Vom mânca fasole cu ciolan, vom învăța ”Treceți batalioane”, vom merge la Alba Iulia, unde un apartament ”face” 3.000 de euro la închiriere pentru marea sărbătoare a Unirii de la 1918. Vom vorbi despre Centenar, vom urmări defilarea. Dar vom uita că toți cei care au făcut Unirea au pierit în închisorile comuniste, bătuți și umiliți. ”Pan” Halippa, Iuliu Maniu, Alexandru Vaida-Voevod, Aurel Vlad, Basil Stoica, mințile luminate ale Reîntregirii.

Două săptămâni ne mai despart de marea sărbătoare a Marii Uniri de la 1 decembrie 1918. Alba Iulia ”fierbe”, se cer 3.000 de euro chirie pe un apartament, cazanele pentru fasole sunt pregătite, ultimele note din ”Treceți batalioane” se repetă. Patronii de restaurante își freacă, bucuroși, mâinile, șprițul e la rece. Românul trebuie să petreacă de Centenar, nu? Își mai aduce cineva aminte de cei care au făcut Marea Unire? Putem crede că absolut toate mințile luminate de la Alba Iulia au fost ucise de către comuniști în temnițe feroce? Că nume imense precum Halippa, Maniu, Mihalache ori Vaida-Voevod au sfârșit la Sighet, Aiud sau Râmnicu Sărat? Că toți cei care au înflăcărat mulțimile, care au semnat actele de Reîntregire, care au vorbit de la tribune, au fost bătuți cu sălbăticie de oameni precum Ficior ori Vișinescu? Despre ce sărbătoare vorbim?

PANTELIMON HALIPPA a fost un publicist și om politic român basarabean, unul dintre cei mai importanți militanți pentru afirmarea spiritului românesc în Basarabia și pentru unirea acestei provincii cu România. A fost președintele Sfatului Țării care a votat unirea în 1918. A ocupat funcții de ministru în diferite guverne. A fost persecutat politic de regimul comunist și închis la Sighet, în 1950, fără a fi judecat. Rușii l-au extras, a fost preluat de NKVD și condamnat la 25 de ani de muncă silnică. L-au transferat la Aiud, unde a viețuit până în 1957. A trăit până la 95 de ani, dar n-a uitat, niciodată, bătăile primite. Unul dintre puținii supraviețuitori ai universului concentraționar din perioada 1950 – 1960.

BASIL STOICA, un tip ce vorbea 10 și înțelegea 14 limbi străine, erou al Primului Război Mondial, unde a primit cele mai înalte distincții, a fost un diplomat de vază, trimis de către Regele Ferdinand în SUA, pentru a le vorbi celor de acolo despre Unire. A ținut prelegeri în peste 60 de locuri, americanii l-au primit cu brațele deschise. După 1948 a avut de suferit. Pentru că a refuzat să se înscrie în Partidul Muncitoresc Român a făcut pușcărie din 1948 în 1954, apoi a fost, din nou, încarcerat în 1957. Infectat în închisoare, a fost lăsat de către comuniști să moară de speticemie, în chinuri groaznice. A decedat pe 27 iulie 1959, în închisoarea Jilava. 

DANIEL CIUGUREANU  a fost un politician român din Basarabia, deputat în Sfatul Țării de la Chișinău, Prim-ministru al Republicii Democratice Moldovenești, ministru pentru Basarabia în patru guverne ale României, deputat și senator, Vicepreședintele Camerei Deputaților, Vicepreședintele și Președintele Senatului Regatului România Mare. Medic de profesie, Daniel Ciugureanu a fost unul din fondatorii și fruntașii Partidului Național Moldovenesc și unul dintre promotorii Unirii Basarabiei cu România. Opera sa, imensă, a fost arsă de Securitate. În seara de 5/6 Mai 1950, ”Noaptea demnitarilor”, a fost arestat și, potrivit istoricilor Constantin C. Giurescu și Ion Nistor, a murit la 6 mai 1950, la Turda, în timpul transportării foștilor demnitari la Închisoarea Sighet. A suferit un atac de congestie cerebrală în duba în care era mutat la închisoare. A fost dus la spitalul din Turda, unde a murit. Potrivit evidențelor securității a decedat la 19 Mai 1950, în penitenciarul Sighet.

