Parcul Natural Apuseni se număra printre locurile din Europa care au primit distincţia de destinaţii turistice de excelenţă la gala premiilor EDEN. Bijuteriile Apusenilor sunt peşteri, chei, defilee şi platouri carstice
Parcul Natural Apuseni se află în partea central-nord-vestică a Munţilor Apuseni şi se întinde pe o parte din masivele Bihor la sud şi Vlădeasa la nord. Principalul atuu al acestei zone îl reprezintă prezenţa, mai mult decât oriunde în ţara noastră a reliefului carstic care cuprinde peşteri, chei, defilee, platouri carstice
Printre formele carstice unice în România se numără Peştera din Valea Rea, Avenul V5, Izbucul Tauz, Peştera Coiba Mare, Peştera Cetăţile Ponorului şi Gheţarul de la Scărişoara, care este cel mai mare gheţar subteran din România, cu un volum de gheaţă apreciat la 75.000 de metri cubi.
Parcul Natural Apuseni reprezintă una dintre cele mai frumoase zone turistice din România. Este situat în vestul țării noastre, în partea central-nord-vestică a Munților Apuseni, pe teritoriul administrativ a trei județe (Cluj, Bihor și Alba). Zona a fost vizitată și studiată încă de pe vremea Imperiului Austro-Ungar, continuând să surprindă călătorul cu peisaje de vis, trasee pline de aventură și obiective turistice unice și valoroase. Cele mai vechi trasee turistice din zona actualului Parc Natural Apuseni datează încă de prin anii 1900. În octombrie 2009, Parcul Natural Apuseni a fost premiat ca destinație turistică de excelență în cadrul Galei Premiilor EDEN (European Destinations of Excellence) de la Bruxelles.
Obiective turistice în Parcul Natural Apuseni
Șesul Padiș & Cabana Padiș
Un veritabil platou carstic, aproape plan, Șesul Padiș încântă ochiul cu numeroasele doline, unele cu lacuri, altele cu molizi. Pe aici, se drenează apele de precipitații, ce ies apoi prin Izbucul Ponor sau în Valea Boga. Șesul Padiș este delimitat de Muntele Măgura Vânătă (N), Muntele Boghii (V), Vf. Biserica Moțului (E) și câteva culmi joase (S). Peștera Padiș se află în partea nordică a șesului. În partea estică, Valea Trânghiești și Valea Gârjoaba fragmentează șesul. Între cele două văi, găsim platoul pe care se află și Cabana Padiș. Zona este dominată de Vf. Biserica Moțului (1458 m). Vârful montan este un punct de belvedere deosebit! Te poți bucura de frumoase priveliști asupra întregului platou Padiș. Poți admira de aici versantul împădurit al Muntelui Măgura Vânătă, „zidul” Cârligate – Piatra Arsă sau, înspre est, Vf. Călineasa, Platoul Scărișoara, Platoul Lumea Pierdută, Masivul Biharia (Vf. Curcubăta Mare – 1848 m).
Peștera Urșilor
Impresionantă datorită aglomerărilor de formațiuni speologice, Peștera Urșilor este faimoasă datorită numeroaselor resturi fosile ale ursului de cavernă (specie dispărută de peste 15 000 de ani!). Galerii: Galeria Oaselor (sau Galeria Urșilor), Galeria Emil Racoviță, Galeria Lumânărilor și Galeria Științifică.
Peștera Ghețarul Scărișoara
Aceasta adăpostește cel mai mare ghețar din România, în Sala Mare aflându-se un impresionant bloc de gheață vechi de aproape 4000 de ani! Peștera impresionează și prin avenul care se deschide în pădurea aflată la marginea platoului. O lume feerică, din vremuri îndepărtate, ni se dezvăluie pe măsură ce coborâm trepte care duc la portalul de intrare în peșteră.
Măgura Vânătă
Creasta Măgura Vânătă oferă impresionante priveliști înspre tot Parcul Natural Apuseni: înspre Padiș, Muntele Țapu cu Groapa Ruginoasă, Masivul Biharia cu vârful Curcubata Mare, Vf. Cârligate, Șaua Cumpănățelul și creasta spre piramida Muntelui Vlădeasa, poienile Cuciulata, Piatra Arsă și Onceasa, Valea Someșului.
