Rămâi conectat

Știință și Tehnologie

De unde vine termenul de „cal-putere” și cum se calculează

Publicat

în

Forţa moatoarelor este măsurată în cai putere. Unitatea de măsură a fost introdusă de inventatorul scoţian James Watt în anul 1782 în timp ce lucra la îmbunătăţirea motoarelor cu aburi. Watt folosea un ponei pentru a transporta cărbunele în mină, motiv pentru care i-a venit ideea să măsoare puterea unei maşini cu aburi pornind de la poneiul său.

Un cal putere este forţa cu care poate fi ridicată o greutate de 75 de kilograme de la sol, împotriva forţei gravitaţionale, într-o secundă. În anii 1700, când au apărut primele motoare cu aburi, oamenii se foloseau de cai pentru toate muncile grele. Între acestea se aflau şi ridicatul sau lăsatul greutăţilor cu scripeţi în adâncul minelor de cărbune.

Când au apărut primele motoare primitive cu aburi în secolul XVII, inventatorul englez Thomas Savery a fost primul care şi-a pus întrebarea: oare câţi cai poate să înlocuiască un motor cu aburi? Aşa că au început comparaţiile dintre motoare şi cai.

Tot el spunea că un motor ar putea să fie construit destul de mare, încât să facă treabă a 15-20 de cai, dând naştere astfel la zicala „motor cu puterea cailor”, transformată ulterior în cai-putere.

Iniţial, James Watt a stabilit că, în medie, un ponei era capabil să ridice 220 de livre (aproximativ 110 kilograme) de cărbune pe o distanţă de 100 picioare (circa 30 de metri) într-un minut (22 000 ft·lbf/min). Watt nu a fost mulţumit de această valoare, considerând-o prea mică.

El era convins că un cal de constituţie medie putea sa dezvolte mai mult decât o indicau calculele şi experimentele de până atunci. În 1782 el a determinat că un cal poate învârti o roată de acţionare a unei mori de 144 de ori în timp de o oră, adică de 2,4 ori pe minut.

Roata avea o rază de 12 picioare, iar forţa de tracţiune a calului a fost estimată la 180 de livre. Aplicând o formulă a rezultat valoarea de 33,000 ft·lbf/min.

Calul putere se utilizează uneori pentru a specifică puterea motoarelor electrice sau termice, domeniu unde unitatea de măsură folosită pentru energie este ”calul putere oră”.

În anul 1993, doi fizicieni au ajuns la o concluzie destul de interesantă, în urmă unor teste realizate cu câţiva cai puternici. Ei au realizat că, de fapt, un cal poate să producă până la 14,9 CP, dar numai pentru scurte perioade de timp, dar că, la o muncă obişnuită de povară, trăgând un plug pe câmp, de exemplu, un cal exercită constant 1 CP.

Aceleaşi teste au arătat că un om normal poate să producă până la 1,2 CP pentru scurte perioade de timp sau 0,1 CP pe termen nelimitat. Celebrul atlet Usain Bolt poate produce, potrivit studiilor realizate, 3,5 CP la viteză maximă, pe care o atinge pe distanţa de 100 de metri.

Începând cu 1972, Uniunea Europeană a introdus o nouă unitate de măsură numită kilowatt, ca fiind unitatea oficială de măsurare a puterii. Fie că e vorba de puterea motoarelor mecanice, electrice, a diverselor scule electrice şi chiar a diverselor aparate electrice: incalzitoare, televizoare, aparate audio, etc.

Însă abia în ianuarie 2010, prin directiva a Comisiei Europene, companiile auto au fost împiedicate să mai folosească oficial calul-putere că unitate de măsură a puterii, fiind permisă doar utilizarea sa ca unitate suplimentară. Un cal-putere în româneşte se prescurtează CP, însă în engleză el poate fi HP (HorsePower) sau la americani BHP (Brake HorsePower).

sursa: adevarul.ro


 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Radio Unirea FM și pe ȘTIRI GOOGLE


Publicitate

Auto

A venit frigul, ești pregătit? Cum conduci mașina în condiții de ceață și umezeală

Publicat

în

Odată cu răcirea vremii, a apărut ceaţa, care îngreunează mult circulaţia rutieră, mai ales noaptea, pe drumurile naţionale, dar nu numai.

Radiounirea.ro îţi spune cum trebuie să conduci maşina în condiţii de ceaţă şi umezeală pe carosabil

O viteză redusă şi un stil de condus preventiv sunt recomandate în orice condiţii, cu atât mai mult atunci când afară e ceaţă şi carosabilul e umed. Dar dacă e noapte şi ceaţa este densă şi persistentă, cu vizibilitate sub 20 de metri, este mai bine să-ţi amâni călătoria până a doua zi, după risipirea ceţii.