Moartea lui Daniel Ciugureanu a survenit în circumstanțe suspecte. Informațiile oficiale privind decesul său reprezintă un fals grosolan. Se presupune că a fost îngropat în „Cimitirul sărăcilor” de la Sighetul Marmației, iar locul exact unde se topesc osemintele Martirului nefiind cunoscut până în prezent. Gheorghe Ciugureanu, feciorul politicianului, a ridicat la Sighet în 1993 o Troiță în memoria sa.

IULIU MANIU a fost un om politic, deputat român de Transilvania în Dieta de la Budapesta, de mai multe ori prim-ministru al României (noiembrie 1928-iunie 1930; iunie 1930-octombrie 1930; octombrie 1932-ianuarie 1933), președinte al Partidului Național-Țărănesc (1926-1933, 1937-1947). A fost membru de onoare (din 1919) al Academiei Române. În urma ”Înscenării de la Tămădău” a fost arestat, la 14 iulie 1947, de autoritățile comuniste și judecat pentru „înaltă trădare” în procesul început la 29 octombrie 1947. Prin sentința dată la 11 noiembrie 1947, Iuliu Maniu era condamnat la închisoare pe viață. Avea 74 de ani și a fost trimis la penitenciarul din Galați, pe baza ordinului de arestare 105.515/27 noiembrie 1947. Unuld intre cei mai demni politicieni pe care i-am avut în istorie, Maniu a decedat pe 5 februarie 1953, la vârsta de 80 de ani. Cadavrul i-a fost aruncat în Cimitirul Săracilor de la marginea orașului Sighet.

Iuliu Maniu, înainte de detenție și în timpul perioadei petrecute la Sighet

ION MIHALACHE a fost învățător, om politic, ministru în mai multe guverne, fondator și președinte al Partidului Țărănesc, vicepreședinte al Partidului Național-Țărănesc. La 12 noiembrie 1947, în urma unui simulacru de proces, a fost condamnat la temniță grea pe viață, 10 ani degradare civică, confiscarea averii și 50.000 de lei cheltuieli de judecată. Ion Mihalache a decedat în 5 februarie 1963, în închisoarea de la Râmnicu Sărat.

ALEXANDRU VAIDA-VOEVOD a fost un om politic, medic, publicist, unul dintre liderii marcanți ai Partidului Național Român din Transilvania, apoi al Partidului Național Țărănesc. Vaida-Voevod a debutat politic în anturajul arhiducelui Franz Ferdinand, ca susținător al drepturilor românilor transilvăneni. După Unirea Transilvaniei cu România și fuziunea naționalilor transilvăneni cu țărăniștii din Vechiul Regat, s-a numărat printre liderii marcanți ai noului Partid Național Țărănesc. În 24 martie 1945 a fost arestat de autoritățile comuniste și anchetat de temutul ofițer de securitate Gheorghe Crăciun. În 1946 a fost pus în arest la domiciliu, la Sibiu, unde și-a petrecut restul vieții, până la moartea sa în 1950, la vârsta de 78 de ani. Mormântul lui Alexandru Vaida-Voevod se află, actualmente, în cimitirul ”Bisericii dintre Brazi” din Sibiu, unde a fost reînhumat abia în 1990. Până atunci, rămășițele sale trupești fuseseră ascunse, în secret, într-o criptă din subsolul capelei Romano-Catolice din Cimitirul Municipal Sibiu, unde au fost descoperite, la dorința urmașilor săi, în urma cercetărilor preotului ortodox de atunci al Bisericii dintre Brazi, Mihai Sămărghițan.