Ghețarul de la Vârtop
Peștera Ghețarul de la Vârtop mai este cunoscută și ca Peștera Minunată, o denumire ce-i face cinste. Peștera se află în comuna Arieșeni, județul Alba, în apropiere de cătunul Casa de Piatră și este inclusă în Parcul Natural Apuseni. În anul 1974, cercetătorii de la Institutul de Speologie Emil Racoviță din Cluj-Napoca au descoperit în peștera Ghețarul de la Vârtop trei urme de hominid. Din păcate, două dintre urme au fost furate din peșteră la scurt timp de la descoperire. În urma studierii urmei rămase, s-a stabilit că vechimea acesteia este de cel puțin 62.000 de ani, fapt ce sugerează că ar fi aparținut omului de Neanderthal.
Valea Sighiștelului
Valea adăpostește peste 200 de peșteri, zona având cel mai mare potențial de endocarstificare din țară. Peșteri în Valea Sighiștelului: Peștera Corbasca, Peștera Coliboaia, Peștera din Dealul Secăturii, Peștera Măgura.
Valea Gârda Seacă
Principalele formațiuni carstice din zonă sunt: Izbucul de Coliba Ghiobului, Peștera Șura, Peștera cu Apă de la Fața Bălăcenii, Izbucul Gura Apei, Peștera Coiba Mare (cu cel mai mare portal din țară – de 47 m înălțime și 74 m lățime). În preajma cătului Casa de Piatră, regăsim alte câteva peșteri remarcabile: Vârtop, Ghețarul de la Vârtop, Peștera Orbului, Oilor, Peștera de după Deluț. Gârda sapă prin această vale impresionante chei, dintre care amintim: Hoancele Căldărilor, Cheile de la Cerbu, Cheile de sub dealul Jilip, Cheile de la Tăuz. În aceste chei, putem explora zeci de peșteri de mici dimensiuni (sub 500 m).
Valea Ordâncușa
Valea găzduiește unele dintre cele mai impresionante chei din Parcul Natural Apuseni: Cheile Ordâncușei. Prin Cheile Ordâncușei trece unul dintre numeroasele marcaje turistice care duc la Ghețarul Scărișoara.
Poiana Vărășoaia
Poiana Vărășoaia impresionează cu numeroase doline, unele umplute cu apa din subteran și creând astfel lacuri carstice. Dintre acestea, demn de menționat este Lacul Vărășoaia, alimentat în mod constant pe canale carstice, prin subteran. Vârful Vărășoaia este cel care domină, de la 1441 m înălțime, întreaga zonă, oferind o priveliște deosebită asupra poienii, precum și asupra Depresiunii Beiușului, Văii Boga, Abruptului Brăiesei, Văii Rea, Vf. Cârligate, Șeii Cumpănățelul, Poienii Cuciulata și Onceasa, Cheilor Someșului, Muntele Măgura Vânătă, Șesul Padiș și Vf. Biserica Moțului, dar și asupra Gropii Ruginoase și a vf. Vârtop și Curcubăta Mare. Oferind o astfel de deschidere, de „cât vezi cu ochii”, Vârful Vărășoaia este unul dintre cele mai deosebite puncte de belvedere din Padiș. Important: în Poiana Vărășoaia se află Peștera V5, cea mai adâncă peșteră din România ( 642 m adâncime)!
Valea Boga
Valea Boga ne încântă cu sălbatice și spectaculoase chei și cascade, toate aflate în Parcul Natural Apuseni:
Cheile Văii Bulbuci, apreciate pentru sălbăticia și inaccesibilitatea lor, deopotrivă.
Cheile Văii Oșelu, asemănătoare unei pâlnii. În abruptul din Piatra Ciungilor, Valea Oșelu a format și o minunată cascadă!
Cheile Văii Boga, o zonă plină de cascade și abrupturi, lipsită însă de trasee turistice și foarte sălbatică.
Poiana Ponor
Această poiană este recunoscută ca fiind singura polie din România. Ce înseamnă acest lucru? Îndeplinește funcția dublă de alimentare și drenaj subteran pe canale carstice.
Cascada Săritoarea Bohodei
Accesul înspre cascadă se face de pe drumul forestier de pe Valea Aleului.
