Știri
Ia românească, de la regine la alte personalități: Veșmântul popular a avut dintotdeauna un loc special în viața de zi cu zi
Ia tradițională românească este celebrată în România și în orice colț al lumii s-ar afla. Din cele mai străvechi timpuri, această bluză tradițională este un simbol al spațiului și al vieții românești.
De-a lungul istoriei, deși a evoluat, costumul popular românesc și-a păstrat caracteristicile esențiale.
Pornind de la realizări artistice făcute cu materii prime din gospodăriile țăranilor, portul popular s-a transformat încet, dovedind o bogată măiestrie a țăranului român, atât în ornarea țesăturilor și a broderiilor, cât și în obținerea culorilor vegetale. Portul popular se diferențiază în funcție de anotimp, ocazii festive, adaptându-se ocupațiilor specifice fiecărei zone.
Ia românească a intrat în modă în perioada interbelică, atunci când Regina Maria a României s-a lăsat fotografiată și filmată în bluza tradițională românească și astfel a rămas în conștiința boemei Europe a acelor vremuri. Pentru întâlnirile oficiale, Regina Maria a trebuit să adapteze ia românească la ținute speciale și să iasă din canoane. Regina Maria adora costumul popular românesc pe care nu ezita să-l îmbrace și în care s-a lăsat fotografiată de nenumărate ori.
De asemenea, cântăreața Maria Tănase s-a numărat printre personalitățile care au purtat ia românească, făcând-o cunoscută în întreaga lume.
Trecutul portului popular a izvorât din viaţa şi din istoria poporului român, dar şi a tuturor celor care au trecut și au zăbovit pe aceste meleaguri, cu mii de ani în urmă.
Veșmântul popular a avut dintotdeauna un loc special în viața de zi cu zi. Vestigiile descoperite în săpăturile arheologice, scrierile din Antichitate şi din Evul Mediu atestă că portul s-a aflat în strânsă legătură cu viața strămoșilor noștri, cu mediul și cu stilul lor de viață.
Cromatica portului popular românesc se caracterizează prin prospețime și armonie. El reprezintă tradițiile poporului, evoluând și transformându-se odată cu el, de-a lungul veacurilor. Una dintre caracteristicile fundamentale ale costumului popular este legătura strânsă, indestructibilă, între îmbrăcăminte și condițiile de viață ale omului.
„Avem în ia românească roșie un element care o pune iarăși într-o lumină extraordinară, și anume, adaptabilitatea cromatică la vârsta purtătoarelor. Este expresia pulsării maxime a vitalității, a tinereții. Există apoi elementul celălalt, al vârstei tinere, dar al femeilor căsătorite – femeia care rodește, care împlinește neamul, și atunci, cămașa capătă acele tonuri pline de roșu, iar încet-încet, pe măsură ce avansează în vârstă, se petrece un lucru. Roșul se închide la culoare și ajunge ca vișina. În conștiința arhaică a poporului, roșul este expresia vitalității și a vieții. Este acea împlinire a promisiunii de a-ți duce existența până la capăt”, spune etnologul Doina Ișfănoni, pentru Q Magazine.
În funcție de ocazie, costumul popular poate fi mai simplu, de exemplu cel folosit în timpul muncilor agricole, până la cel mai frumos ornat, cel folosit la nuntă. Diferența costumelor se reflectă și în funcție de categoriile de vârstă; astfel, cel al copiilor, deși ca tip de îmbrăcăminte e la fel, are anumite diferențe. „Pentru ieșitul la horă, pentru nuntă, care este momentul crucial al existenței, pentru doliu, pentru marcarea suferinței. Nu neapărat cromatic. Noi avem chiar și forma aceea arhaică a doliului alb, în care broderia se restrânge decorativ, nu mai e la fel de amplă, la fel de somptuoasă, și cămașa devine simplă, doar cu un accent de broderie. Dacă în zona Hunedoarei, mâneca este acoperită de sus până jos, de la umăr până la manșetă, cu broderii pe o suprafață considerabil de lată, la cămașa de doliu apare numai un singur șir de broderie. În rest, pânza albă rămâne simplă, ca semn distinctiv că posesoarea acestei cămăși are de fapt un statut altfel decât toate celelalte femei de vârsta ei din comunitate”, explică Doina Ișfănoni. Simplu sau colorat, costumul s-a adaptat la bucurii sau la tristeţi, a îmbrăcat tinerețea și bătrânețea, nunta şi înmormântarea, mai bine spus, fiecare moment și fiecare eveniment de viață.
Sursa:qmagazine.ro
Știri
Recepție a lucrărilor pe lotul 1 al Transapusenei
Transapuseana, recepție a lucrărilor pe lotul 1
Vineri 26 aprilie a avut loc recepția lucrărilor pe lotul 1 al Transapusenei, care totalizează nu mai puțin de 43 de kilometri.
Anunțul a fost făcut de Marius Hațegan, vicepreședinte al Consiliului Județean Alba.
„O investiție pe cât de costisitoare, pe atât de necesară. Ca inginer, pot zice că lucrările sunt de nota 10 și de „jos pălăria!”. Ca vicepreședinte al Consiliului Județean, transmit că am respectat, termenul de finalizare a lucrărilor”, a precizat Marius Hațegan.
Lungimea totală a drumului modernizat este de 78,42 kilometri.
Autoritățile județene afirmă că modernizarea Transapusenei este importantă pentru județul Alba, dar și pentru România, întrucât va îmbunătăți semnificativ infrastructura rutieră și va facilita accesul la arealele turistice din zonă.
