În tradiția noastră populară, luna Mai este timpul florilor (Florar, Florariu) și exuberanța vegetației (Frunzar). Din bătrâni, se spune că în luna lui “Florar”, Raiul coboară pe pământ și înverzește totul, este o lună plină de prospețime și culoare.

Bujorul înflorește în luna mai. Tot în această lună, în 15 mai, este Ziua Națională a Bujorului în România.

De ce la noi în țară floarea aceasta are o sărbătoare? Pentru că este prezentă într-o sumedenie de versuri popular, pentru că este cântată și rostită în poezii și balade, pentru că există basme românești în care Bujor este fecior de împărat – floarea florilor, pentru că reprezintă semnul de tinerețe și sănătate în obrajii fragezi și frumoși ai tinerilor. Bujorul românesc este, de asemenea, comoara unor rezervații naturale unde este protejat: Măcin şi Babadag-Tulcea, Troianul-Teleorman, Comana-Giurgiu, Zău de Câmpie-Mureş, Pleniţa-Dolj sau Stoicăneşti-Olt, ba chiar și în Bucovina există bujorul de munte, la Poalele Munților Călimani.

Bujorul – apreciat pentru florile bogate şi parfumul puternic, bujorul înfloreşte în mai şi ţine până în iunie. Ȋntotdeauna asociat cu frumusetea, tinerețea, sǎnǎtatea și vigoarea, bujorul este prezent ȋn folclorul romậnesc ȋn toate zonele țǎrii. Bujorul românesc este o specie de floare unică în Europa, care creşte doar în anumite zone din România. Floarea rară a supravieţuit erei glaciare. În ţară există cinci rezervaţii naturale de bujori româneşti, zone protejate prin lege de câţiva ani. Una dintre rezervaţii se găseşte în Pădurea de la Troianul. De numele bujorului românesc se leagă vechi legende şi superstiţii. La începutul secolului al XIX-lea, Bujor era numele unui haiduc, numit astfel după culoarea aprinsă a părului. În cultura populară, bujorul este adesea asociat cu dorul, cu frumuseţea fizică sau cu dragostea. Îl întâlnim în versurile lui Eminescu, ale lui Coşbuc sau Alecsandri, dar şi în unele dintre poeziile publicate de Caragiale în Moftul Românesc (nr. 17, 1893).

De curând bujorul românesc a fost deja adoptat de Ministerul Apărării Naţionale ca emblemă a eroismului: „Bujorul este purtat la revers sau pe cocarda tricoloră la Ziua Veteranilor (11 noiembrie), la Ziua Veteranilor de Război (29 aprilie), de Înălţare şi la toate evenimentele în care este cinstit sângele vărsat pe câmpul de luptă de ostaşii români. În noiembrie 2015, Asociaţia de Caritate din Armata României „Camarazii“, susţinută de Invictus România, a înregistrat marca la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci.”

Întrucât înflorește în preajma sărbătorii Sfinților Constantin și Elena, în Bucovina se manifesta (până în urmă cu vreo 20 de ani) prețuirea și respectul împletit cu dragoste față de vreun sărbătorit necăsătorit (băiat sau fată) prin oferirea unui brăduț împodobit cu flori de bujor – în cazul vreunui Constantin – sau agățarea unei coroane împodobite cu flori de liliac și bujori, pe cerdac la vreo Ilenuță. Fiind o floare nobilă, cultivată și obținută cu trudă, bujorul era considerat un dar valoros, cel care primea cadoul vegetal împodobit cu florile bogate roșii, albe sau roz, trebuia să cinstească prietenii, să-i poftească la masa plină de plăcinte cu urdă și mărar, un pahar de rachiu și nelipsitele „găluște” (sarmale) învelite în foi de hrean sau de viță. Tema bujorului este larg răspândită în covoarele tradiţionale, costumele populare şi alte obiecte de artizanat de o frumuseţe rară, fapt ce dovedeşte aprecierea deosebită de care se bucură bujorul la nivel naţional din cele mai îndepartate timpuri, potrivit etnologului Gabriela Teișanu .

Sursa:traditionaltv.net, orientromanesc.ro

 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Radio Unirea FM și pe ȘTIRI GOOGLE