Poiana Florilor
Poiana Florilor își merită pe deplin numele, devenind un adevărat paradis pe timp de vară, când întreaga zonă prinde culoare și viață. Sute de specii de flori se scaldă aici în soare… Mai exact, Poiana Florilor nu e doar una, ci reprezintă un grup de poieni, mici „insule” de culoare și miresme îmbietoare, rătăcite în pădurile de fag din zonă. Atenție: pe alocuri, terenul poate fi destul de mlăștinos (datorită debitului mare cauzat de pâraiele ce traversează partea superioară a poienii).
Pietrele Boghii şi Gardul Boghii
Această zonă este una relevantă din punct de vedere turistic, oferind deosebite priveliști asupra Munților Bihor și Depresiunii Beiușului. Între cele două sectoare, Pietrele Boghii și Gardul Boghii se află un culoar abrupt, plin de grohotișuri. Datorită accesului ce prezintă dificultate, zona aflată sub abruptul Pietrelor Boghii adăpostește o pădure intactă de foioase. Tot aici, sub Pietrele Boghii, regăsim intrarea în Peștera Șura Boghii. Un loc ce oferă priveliști și mai spectaculoase este balconul natural aflat deasupra Gardului Boghii.
Piatra Galbenei
Aflată la 1243 m altitudine, Piatra Galbenei, cu latura sa sudică, este un veritabil străjer al Poienii Florilor și al pădurilor de fag din zonă. Priveliștile deosebite pe care le oferă călătorilor însetați de frumos fac din Piatra Galbenei unul dintre cele mai îndrăgite și mai frumoase puncte de belvedere din Parcul Natural Apuseni.
Culmea Cârligate
Culmea Cârligate este un platou foarte abrupt spre sud (zona Padiș) și cu o pantă mai domoală spre Valea Drăganului, în nord. Culmea include: vf. Cârligate (1694 m), vf. Cornu Munților (1652 m), Coasta Brăiesei și Șaua Cumpănățelul. Apreciată pentru priveliștile pe care le oferă, de pe culme, putem admira Valea Drăganului, Valea Aleului, Depresiunea Beiușului, Valea Someșului, cătune din Măgura Călățele, Mărgău și Beliș Muntele Mare, Platoul Padiș, Valea Galbenă, Groapa Ruginoasă, Muntele Vârtop și VF. Curcubăta Mare (pe care se află releul de televiziune).
Lumea Pierdută
Lumea Pierdută își trage denumirea dintr-un trecut îndepărtat și sălbatic. Mărginită de Pârâul Ursului, Pârâul Sec și culmea dinspre sud a Vf. Gârdișoara, zona este un platiu carstic împădurit. Misterul zonei constă în spectaculoasa rețea subterană de galerii active. Două dintre acestea sunt niște „porți” de intrare în subteran. Avenele verticale spectaculoase de aici sunt printre cele mai mari din patrimoniul carstic românesc:
Avenul Negru ( 79 m pe verticală și o „pâlnie” de coborâre de 50 m diametru)
Avenul Gemănata (64 m pe verticală), cu un pod natural deasupra intrării, ce împarte avenul în două cavități.
Groapa Ruginoasă
Cu un aspect cu totul deosebit, Groapa Ruginoasă este adesea comparată cu o rană în trupul muntelui. Uriașa ravenă are peste 600 m în lățime și peste 100 m adâncime. Cu pereți înclinați și muchii ascuțite, rupturi ruginii și văi strâmte între versanții săi, Groapa Ruginoasă are un aspect de canion, pe fundul torentului. Procesul de eroziune este și astăzi foarte activ, dimensiunile gropii crescând constant. În urmă cu 80 de ani, pe hărțile vremii, locul nu era marcat decât printr-o ravenă foarte mică.
Gheţarul Focul Viu
Peștera Ghețarul Focul Viu adăpostește al treilea cel mai mare bloc de gheață fosilă din țară (după Ghețarul Scărișoara și Avenul Borțig). Peștera este micuță, cu doar două săli. În zilele senine, când soarele pătrunde prin fereastra de mari dimensiuni creată în tavanul primei săli, decorul devine feeric.
