Știri

Alba a revenit pe harta investitorilor

Publicat

acum 9 ani

în

21/09/2015

Un județ cu o economie bine conturată în perioadă comunistă a ajuns de paragină în primii ani de după revoluție. Abia acum, Alba a revenit pe harta investitorilor. Despre salariați și investitori, despre clasamentul celor mai bine cotate companii, afli de pe radiounirea.ro.

«Cugireana», așa era numită fiecare garnitură de tren care transporta zilnic sute sau chiar mii de angajați din toate colțurile țării la Uzina mecanică și Fabrica de armament de la Cugir. Acum sub 2.000 de angajați mai lucrează în cele două unități ale companiei Romarm, deținută de stat. Șomajul a ajuns la cote alarmante și în orașe ca Aiud, Blaj sau Sebeș imediat după revoluție. Încet-încet fostele fabrici comuniste au dispărut de pe harta economică a județului, în locul lor făcându-și apariția businessuri locale, iar de câțiva ani chiar și mari investitori străini. Doar în ultimii trei ani, numărul persoanelor salariate a crescut cu peste 7.000, de trei ori mai mult decât estimările din urmă cu doi ani ale specialiștilor de la Comisia Națională de Prognoză (CNP).

Judeţul Alba a avut trei ani de creşteri economice, din ce în ce mai mari. Produsul intern brut al judeţului a urcat cu 2,6% în 2012, 3,2% în 2013 şi 4,4% în 2014. Pentru 2015 şi 2016, CNP estimează tot creşteri, dar mai mică decât cea de anul trecut, de 3,5% în fiecare din următorii doi ani. Salariul mediu lunar net creşte (la fel ca în majoritatea judeţelor), dar rămâne încă sub media pe ţară. Alba a avut în 2013 un nivel de 1.323 lei (faţă de media naţională de 1.579 lei), va avea anul acesta un nivel de 1.475 lei (media pe ţară fiind de 1.767 lei) şi va atinge anul viitor 1.560 lei, în timp ce media naţională va urca la 1.875 lei. Toate acestea la o populaţie ocupată civilă de 161.200 persoane în 2015, în creştere cu câteva mii faţă de anii anteriori şi aşteptată să îşi continue trendul ascendent şi în viitor.

Numărul de salariaţi a crescut de la sub 75.000 la peste 82.000 în doar trei ani, iar vestea bună, conform estimărilor CNP, va urca cu încă 3.100 de persoane. Rata şomajului, deşi situată încă la una dintre cel mai înalte cote din ţară, comparativ cu celelalte judeţe, se află pe o pantă descendentă, indicatorul scăzând de la 10,2% în 2013 la 6,9% în 2014, apoi urmând un declin mai lent, până la 6,7% în 2015 şi 6,6% în 2016, conform prognozelor oficiale.

Bosch şi Daimler aduc noi locuri de muncă

Remarcăm o scădere accentuată, de peste 3 puncte procentuale între 2013 şi 2014. Judeţul Alba nu a atins încă media pe ţară (5,1% în 2015), dar reduce sensibil din diferenţă. Aceasta în condiţiile în care firme renumite pe plan mondial, precum Bosch sau Daimler, au făcut aici investiţii semnificative.

Celebrul producător german de componente auto Bosch Rexroth are la Blaj o unitate cu afaceri anuale de peste 400 milioane de lei (aproape 95 milioane de euro) pe an. Nivelul total al investițiilor concernului în România se ridică la peste 220 milioane de euro, ceea ce a condus la crearea până în prezent a peste 2.700 locuri de muncă. La Blaj, grupul german activează din 2007, aici fiind înfiinţate două unităţi de producţie pentru tehnică liniară şi o unitate de producţie în domeniul auto. Compania are 1.200 de angajaţi, la care se vor adăuga alţi 300, iar până în 2020 firma doreşte să ajungă la 2.000 de salariaţi.