Verifică luminile şi ştergătoarele

Înainte de a pleca la drum, verifică atent funcţionarea farurilor, a stopurilor şi, nu în ultimul rând, a proiectoarelor de ceaţă. Dacă nu ai timp să speli întreaga maşină, curăţă bine sticla farurilor, a proiectoarelor şi a stopurilor. Murdăria afectează mult eficienţa acestora. Apoi, trebuie să te asiguri că ai suficient lichid de ştergere a parbrizului şi că ştergătoarele funcţionează normal. Verifică şi instalaţia de dezaburire a lunetei, care este foarte utilă pe timp de ceaţă, precum şi instalaţia de aer condiţionat, folositoare pentru dezaburirea parbrizului şi a geamurilor, prin reglarea temperaturii în interiorul maşinii.

Fie că este ziuă, fie că este noapte, dacă-i ceaţă e absolut necesar să aprinzi farurile de întâlnire, proiectoarele şi stopurile de ceaţă şi să păstrezi permanent o distanţă suficientă faţă de vehiculul din faţă. Nu trebuie să foloseşti faza lungă, pentru că vizibilitatea va fi şi mai redusă şi îi vei deranja pe cei care circulă din sens invers, precum şi pe cel din faţa ta, care va fi orbit de lumina proiectată în oglinzile retrovizoare.

Depăşirile, foarte periculoase

Atât în localităţi, cât şi în afara acestora, depăşirile pe timp de ceaţă sunt foarte periculoase. De aceea, este recomandat să nu te grăbeşti şi, dacă e cazul, să mergi în coloană, păstrând o distanţă corespunzătoare faţă de maşina din faţa ta.

Dacă e noapte şi ceaţa este foarte deasă, în afara localităţilor poţi folosi şi luminile de avarie, ca să fii mai vizibil pentru ceilalţi participanţi la trafic. În situaţii-limită, nu ezita să foloseşti şi claxonul, pentru a semnala pericolul. Dacă eşti începător, evită să pleci la drum pe ceaţă densă. Vei face asta după ce vei dobândi suficientă experienţă la volan. Dacă totuşi eşti nevoit s-o faci, i-aţi toate măsurile necesare şi condu încet, cu mare precauţie.

Dacă circuli pe un drum necunoscut, orientează- te după cei din faţa ta. Este chiar recomandat să alegi un şofer care circulă precaut, cu o viteză optimă, să conduci atent în urma lui, dar să menţii tot timpul o distanţă corespunzătoare, astfel încât să nu-l deranjeze lumina farurilor tale. Vei învăţa multe (când să accelerezi, când să frânezi, când să nu frânezi ci să foloseşti frâna de motor etc.).

Nu staţiona şi nu opri pe carosabil

Trebuie să ştii că pe timp de ceaţă, oprirea şi staţionarea pe părţile carosabile este strict interzisă în afara localităţilor. Dacă te confrunţi cu o situaţie de urgenţă, scoaţi maşina în afara drumului sau pe banda de urgenţă (desigur dacă aceasta există).

O atenţie specială trebuie să acorzi bicicliştilor şi atelajelor care, de cele mai multe ori, nu au o semnalizare corespunzătoare. În fine, pe timp de ceaţă, şoseaua este umedă, uneori chiar acoperită cu polei, de aceea, orice manevră în trafic trebuie bine pregătită şi făcută cu maximă precauţie.

sursa: libertatea.ro


 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Radio Unirea FM și pe ȘTIRI GOOGLE


Citește mai mult

Știință și Tehnologie

Miriapodul de casă, exponatul săptămânii la Muzeul de Științe din Aiud

Publicat

în

Miriapodul de casă, în prim-plan la muzeul aiudean

Scutigera coleoptrata este unul dintre cei mai cunoscuți reprezentanți al clasei Chilopoda, cunoscut și sub numele de ”miriapod de casă”.

Este un chilopod de culoare galben-gri, cu trei dungi dorsale de culoare închisă având lungimea corpului de 25 – 35 mm și până la 15 perechi de picioare extrem de lungi, cu aspectul unor antene. Aceste picioare delicate sunt atașate de un corp rigid. Acest lucru îi permite să atingă viteze surprinzătoare, de până la 0,4 metri pe secundă. Cu aceeași ușurință Scutigera traversează rapid pereții și tavanul caselor. Inițial specie endemică pentru regiunea mediteraneană, aceasta s-a răspândit în toată lumea locuind adesea în casele oamenilor.

Trăiește în jur de 3-7 ani, în funcție de mediu. Atinge maturitatea sexuală în al treilea an de viață. Femela depune ouăle primăvara, în sol și le acoperă cu resturi vegetale; înconjoară cu corpul ei ponta cu ouă, iar mai târziu și larvele. Acest lucru se întâmplă timp de câteva săptămâni. În plus, femela mai secretă o substanță contra fungilor.