Cetăţile Rădesei şi Cheile Someşului Cald
Peștera Cetățile Rădesei se află la obârșia Someșului Cald, fiind într-un stadiu avansat de evoluție. Portalul peșterii are peste 15 m înălțime și o lățime de 7 m. Peștera este formată dintr-o galerie unică, tip tunel, de 212 m lungime. Sălile sunt de mari dimensiuni și au hornuri ce ajung în tavanul peșterii, până la suprafață. Aceste hornuri au creat un fel de „ferestre” prin care lumina pătrunde în peșteră. Peștera Cetățile Rădesei este amenajată pentru vizitare cu scări de lemn și podețe. La ieșire din peșteră, ajungi în Poiana Rădesei, unde pârâul Rădesei se unește cu pârâul Feredeului și dau naștere Someșului Cald. Urmând firul apei, Cheile Someșului îți oferă priveliști minunate și puncte de belvedere ce îți taie respirația. În plus, pot fi vizitate Peștera Uscată, Peștera Honu, Peștera Tunelul Mic, zidul de calcal al Cuciulății sau canionul Moloh.
Complexul carstic Cetăţile Ponorului
Unul dintre cele mai spectaculoase fenomene carstice din România, complexul carstic Cetățile Ponorului este apreciat și recunoscut și la nivel european. Peștera își trage denumirea de la sectorul aflat la suprafața fenomenului carstic: cele trei imense circuri calcaroase (doline). Cetățile Ponorului este unul dintre cele mai importante obiective turistice din zona Padiș și din Parcul Natural Apuseni, fiind și una dintre cele mai importante peșteri din România!
Cascada Răchiţele
Cascada Răchițele numită și Vălul Miresei este situată pe Valea Stanciului, în arealul localității Răchițele din comuna Mărgău, județul Cluj. Este una dintre cele mai frumoase cascade din România. Căderea de apă este de peste 30 de metri. Pe timp de iarnă peretele stâncos îngheață, fiind un excelent loc de escaladă pe gheață pentru cei pasionați de acest sport.
Cheile Galbenei
Rezervația naturală Valea Galbenei se află în zona Padiș, fiind inclusă în Parcul Natural Apuseni. Cheile Galbenei, formate de râul cu același nume, pot fi parcurse pe un traseu turistic amenajat. Există porțiuni ce sunt parcurse cu ajutorul cablurilor de oțel și a lanțurilor de sprijin. Astfel, datorită gradului de dificultate, traseul se recomandă doar turiștilor experimentați și cu o condiție fizică bună.
Avenul Borţig
Avenul Borțig adăpostește al doilea bloc de gheață fosilă din țară, ca volum, după Ghețarul Scărișoara. Avenul este unul spectaculos, intrarea având un diametru de 35 m.
Locuri de campare în zona Parcului Natural Apuseni
Poiana Glăvoi, zona denumită „La Grajduri”, Valea Crăiasa – în apropiere de Peștera Urșilor și de intrarea pe Valea Sighiștelului
Zona Ponor – Runcu Ars și zona satului de vacanță Ic Ponor (jud. Cluj).
Sursa. capital.ro, cluj.com
Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Radio Unirea FM și pe ȘTIRI GOOGLE
Postul Paştelui se încheie cu Săptămâna Mare, a patimilor lui Hristos.
În Săptămâna Mare se face curăţenie generală în gospodării. Curţile sunt măturate, surile sunt curăţate de gunoaie, gardurile sunt reparate, şanţurile sunt curăţate de nămol şi adâncite.
Casele trebuie să strălucească de curăţenie pentru că ele „te blestemă dacă Pastile le prind necurăţate”.
Săptămâna Mare. Lunea Mare
În lunea Săptămânii Mari se scoate totul la aerisit, se lipesc şi se văruiesc casele iar mobilierul este spălat şi reparat. De asemenea, în Lunea Mare se poate spăla.
Până miercuri, inclusiv, sunt permise muncile în câmp. După această zi bărbaţii trebăluiesc pe lângă casă, ajutându-şi nevestele la treburile gospodăreşti.