Știri
Teren multisport în cartierul Recea din Alba Iulia: Autorizație de construire
Alba Iulia: Autorizație de construire pentru un teren multisport în cartierul Recea
Știri
29 aprilie: Ziua Veteranilor de Război în România
Zi dedicată în România veteranilor de război
Ziua veteranilor de război este marcată anual la 29 aprilie, în semn de recunoaştere a meritelor acestora pentru apărarea independenţei, suveranităţii, integrităţii teritoriale şi a intereselor României.
Aceasta a fost instituită prin Hotărârea de Guvern nr. 1222/10.10.2007, publicată în M.O. nr. 699/17.10.2007, iar data aleasă este cea la care, în anul 1902, regele Carol I a promulgat, la solicitarea supravieţuitorilor Războiului de Independenţă (1877-1878), Înaltul Decret prin care a fost instituit pentru prima dată titlul de „veteran de război”, în conformitate cu Convenţia Statelor Europene de la Geneva, în onoarea ostaşilor care au luptat în acest război.
În Războiul de Independenţă (1877-1878) au murit 10.000 de ostaşi din cei peste 58.000, care au constituit Armata de Operaţii, potrivit site-ului oficial al Asociaţiei Naţionale a Veteranilor de Război, www.veterani-ww2.ro. Ulterior, în Primul Război Mondial, în care a fost mobilizată 11% din populaţia ţării, respectiv peste 880.000 de militari, a fost necesară jertfa a peste 410.000 de soldaţi (peste 335.000 de morţi şi dispăruţi şi peste 75.000 de invalizi), în vederea atingerii obiectivului, respectiv acela al eliberării şi al reîntregirii naţionale. Luptele duse pe teritoriul ţării au făcut, de asemenea, circa 650.000 de morţi în rândul populaţiei civile. În cel de-al Doilea Război Mondial, România a înregistrat peste 900.000 de morţi, răniţi, dispăruţi, prizonieri, răniţi şi invalizi, din care circa 92.000 de militari decedaţi, potrivit informaţiilor prezentate în albumul „100 de ani de viaţă, 100 de ani de istorie”, publicat cu prilejul Centenarului Marii Uniri, pe site-ul www.mapn.ro. La data publicării acestui volum, în 2018, mai erau în viaţă aproximativ 8.300 de veterani de război, circa 250 de văduve de război şi în jur de 63.000 de văduve de veterani de război.
Înaltul Decret Regal din 29 aprilie 1902 prevedea, la articolul 2, că: „Pentru ca fiecărui ostaş veteran să i se asigure liniştea şi ocupaţiunea pentru restul de viaţă, i se vor pune la dispoziţie cele necesare în acest scop, ca stimulent pentru generaţiile viitoare”, notează site-ul amintit anterior. Astfel, participanţilor la Războiul de Independenţă li s-au asigurat, pe lângă acest onorant statut, mijloace pentru un trai decent şi diferite înlesniri, în semn de recunoaştere a sacrificiilor lor pe câmpul de luptă.
De asemenea, după Primul Război Mondial, încheiat în anul 1918, au fost adoptate diferite legi, prin care participanţii la campanii şi urmaşii lor au primit diferite drepturi şi avantaje reparatorii. Astfel, prin Legea din 13 ianuarie 1918, participanţii la Primul Război Mondial care au fost decoraţi cu Medalia „Virtutea Militară” de război clasa I, au primit o pensie viageră, iar prin Legea din 2 septembrie 1920, li s-au creat condiţii speciale de pensionare, potrivit volumului „Calendarul Tradiţiilor Militare” (2010). În 1927, prin Decretul – lege nr. 1402 din 15 mai, ofiţerilor activi şi de rezervă care participaseră la Primul Război Mondial şi care fuseseră decoraţi cu Ordinul „Mihai Viteazul”, li s-au acordat loturi de teren sau loturi de casă, precum şi anumite gratuităţi.
Veteranii de război au primit o serie de drepturi şi avantaje şi în anii următori, printr-o serie de acte normative, precum Decretul nr. 1304 din 8 mai 1933, Decretul nr. 1056 din 6 mai 1936, Legea nr. 794 din 4 septembrie 1941, Legea nr. 310 din 24 aprilie 1945, Decretul-lege nr. 440 din 4 iunie 1945. Începând din 1948, aceste drepturi şi avantaje au fost revăzute, unele fiind chiar anulate.
sursa: agerpres.ro
-
Știriacum o săptămână
Mesaje, urări şi felicitări pe care să le transmiţi de SFÂNTUL GHEORGHE 2024
-
Politicăacum 2 săptămâni
Revoluția de la 1848 din Transilvania: Pe 18 aprilie, la Blaj avea loc prima adunare a românilor din Transilvania
-
Divertismentacum o săptămână
Ce nume se sărbătoresc de SFANTUL GHEORGHE 2024. Cui îi spunem ”la mulți ani” | radiounirea.ro
-
Știriacum o săptămână
De ce bat clopotele la biserică: Un obicei care datează de sute de ani
-
Știriacum 3 zile
Sâmbăta lui Lazăr: Ce nu ai voie să faci cu o zi înainte de Florii
-
Știriacum 2 zile
Crenguțele de salcie: Semnificația uneia dintre cele mai cunoscute tradiții românești de Florii
-
Știriacum o zi
Începe SĂPTĂMÂNA MARE: Ce trebuie să faci în fiecare zi în această perioadă
-
Știriacum o săptămână
Eticheta nu e o simplă formalitate: Codul Bunelor Maniere. Care sunt regulile de bază