Filiala din România a concernului german Daimler, Star Transmission din Cugir, a fost înfiinţată în anul 2001, prin deschiderea unei unităţi de producţie în oraşul unde își are sediul. Compania a realizat una dintre cele mai mari investiţii din industria componentelor auto din ultimii ani, alocând peste 300 milioane de euro pentru o fabrică de montaj cutii de viteză de ultimă generaţie la Sebeş. Ulterior, în 2013, a fost deschisă o altă unitate de producţie la Sebeş. Anul trecut, cifra de afaceri a firmei a crescut cu 57%, de la 37 de milioane de euro la 57 de milioane de euro, iar profitul înregistrat de companie a fost de circa 3,2 milioane de euro. Star Transmission a ocupat anul acesta primul loc al categoriei auto la „Premiile industriei românești“, acordate de Gala Capital.

18 companii cu afaceri anuale de peste 20 mil. euro

Judeţul Alba are 18 de firme cu cifre de afaceri de peste 20 milioane de euro. Ultimele două companii din Top 20, producătorul de articole ceramice Apulum Alba Iulia şi distribuitorul de carburanţi Trans Ivinis & Co Sebeş, au realizat şi ele anul trecut peste 19 milioane de euro.

Cea mai mare companie din judeţ, după criteriul cifrei de afaceri, este Holzindustrie Schweighofer din Sebeş, care deține și prima poziție a clasamentului angajatorilor. Operatorul din domeniul tăierii şi rindeluirii lemnului are capital majoritar austriac a realizat anul trecut afaceri de peste 2 miliarde de lei (peste 450 milioane de euro).
A doua companie ca mărime a afacerilor este tot una cu participaţie majoritar austriacă, producătorul de plăci pe bază de lemn Kronospan România, cu peste 1 miliard de lei (peste 250 milioane de euro). La începutul anului în curs, aceasta şi-a majorat capitalul social cu 40,2 milioane de lei (9 milioane de euro), la 341,7 milioane lei (84,6 milioane euro). Firma deţine două unităţi de producţie la Sebeş şi Braşov şi un centru logistic la Constanţa şi a derulat până în prezent, în România, investiţii de peste 500 de milioane de euro. A început investiţiile la noi în ţară în 2004, când a cumpărat de la grupul italian MD Fratti fabrica din Sebeş. Pe lângă platforma de prelucrare a lemnului, la Sebeş, Kronospan deţine şi o fabrică de formaldehidă, cu o producţie de 30.000 de tone pe an.

Business-uri locale de top

Pe locul 3 se află compania Transavia din Oiejdea, cel mai mare producător de carne de pui din România, cu o cifră de afaceri care depăşeşte 475 milioane de lei, respectiv 100 milioane de euro. Transavia are deja o tradiţie îndelungată în economia de piaţă românească. La scurt timp după Revoluție și după câțiva ani în care a lucrat în întreprinderea avicolă deținută de stat, întreprinzătorul Ioan Popa a ales, împreună cu familia, să meargă pe cont propriu. Astfel, în 1991 a început un business local. Astăzi firma produce în mai puțin de patru ore cât realiza pe vremuri într-un an de zile, cu cei cinci angajați pe care îi avea. Anual, aproximativ 25 de milioane de pui sunt crescuți în cele 15 ferme situate în județele Alba, Brașov, Cluj, Harghita și Sibiu. Transavia deține și două ferme de reproducție, două stații de incubație, o fabrică de nutreți combinate, două abatoare dotate cu utilaje de ultimă generație, o fabrică nouă de procesare a cărnii, precum și patru ferme vegetale.

Imediat după Transavia, cu rezultate apropiate, şi tot cu sediul în Oiejdea, vine în clasament Albalact. Compania a început să fie tranzacţionată la Bursa de Valori Bucureşti în iunie 2015. În timpul umflării balonului speculativ din anul 2007, captase imaginaţia investitorilor fiind una dintre cele mai vizibile titluride pe piaţa Rasdaq. Firma cu capital românesc a devenit post-criză cea mai mare companie din piaţa locală de lactate, depăşind Danone. Cel mai extins brand al companiei este Zuzu, marcă aplicată atât pe lapte, cât şi pe iaurturi. Albalact a fost prima care a livrat pe piaţa internă lapte în cutii de carton şi mai nou, în bidoane de doi litri cu toartă.