Săptămâna Mare. În Joia Mare fiecare familie duce la Biserică colaci
În Joia Mare, dată limita slujbelor speciale dedicate morţilor, fiecare familie duce la biserica colaci, prescuri, vin, miere de albine şi fructe pentru a fi sfinţite şi împărţite, apoi, de sufletul morţilor, parte preotului, parte sătenilor aflaţi la biserica, în cimitir sau pe la casele lor.
Până la Joia Mare, femeile se străduiau să termine torsul de frică Joimăriţei care, în imaginarul popular era o femeie cu o înfăţişare fioroasă ce pedepsea aspru lenea nevestelor sau a fetelor de măritat. Uneltele de tortură ale Joimăriţei erau căldură, oală cu jăratec, vătraiul sau cârligul pentru foc.
Această fiinţă mitologică folosea mijloace cumplite de tortură: ardea degetele şi mâinile fetelor şi femeilor leneşe, le pârlea părul şi unghiile şi incendia fuioarele de cânepă găsite netoarse. De multe ori nici flăcăii leneşi, cei care nu terminau de reparat gardurile sau nu îngrijeau bine animalele pe timpul iernii, nu erau iertaţi de aceste pedepse. De fapt, Joimăriţă era, la origini, o zeitate a morţii care supraveghea focurile din Joia Mare şi care, treptat, a devenit un personaj justiţiar ce pedepsea lenea şi nemuncă.
Săptămâna Patimilor. Focurile de Joi-Mari
Conform tradiţiei, în noaptea ce premerge Joia Mare sau în dimineaţă acestei zile se deschid mormintele şi sufletele morţilor se întorc la casele lor. Pentru întâmpinarea lor se aprindeau focuri prin curţi, în faţă casei sau în cimitire, crezându-se că, astfel, ei aveau posibilitatea să se încălzească. Focurile de Joi-Mari erau ruguri funerare aprinse pentru fiecare mort în parte sau pentru toţi morţii din familie şi reprezentau o replică precreştină la înhumarea creştină din Vinerea Mare, conform crestinortodox.ro.
Aceste focuri se deosebesc de focurile ritualice de peste an – focurile de Mucenici, de Lăsatul Secului, de San – George sau de Sânziene. Ele se făceau din plante considerate a avea virtuţi magice ( alun, boz, tei) ce erau adunate de către copii sau de către tinerele necăsătorite.
Focurile se înconjurau cu tămâie şi agheasmă, în jurul lor se aşezau scaune „pentru morţii ce urmau să sosească” şi se dădea de pomană copiilor, vecinilor şi rudelor. Obiceiul se mai păstrează în unele sate din zona montană a Bucovinei (Moldoviţa, Paltin, Argel, Vama, Brodina de Sus etc), purtând denumirea de „încălzitul moşului” dar, de cele mai multe ori, semnificaţiile sale nu mai sunt cunoscute, el având mai ales caracter de divertisment.
Săptămâna Patimilor. Când se face pasca si când se vopsesc ouăle
Joia Mare este ziua în care, de regulă, se prepară cele mai importante copturi pascale: pască,cozonacii cu mac şi nuca şi babele coapte în forme speciale de ceramică. Pască cea mai importantă coptură rituală a Paştelui, se face din făină de grâu de cea mai bună calitate, cernută prin sită deasă, şi are, cel mai adesea, formă rotundă. Aluatul dospit se pune în tavi speciale pentru pască, după care, de jur împrejur, se aşează aluatul împletit din două sau trei sucituri şi se lasă totul la crescut.
În mijlocul tăvii se aşează, apoi, brânză de vacă, pregătită cu zahăr, ouă, mirodenii şi stafide. Peste brânză se face o cruce, din acelaşi aluat împletit, împodobită cu ornamente în formă de floare. Se unge totul cu ou şi se coace în cuptorul încălzit. Altă dată, cojile ouălor folosite la pască nu se aruncau şi nici nu se ardeau.
Ele se strângeau cu multă grijă într-un vas special şi se aruncau în Sâmbătă Paştelui pe o apă curgătoare crezându-se că, astfel, găinile şi puii aveau să fie păziţi de uliu peste vara. Se mai credea că, în felul acesta, se dădea de ştire Blajinilor – popor mitic care trăia sub pământ – că se apropie cea mai mare sărbătoare a creştinilor.
