ca Ziua păcălitului sau Ziua nebunilor, când fiecare încearcă, cu mai mult sau mai puțin succes, să-i facă o șotie colegului, prietenului, vecinului, unui membru de familie, mai exact, toată lumea păcălește pe toată lumea.

Celebrarea Zilei Pacalelilor isi are originile in Franta, in secolul al XVI-lea, cand a fost adoptat calendarul Gregorian, care a mutat Anul Nou de la 1 aprilie la 1 ianuarie. Vestea noului calendar s-a raspandit incet iar cei care continuau sa sarbatoreasca anul nou de 1 aprilie era considerati ″pacalitii de 1 aprilie″.

In Franta, 1 APRILIE, ZIUA PACALELILOR, este numita Poisson d’Avril, adica „pestele de aprilie”, cu referire la un peste tanar, usor de capturat. Francezii obisnuiesc sa-si pacaleasca prietenii lipind-le pe spate un peste de hartie. In momentul in care cineva descopera farsa, acesta trebuie sa strige „Poisson d’Avril!”.

Timp de 200 de ani, practica farselor de 1 APRILIE, ZIUA PACALELILOR, s-a raspandit in Anglia si in Statele Unite. Toate farsele trebuie sa fie facute pana la ora pranzului. Orice farsa facuta dupa aceasta ora va aduce ghinion farsorului.

ZIUA PACALELILOR, 1 APRILIE – Cei care nu raspund cu zambetul pe buze unei farse facute de vor fi urmariti de ghinion tot anul. Barbatii pacaliti de o femeie frumoasa de Ziua Pacalelilor vor ajunge sa o ia de nevasta, sau, daca barbatul este casatorit, cei doi vor ramane prieteni foarte buni.

Originea acestui obicei nu este cunoscută cu exactitate. Unii consideră că aceasta este legată de schimbarea anotimpului, în timp ce alții cred că provine de la adoptarea noului calendar. Ipoteza acceptată de majoritate, însă, susține că obiceiul păcălelilor de 1 aprilie a apărut în vestul Europei, pe la jumătatea secolului al XVI-lea, conform site-ului www.infoplease.com. În vechiul calendar iulian, Anul Nou se sărbătorea la 1 aprilie, dar în 1582, papa Grigorie al XIII-lea a făcut trecerea de la vechiul calendar iulian la noul calendar, care avea să-i poarte numele — calendarul gregorian, sărbătoarea Anului Nou mutându-se de atunci pe 1 ianuarie. Oamenii au avut probleme în a se obișnui cu noua dată a acestei sărbători și au continuat să-și trimită felicitări și să-și facă urări tot pe 1 aprilie. Cei care continuau să sărbătorească Anul Nou la 1 aprilie au fost numiți „nebuni de aprilie”, de unde și denumirea de Ziua nebunilor (April Fools’ Day) sau Ziua păcălelilor. Cu timpul, felicitările trimise pentru Anul Nou la 1 aprilie au început să fie considerate farse, fiind însoțite adeseori de cadouri hazlii, relatează Agerpres.

Ziua de 1 aprilie este recunoscută ca Zi a păcălelilor în majoritatea țărilor lumii. Marcată mai întâi în Europa, a trecut peste ocean și s-a răspândit apoi în majoritatea țărilor de pe glob. Este totuși sărbătorită cu preponderență în Europa și în America și mai puțin de civilizațiile orientale.

La noi în țară, Ziua păcălelilor se sărbătorește începând cu secolul al XIX-lea. Potrivit site-ului www.istorie-pe-scurt.ro, se obișnuiește ca farsele să fie făcute până la ora prânzului, altfel acestea aduc ghinion păcăliciului. Tradiția spune că dacă o fată frumoasă reușește să te păcălească, trebuie să o iei de nevastă sau măcar să fii prietenul ei. Dar nu este indicat să te căsătorești la 1 aprilie, pentru că bărbatul însurat în această zi va fi toată viața sub papucul nevestei. Copiii născuți la 1 aprilie vor avea succes pe aproape toate planurile, dar ar fi bine să stea departe de jocurile de noroc.

Prin celebrarea acestei sărbători, ziua de 1 aprilie devine un prilej de bucurie și de distracție pentru toți cei care au simțul umorului, sau, așa cum spunea scriitorul Mark Twain, „ziua de 1 aprilie este ziua în care ne amintim ce suntem în celelalte 364 de zile ale anului”.

Alte superstitii de 1 APRILIE – ZIUA PACALELILOR:

=> In regiunea Tirol, din Elvetia, un manunchi de paie este ingropat de 1 APRILIE, pentru ca recolta sa fie bogata in sezonul urmator.

=> Copiii nascuti de  ZIUA PACALELILOR vor fi norocosi in afaceri, dar vor fi urmariti de ghinion la jocurile de noroc.

=> Indragostitii nu ar trebui sa se casatoreasca pe 1 APRILIE, pentru ca mariajul nu va functiona, ori pentru ca femeia va fi “cocosul” in familie.

=> Cel care nu va pune la cale o farsa de ZIUA PACALELILOR va fi pacalit pentru tot restul anului.


 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Radio Unirea FM și pe ȘTIRI GOOGLE


Citește mai mult

Știri

Digitalizare a Serviciului de Ambulanță Județean Alba: Licitație pentru achiziții de peste 2,8 milioane de lei

Publicat

în

Digitalizare a Serviciului de Ambulanță Județean Alba

Serviciul de Ambulanță Județean Alba a lansat în Sistemul Electronic de Achiziții Publice (SEAP) o procedută de achiziție derulată în cadrul unui amplu proiect de digitalizare finanțat prin PNRR.

Achiziția are o valoare totală estimată de peste 2,8 milioane de lei.

Serviciul de Ambulanță Județean Alba a semnat, la sfârșitul lunii septembrie 2024, contractul de finanțare pentru implementarea proiectului ”Digitalizarea Serviciului de Ambulanță Județean Alba”.

Scopul proiectului este implementarea unui sistem informatic integrat printr-un ansamblu arhitectural digital ce îmbină în mod armonios echipamentele hardware și aplicațiile software.

Obiectivele proiectului sunt îmbunătățirea/dezvoltarea rețelelor de comunicații și a infrastructurii IT și hardware la nivelul instituției și implementarea unui software non-clinic integrat și interoperabil.

Achiziția în curs cuprinde echipament si accesorii pentru computer, computere portabile, computer de birou, surse de alimentare electrică continuă, echipament de rețea, pachete software pentru editare de text, servere și servicii de instalare de computere și de echipament de procesare a informațiilor.

Data limită pentru primirea ofertelor este 28 aprilie.


 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Radio Unirea FM și pe ȘTIRI GOOGLE


Citește mai mult

Știri

Politică

Administrație

Știri din Alba

Educație și Cultură

Eveniment

Sănătate

Social Economic

Divertisment

Stiri din alte ziare

  • Alba Iulia
  • Abrud
  • Aiud
  • Blaj
  • Campeni
  • Cugir
  • Sebes
  • Ocna Mures
  • Teius
  • Zlatna

Articole Similare

radiounireafm, radio alba iulia, radio alba