Alte companii mari din județ sunt Supremia, Jidvei, Elis Pavaje, Florea Grup, Alpin 57 Lux și mai nou Romenergy, companie de furnizare a energiei electrice, care anul trecut a raportat o cifră de afaceri de 250 milioane de lei, de 2,5 ori mai mare decât în 2012. În categoria firmelor cu afaceri anuale de peste 20 milioane de euro se regăsește și IPEC, o firmă producătoare de ceramică care a fost înființată în urmă cu 21 de ani. Principalele piețe de desfacere a companiei, deținută de familia Covaciu, sunt cele din Europa, în special Germania, dar și SUA sau chiar China și Japonia. „Cea mai mare satisfacție a mea este când deschid televizorul și văd un film de la Hollywood, iar toată lumea mănâncă din farfuriile produse de IPEC“, ne-a declarat Cristian Covaciu, directorul general al IPEC.

Sebeş a scăpat și de traficul greu

Orașul cu cel mai mic șomaj din România, după cum susțin autoritățile locale, a reușit în urmă cu doi ani „să scape“ de traficul infernal ca urmare a inaugurării tronsoanelor de autostradă de la Sibiu la Orăștie. Așa cum spuneam și la începutul textului, dezvoltarea infrastructurii a fost un magnet pentru investitorii străini. Dar oportunitățile de dezvoltare a zonei și implicit a județului au fost sesizate și de antreprenorii români care au început să dezvolte infrastructura hotelieră. Atât turismul de business, cât și cel tradițional au luat avânt în ultimii ani, ceea ce dă încredere celor interesați de acest domeniu.

Sursa:capital.ro

Alte articole etichetate cu:Alba harta investitori revenit

Publicitate

Știri

Începe SĂPTĂMÂNA MARE: Ce trebuie să faci în fiecare zi în această perioadă

Publicat

acum o oră

în

28/04/2024

Simona Lodroman

Postul Paştelui se încheie cu Săptămâna Mare, a patimilor lui Hristos.

În Săptămâna Mare se face curăţenie generală în gospodării. Curţile sunt măturate, surile sunt curăţate de gunoaie, gardurile sunt reparate, şanţurile sunt curăţate de nămol şi adâncite.

Casele trebuie să strălucească de curăţenie pentru că ele „te blestemă dacă Pastile le prind necurăţate”.

Săptămâna Mare. Lunea Mare

În lunea Săptămânii Mari se scoate totul la aerisit, se lipesc şi se văruiesc casele iar mobilierul este spălat şi reparat. De asemenea, în Lunea Mare se poate spăla.

Până miercuri, inclusiv, sunt permise muncile în câmp. După această zi bărbaţii trebăluiesc pe lângă casă, ajutându-şi nevestele la treburile gospodăreşti.

Săptămâna Mare. În Joia Mare fiecare familie duce la Biserică colaci

În Joia Mare, dată limita slujbelor speciale dedicate morţilor, fiecare familie duce la biserica colaci, prescuri, vin, miere de albine şi fructe pentru a fi sfinţite şi împărţite, apoi, de sufletul morţilor, parte preotului, parte sătenilor aflaţi la biserica, în cimitir sau pe la casele lor.

Până la Joia Mare, femeile se străduiau să termine torsul de frică Joimăriţei care, în imaginarul popular era o femeie cu o înfăţişare fioroasă ce pedepsea aspru lenea nevestelor sau a fetelor de măritat. Uneltele de tortură ale Joimăriţei erau căldură, oală cu jăratec, vătraiul sau cârligul pentru foc.