În Vinerea Neagră se ţine post negru
Ultima vineri din Postul Mare este numită în Bucovina Vinerea Paştilor, Vinerea Patimilor, Vinerea Neagră, Vinerea Seacă sau Vinerea Mare. Conform tradiţiei creştine, este, ziua în care Iisus a fost răstignit şi a murit pe cruce pentru răscumpărarea neamului omenesc de sub jugul pactului strămoşesc. Din această cauza Vinerea Mare este zi de post negru.
În Vinerea Mare nu se fac copturi
În Vinerea Mare este interzis a se face copturi. Există credinţă că dacă cineva se încumetă a coace în această zi face mare păcat iar coptură nu este mâncată nici măcar de peşti.
În Vinerea Mare, dimineaţă, înainte de răsăritul soarelui, oamenii alergau desculţi prin rouă sau se scăldau tainic în ape curgătoare crezând că, în felul acesta, vor fi sănătoşi pe tot parcursul anului. Seară, însă, întreagă suflare a satului bucovinean mergea la biserica pentru a participa la slujba de scoatere a aerului şi pentru a trece pe sub acesta. în scopuri terapeutice.
Săptămâna Patimilor. Sâmbătă Mare
Sâmbătă Mare este ultima zi de pregătire a Paştilor, când femeile trebuie să pregătească marea majoritate a mâncărilor, să deretice prin încăperi şi să facă ultimele retuşuri la hainele noi pe care urmau să le îmbrace în zilele de Paşti. De obicei, în Sâmbătă Mare are loc şi sacrificiul mielului, din carnea căruia se pregătesc mâncări tradiţionale: drobul, numit în Bucovina cighir, friptură şi borşul de miel.
Spre deosebire de Crăciun, pentru Paşti nu se pregătesc prea multe feluri de mâncare, de unde şi zicerea: „Crăciunul este satul iar Paştele este fudul”. Principala grijă a oamenilor, înaintea Paştilor, este aceea de a-şi primeni hainele, fiecare gospodină trebuind să aibă o cămaşă nouă, cusută în mod special, iar bărbaţii măcar o pălărie nouă.
Sâmbătă seară fiecare gospodină îşi pregăteşte cu grijă coşul ce urmează a fi dus la biserica, pentru sfinţire.
În el aşterne un ştergar curat şi aşează o lumânare albă, apoi ouă roşii, pască, cozonac,ouă încondeiate, o bucată de slănină, muşchi de porc, şuncă special preparată, zahăr, făină, salată de hrean cu sfeclă roşie fiartă, sare, câţiva căţei de usturoi, o ramură de busuioc, un fir-două de breabăn (numit brebanoc sau bărbănoc), cârnaţi, un miel din aluat copt într-o formă specială etc.
Totul se acoperă cu cel mai frumos ştergar pe care îl are gospodină, semn de preţuire a sărbătorii pascale dar şi de mândrie personală.
Sursa:realitatea.net
Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Radio Unirea FM și pe ȘTIRI GOOGLE
Desertul preferat al românilor, cozonacul, are o istorie îndelungată. Tradiția românească spune că dacă ai cozonac pe masă înseamnă că sărbătorești.
Deși este o prăjitură tradițională românească, acesta este în egală măsură și un desert bulgăresc (kozunak) și un produs de patiserie italiană numită „panettone”.
La originea cozonacului se află pâinea, iar tehnicile de dospire și coacere au evoluat în timp. Drojdia a fost folosită din timpuri străvechi ca ferment pentru dospirea aluatului.
Potrivit descoperirilor arheologice, în Egiptul antic existau cuptoare pentru copt. De asemenea, există desene care datează de aproape 4.000 de ani ce atestă că egiptenii știau să facă mai multe feluri de pâine dospită, unele fiind îndulcite cu miere, scrie unica.ro.
Tot în Antichitate, grecii făceau un tip de cozonac îndulcit cu miere și presărat cu nuci, care se numea „plakous”. Chrysippus din Tyana a menţionat, conform surselor, o reţetă de cozonac cu nuci şi miere pe care, tot el menţionează, l-a gustat în Creta.