Scutigera coleoptrata preferă să trăiască în locurile umede și răcoroase. Sistemul respirator nu are niciun mecanism pentru închiderea stigmelor respiratorii. De aceea, are nevoie de un mediu care să o protejeze de deshidratare și de frigul excesiv. Majoritatea exemplarelor care se întâlnesc în afara caselor, trăiesc sub pietre, piloți de lemn, în grămezi de frunze putrezite. În perimetrul casei, aceasta poate fi găsită oriunde. Cel mai des, se întâlnește în subsoluri, băi și toalete, care oferă o umiditate ridicată, însă pot fi găsite și în birouri, dormitoare și sufragerie. Primăvara, uneori, Scutigera părăsește locuințele umane, dar se poate întoarce toamna pentru iernat.

Scutigera coleoptrata se hrănește cu diverse insecte din casele oamenilor. Nu aduce stricăciuni mobilierului sau produselor alimentare. Chiar dacă sunt veninoase, membrele sunt foarte subțiri ca să penetreze pielea umană. Vânează păianjeni, păduchi, termite, gândaci, furnici și alte artropode întâlnite în case. Scutigera este un animal de pradă nocturn. În ciuda prezenței ochilor fasetați, bine dezvoltați, preferă să folosească antenele pentru a detecta prada. Antenele poartă receptorii olfactivi și tactili. După ce și-a prins victima, o ține strâns cu mandibulele și picioarele anterioare. În acest fel, poate să prindă mai multe insecte în același timp.

Pentru a captura prada Scutigera sare asupra ei sau utilizează picioarele într-o tehnică specială. Un studiu a demonstrat capacitatea Scutigerei de a distinge prada de dușman, evitând insectele periculoase. Când întâlnește o viespe, ea se retrage după injectarea veninului pentru a aștepta până când acesta o va omorî. Dacă un picior este prins de inamic, atunci ea îl desprinde.

În muzeul aiudean poate fi observată în sala a doua.

 


 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Radio Unirea FM și pe ȘTIRI GOOGLE


Citește mai mult

Știință și Tehnologie

Șerparul, exponatul săptămânii la Muzeul de Științe din Aiud

Publicat

în

Un nou exponat atractiv în prim-plan la muzeul din Aiud

Șerparul este exponatul săptămânii la Muzeul de Științe din Aiud.

Șerparul – Circaetus gallicus este o specie prezentă în cea mai mare parte a continentului european. Habitatul specific îl reprezintă pădurile de diferite esențe, folosite pentru cuibărit, în alternanță cu terenuri deschise și însorite, cultivate sau necultivate, cu pajiști si tufărișuri, preferate pentru hrănire. Are o greutate de 1200-2000 g (masculul) şi 1300-2300 g, femela. Anvergura aripilor este cuprinsă între 162-178 cm. Adulții au înfățișare similară, femela având coada ușor mai lungă. Penajul este variabil, cu spatele, capul și pieptul maronii, iar abdomenul alb și presărat cu pete maronii. Pe coadă se observă 3-4 benzi închise. Se hrănește în special cu șerpi dar și cu șopârle, broaște (de unde și alte denumiri populare: uliu broscar sau șopârlar), mamifere mici și mai rar cu păsări sau nevertebrate.

Este o specie răpitoare diurnă, ziua staționează pe arbori înalți care îi asigură posibilitatea controlului unui câmp larg vizual, zboară la înălțime mare și uneori planeză pe loc în căutarea prăzii.
În România este oaspete de vară. Se reproduce în perioada aprilie-iulie Își construiește în fiecare an alt cuib plasat de regulă în arborii înalți de unde poate supraveghea o zonă întinsă, mai rar pe stânci. Femela depune un singur ou, incubația durează 45-47 de zile și este asigurată de femelă, care este hrănită de mascul în toată această perioadă. Puii devin zburători la 60-80 de zile și ajung la maturitatea sexuală la 3-4 ani. Pentru iernat migrează în Africa. Trăiește până la 17 ani.

În România, populația estimată este de 220-300 de perechi. Cele mai mari efective sunt în Franța, Spania și Turcia. Vânătoarea ilegală, mai ales în timpul migrației, alături de deranjul provocat de activitățile umane în timpul perioadei de reproducere sunt principalele cauze ale mortalității și ale scăderii efectivului acestei specii.

În muzeul din Aiud șerparul poate fi observat în sala a treia, alături de alte păsări răpitoare de zi.


 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Radio Unirea FM și pe ȘTIRI GOOGLE


Citește mai mult

Știri

Politică

Administrație

Stiri din Alba

Educație și Cultură

Eveniment

Sănătate

Social Economic

Divertisment

Stiri din alte ziare

  • Alba Iulia
  • Abrud
  • Aiud
  • Blaj
  • Campeni
  • Cugir
  • Sebes
  • Ocna Mures
  • Teius
  • Zlatna

Articole Similare