Această fiinţă mitologică folosea mijloace cumplite de tortură: ardea degetele şi mâinile fetelor şi femeilor leneşe, le pârlea părul şi unghiile şi incendia fuioarele de cânepă găsite netoarse. De multe ori nici flăcăii leneşi, cei care nu terminau de reparat gardurile sau nu îngrijeau bine animalele pe timpul iernii, nu erau iertaţi de aceste pedepse. De fapt, Joimăriţă era, la origini, o zeitate a morţii care supraveghea focurile din Joia Mare şi care, treptat, a devenit un personaj justiţiar ce pedepsea lenea şi nemuncă.

Săptămâna Patimilor. Focurile de Joi-Mari

Conform tradiţiei, în noaptea ce premerge Joia Mare sau în dimineaţă acestei zile se deschid mormintele şi sufletele morţilor se întorc la casele lor. Pentru întâmpinarea lor se aprindeau focuri prin curţi, în faţă casei sau în cimitire, crezându-se că, astfel, ei aveau posibilitatea să se încălzească. Focurile de Joi-Mari erau ruguri funerare aprinse pentru fiecare mort în parte sau pentru toţi morţii din familie şi reprezentau o replică precreştină la înhumarea creştină din Vinerea Mare, conform crestinortodox.ro.

Aceste focuri se deosebesc de focurile ritualice de peste an – focurile de Mucenici, de Lăsatul Secului, de San – George sau de Sânziene. Ele se făceau din plante considerate a avea virtuţi magice ( alun, boz, tei) ce erau adunate de către copii sau de către tinerele necăsătorite.

Focurile se înconjurau cu tămâie şi agheasmă, în jurul lor se aşezau scaune „pentru morţii ce urmau să sosească” şi se dădea de pomană copiilor, vecinilor şi rudelor. Obiceiul se mai păstrează în unele sate din zona montană a Bucovinei (Moldoviţa, Paltin, Argel, Vama, Brodina de Sus etc), purtând denumirea de „încălzitul moşului” dar, de cele mai multe ori, semnificaţiile sale nu mai sunt cunoscute, el având mai ales caracter de divertisment.

Săptămâna Patimilor. Când se face pasca si când se vopsesc ouăle

Joia Mare este ziua în care, de regulă, se prepară cele mai importante copturi pascale: pască,cozonacii cu mac şi nuca şi babele coapte în forme speciale de ceramică. Pască cea mai importantă coptură rituală a Paştelui, se face din făină de grâu de cea mai bună calitate, cernută prin sită deasă, şi are, cel mai adesea, formă rotundă. Aluatul dospit se pune în tavi speciale pentru pască, după care, de jur împrejur, se aşează aluatul împletit din două sau trei sucituri şi se lasă totul la crescut.

În mijlocul tăvii se aşează, apoi, brânză de vacă, pregătită cu zahăr, ouă, mirodenii şi stafide. Peste brânză se face o cruce, din acelaşi aluat împletit, împodobită cu ornamente în formă de floare. Se unge totul cu ou şi se coace în cuptorul încălzit. Altă dată, cojile ouălor folosite la pască nu se aruncau şi nici nu se ardeau.

Ele se strângeau cu multă grijă într-un vas special şi se aruncau în Sâmbătă Paştelui pe o apă curgătoare crezându-se că, astfel, găinile şi puii aveau să fie păziţi de uliu peste vara. Se mai credea că, în felul acesta, se dădea de ştire Blajinilor – popor mitic care trăia sub pământ – că se apropie cea mai mare sărbătoare a creştinilor.

În Vinerea Neagră se ţine post negru

Ultima vineri din Postul Mare este numită în Bucovina Vinerea Paştilor, Vinerea Patimilor, Vinerea Neagră, Vinerea Seacă sau Vinerea Mare. Conform tradiţiei creştine, este, ziua în care Iisus a fost răstignit şi a murit pe cruce pentru răscumpărarea neamului omenesc de sub jugul pactului strămoşesc. Din această cauza Vinerea Mare este zi de post negru.

În Vinerea Mare nu se fac copturi

În Vinerea Mare este interzis a se face copturi. Există credinţă că dacă cineva se încumetă a coace în această zi face mare păcat iar coptură nu este mâncată nici măcar de peşti.