Romanii, care au preluat folosirea drojdiei de la egipteni și greci, au diversificat și îmbogățit rețeta pentru cozonaci, adăugând, spre exemplu, ouă, unt, fructe uscate. La început existau două feluri de cozonac ce erau oferite ca ofrandă zeilor: „libum”, un cozonac de dimensiuni mai mici și „placenta”, un cozonac cu brânză, stafide și alune. În Evul Mediu, brutarii europeni făceau deseori cozonaci cu fructe uscate deoarece acestea țineau mai mult timp.
În Marea Britanie, prima reţetă de cozonac apare într-o carte de bucate în 1718, cu recomandarea de a fi copt în forme lungi şi înguste, recomandare care a rămas valabilă şi în zilele noastre. În Anglia secolului al XIV-lea, Geoffrey Chaucer menţionează, în Povestiri din Canterbury, de cozonaci imenşi făcuţi pentru ocazii speciale. Unul dintre cozonaci, de forma unui tort, fusese făcut din 13 kilograme de făină şi conţinea unt, smântână, ouă, mirodenii, stafide şi miere, potrivit unica.ro.
Francezii, cei care în secolul al XIX- lea au adăugat al treilea fel la masă, „desertul”, sunt cei care au pus în valoare cozonacul, mai mult decât alţii. Marie Antoinette a rămas în memoria oamenilor prin fraza pe care a rostit-o atunci când i s-a spus că oamenii nu au nici măcar pâine pe masă, din cauza sărăciei. Viitoarea regină a Franţei ar fi rostit: „Să mănânce cozonac, dacă nu au pâine”.
Mrs. Mary Eales, o cunoscută autoare de cărţi de bucate din Marea Britanie, a scris în 1718, ca recomandare, ca acest preparat să fie copt în forme lungi şi mai subţiri. De atunci datează forma clasică de cozonac. Specialiştii în gastronomie sunt aproape cu toţii de acord că reţeta de cozonac, asa cum o cunoaştem noi astăzi, a fost consacrată în secolul al XIX-lea de europeni, scrie unica.ro.
Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Radio Unirea FM și pe ȘTIRI GOOGLE
Spectaculoasa Cascadă Pătrăhăițești, de lângă Arieșeni, reprezintă o atracție pentru turiști, indiferent de perioada anului
Cascada Pătrăhăițești este o splendidă cădere de apă în 2 trepte, de 14 metri înălțime. Traseul până la cascadă este ușor accesibil, o bună parte din el se poate face și auto.
Cascada Patrahaitesti – dupa numele satului langa care se afla sau Cascada Bucinis – dupa numele raului pe care s-a format.
Cei mai multi turisti viziteaza aceasta cascada in perioada de vara din iulie pana prin septembrie, se poate ajunge la cascada chiar si iarna cand zapada este mica. Cascada merita vizitata si in perioada de primavara si toamna cand datorita topirii zapezilor sau ploilor debitul ei este mult mai mare, deasemenea iarna are un farmec deosebit fiind impodobita de gheata.
Cum ajung la Cascada Patrahaitesti?
Pentru a ajunge la cascada plecand din centrul statiunii turistice Arieseni urmati drumul national spre Vartop circa 1 kilometru pana vedeti un pod de beton pe partea stanga iar langa acesta un mic indicator „Cascada Patrahaitesti 5 kilometri”. De aici urmati drumul forestier lejer si marcajul punct rosu pana in satul Patrahaitesti de unde mai aveti 1,5 kilometri pana la cascada.
Ce pot vizita in apropierea cascadei?
In apropierea cascadei puteti sa vizitati doua muzee – doua ateliere de mestesugarit in care se creaza obiecte de artizanat specifice ciubararitului: tulnice, ciubere, donite, pahare de lemn, sararite, fluiere. Aici puteti sa vedeti cum sunt create aceste obiecte si deasemenea puteti invata sa cantati la tulnic. Deasemnea la localnici gasiti produse traditionale specifice tarii motilor: palinca, afinata, dulceata de fructe de padure etc.
Cascada Patrahaitesti se gaseste la poalele Varfului Curcubata Mica, varf pe care il puteti vizita plecand de la cascada. De sus aveti cel mai bun punct de belvedere asupra Tarii motilor cu casele rasfirate prin toate poienile muntilor pana sus pe creste. Acest traseu nu are marcaj turistic.
Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Radio Unirea FM și pe ȘTIRI GOOGLE