În Vinerea Mare, dimineaţă, înainte de răsăritul soarelui, oamenii alergau desculţi prin rouă sau se scăldau tainic în ape curgătoare crezând că, în felul acesta, vor fi sănătoşi pe tot parcursul anului. Seară, însă, întreagă suflare a satului bucovinean mergea la biserica pentru a participa la slujba de scoatere a aerului şi pentru a trece pe sub acesta. în scopuri terapeutice.

Săptămâna Patimilor. Sâmbătă Mare

Sâmbătă Mare este ultima zi de pregătire a Paştilor, când femeile trebuie să pregătească marea majoritate a mâncărilor, să deretice prin încăperi şi să facă ultimele retuşuri la hainele noi pe care urmau să le îmbrace în zilele de Paşti. De obicei, în Sâmbătă Mare are loc şi sacrificiul mielului, din carnea căruia se pregătesc mâncări tradiţionale: drobul, numit în Bucovina cighir, friptură şi borşul de miel.

Spre deosebire de Crăciun, pentru Paşti nu se pregătesc prea multe feluri de mâncare, de unde şi zicerea: „Crăciunul este satul iar Paştele este fudul”. Principala grijă a oamenilor, înaintea Paştilor, este aceea de a-şi primeni hainele, fiecare gospodină trebuind să aibă o cămaşă nouă, cusută în mod special, iar bărbaţii măcar o pălărie nouă.

Sâmbătă seară fiecare gospodină îşi pregăteşte cu grijă coşul ce urmează a fi dus la biserica, pentru sfinţire.

În el aşterne un ştergar curat şi aşează o lumânare albă, apoi ouă roşii, pască, cozonac,ouă încondeiate, o bucată de slănină, muşchi de porc, şuncă special preparată, zahăr, făină, salată de hrean cu sfeclă roşie fiartă, sare, câţiva căţei de usturoi, o ramură de busuioc, un fir-două de breabăn (numit brebanoc sau bărbănoc), cârnaţi, un miel din aluat copt într-o formă specială etc.

Totul se acoperă cu cel mai frumos ştergar pe care îl are gospodină, semn de preţuire a sărbătorii pascale dar şi de mândrie personală.

Sursa:realitatea.net

Citește mai mult

Știri

Cozonacul, nelipsit de pe meselor românilor de Paște: Când și unde a apărut

Publicat

acum 3 ore

în

28/04/2024

Simona Lodroman

Desertul preferat al românilor, cozonacul, are o istorie îndelungată. Tradiția românească spune că dacă ai cozonac pe masă înseamnă că sărbătorești.

Deși este o prăjitură tradițională românească, acesta este în egală măsură și un desert bulgăresc (kozunak) și un produs de patiserie italiană numită „panettone”.

La originea cozonacului se află pâinea, iar tehnicile de dospire și coacere au evoluat în timp. Drojdia a fost folosită din timpuri străvechi ca ferment pentru dospirea aluatului.

Potrivit descoperirilor arheologice, în Egiptul antic existau cuptoare pentru copt. De asemenea, există desene care datează de aproape 4.000 de ani ce atestă că egiptenii știau să facă mai multe feluri de pâine dospită, unele fiind îndulcite cu miere, scrie unica.ro.

Tot în Antichitate, grecii făceau un tip de cozonac îndulcit cu miere și presărat cu nuci, care se numea „plakous”. Chrysippus din Tyana a menţionat, conform surselor, o reţetă de cozonac cu nuci şi miere pe care, tot el menţionează, l-a gustat în Creta.

Romanii, care au preluat folosirea drojdiei de la egipteni și greci, au diversificat și îmbogățit rețeta pentru cozonaci, adăugând, spre exemplu, ouă, unt, fructe uscate. La început existau două feluri de cozonac ce erau oferite ca ofrandă zeilor: „libum”, un cozonac de dimensiuni mai mici și „placenta”, un cozonac cu brânză, stafide și alune. În Evul Mediu, brutarii europeni făceau deseori cozonaci cu fructe uscate deoarece acestea țineau mai mult timp.

În Marea Britanie, prima reţetă de cozonac apare într-o carte de bucate în 1718, cu recomandarea de a fi copt în forme lungi şi înguste, recomandare care a rămas valabilă şi în zilele noastre. În Anglia secolului al XIV-lea, Geoffrey Chaucer menţionează, în Povestiri din Canterbury, de cozonaci imenşi făcuţi pentru ocazii speciale. Unul dintre cozonaci, de forma unui tort, fusese făcut din 13 kilograme de făină şi conţinea unt, smântână, ouă, mirodenii, stafide şi miere, potrivit unica.ro.

Francezii, cei care în secolul al XIX- lea au adăugat al treilea fel la masă, „desertul”, sunt cei care au pus în valoare cozonacul, mai mult decât alţii. Marie Antoinette a rămas în memoria oamenilor prin fraza pe care a rostit-o atunci când i s-a spus că oamenii nu au nici măcar pâine pe masă, din cauza sărăciei. Viitoarea regină a Franţei ar fi rostit: „Să mănânce cozonac, dacă nu au pâine”.

Mrs. Mary Eales, o cunoscută autoare de cărţi de bucate din Marea Britanie, a scris în 1718, ca recomandare, ca acest preparat să fie copt în forme lungi şi mai subţiri. De atunci datează forma clasică de cozonac. Specialiştii în gastronomie sunt aproape cu toţii de acord că reţeta de cozonac, asa cum o cunoaştem noi astăzi, a fost consacrată în secolul al XIX-lea de europeni, scrie unica.ro.

Citește mai mult

Știri

Să ne cunoaștem frumusețile județului: Spectaculoasa Cascadă Pătrăhăițești-Arieșeni, înaltă de 14 metri, loc de atracție pentru turiști

Publicat

acum 5 ore

în

28/04/2024

Simona Lodroman

Spectaculoasa Cascadă Pătrăhăițești, de lângă Arieșeni, reprezintă o atracție pentru turiști, indiferent de perioada anului

Cascada Pătrăhăițești este o splendidă cădere de apă în 2 trepte, de 14 metri înălțime. Traseul până la cascadă este ușor accesibil, o bună parte din el se poate face și auto.

Cascada Patrahaitesti – dupa numele satului langa care se afla sau Cascada Bucinis – dupa numele raului pe care s-a format.

Cei mai multi turisti viziteaza aceasta cascada in perioada de vara din iulie pana prin septembrie, se poate ajunge la cascada chiar si iarna cand zapada este mica. Cascada merita vizitata si in perioada de primavara si toamna cand datorita topirii zapezilor sau ploilor debitul ei este mult mai mare, deasemenea iarna are un farmec deosebit fiind impodobita de gheata.

Cum ajung la Cascada Patrahaitesti?

Pentru a ajunge la cascada plecand din centrul statiunii turistice Arieseni urmati drumul national spre Vartop circa 1 kilometru pana vedeti un pod de beton pe partea stanga iar langa acesta un mic indicator „Cascada Patrahaitesti 5 kilometri”. De aici urmati drumul forestier lejer si marcajul punct rosu pana in satul Patrahaitesti de unde mai aveti 1,5 kilometri pana la cascada.
Ce pot vizita in apropierea cascadei?

In apropierea cascadei puteti sa vizitati doua muzee – doua ateliere de mestesugarit in care se creaza obiecte de artizanat specifice ciubararitului: tulnice, ciubere, donite, pahare de lemn, sararite, fluiere. Aici puteti sa vedeti cum sunt create aceste obiecte si deasemenea puteti invata sa cantati la tulnic. Deasemnea la localnici gasiti produse traditionale specifice tarii motilor: palinca, afinata, dulceata de fructe de padure etc.

Cascada Patrahaitesti se gaseste la poalele Varfului Curcubata Mica, varf pe care il puteti vizita plecand de la cascada. De sus aveti cel mai bun punct de belvedere asupra Tarii motilor cu casele rasfirate prin toate poienile muntilor pana sus pe creste. Acest traseu nu are marcaj turistic.