HENRI CIHOSKI a fost unul dintre generalii Armatei României din Primul Război Mondial. După război, a avut și o carieră politică. Ca mulți oameni politici interbelici, a fost arestat în ”Noaptea demnitarilor”, în mai 1950. Avea 78 de ani. Nu a rezistat decât 11 zile în regimul crunt de detenție. Henri Cihoski a decedat pe 18 mai 1950, în Închisoarea Sighet. 

AUREL VLAD a fost avocat, doctor în drept, promotor al Unirii din 1918, membru în Consiliul Dirigent, membru al Partidului Național Român și apoi fondator și fruntaș al P.N.Ț., a fost ministru de finanțe al României în anii 1919-1920, ulterior ministru al Cultelor și Artelor. A jucat un rol deosebit în revoluția din toamna anului 1918, fiind ales președintele Consiliului Național Român din Orăștie. În urma Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia, din 1 decembrie 1918, Aurel Vlad a devenit membru în Consiliul Dirigent, repartizându-i resortul finanțelor. A fost arestat de Securitatea din Sibiu în noaptea de 5/6 mai 1950, ”Noaptea demnitarilor”, la vârsta de 75 ani. A fost adus dierct la Închisoarea Sighet pe 7 mai, fiind „internat” aici timp de 24 luni. Ulterior a fost încadrat în Decizia M.A.I. nr. 334/1951. Deși murise deja în penitenciarul Sighet la 2 iulie 1953, conform Deciziei M.A.I. numărul 559 din 6 august 1953, pedeapsa i-a fost majorată cu 60 de luni!!!

ION FLUERAȘ are o poveste puțin mai ciudată, în sensul că deși era rotar, muncitor, exact cum le plăcea comuniștilor, deși oglindea gândiri socialiste, deși a redactat ziarul ”Tribuna Socialistă”, a fost arestat în iunie 1948. A fost condamnat la 15 ani temniță grea pentru „crimă de înaltă trădare”. A fost omorât în închisoarea din Gherla în 1953 de către deținuții Constantin Juberian și Ștefan Rek. Primul a fost condamnat la moarte și executat în 1954, iar al doilea a primit 12 ani de închisoare.

IULIU HOSSU a fost episcop al Episcopiei greco-catolice de Cluj-Gherla, deținut politic, cardinal, senator de drept în Parlamentul României, membru de onoare (din 1945) al Academiei Române. Este cel care apare, în imagini, citind Declarația de Unirea a Transilvaniei cu Vechiul Regat, probabil unul dintre cel ma importamte documente ale istoriei noastre. Pe 31 octombrie 1948 a fost mutat, împreună cu ceilalți episcopi greco-catolici, la vila patriarhală de la Dragoslavele, unde au fost ținut închiși, sub pază, în foame și frig. În data de 14 noiembrie au fost vizitați de patriarhul Iustinian Marina personal, care le-a pregătit o masă. În cadrul discuțiilor patriarhul le-a propus renunțarea la credința catolică și la legătura cu Roma. Pe 2 decembrie 1948 au fost din nou vizitați de patriarh, de această dată împreună cu episcopul vicar Teoctist Arăpașu, care le-a adus monitorul oficial în care a fost publicat decretul de desființare a Bisericii Române Unite.

Refuzând trecerea la ortodoxie, episcopul Iuliu Hossu a fost transferat mai întâi la Mănăstirea Căldărușani, iar în 1950, la penitenciarul din Sighet. În anul 1955 a fost dus la Curtea de Argeș, iar în anul 1956, la Mănăstirea Ciorogârla. Nu a murit în închisorile comuniste, ci la Spitalul Colentina din București, pe 28 mai 1970, dar a avut de suferit imens din cauza prigoanei.

EMIL HAȚIEGANU, fratele medicului Iuliu Hațieganu, a fost un politician și jurist român, membru proeminent al Partidului Național Român din Ungaria și Transilvania și succesorului său, Partidul Național-Țărănesc. După Primul Război Mondial și după ”Revoluția Crizantemelor” din Ungaria, a fost prezent împreună cu Partidul Național Român din Ungaria și Transilvania la adunarea de la Alba Iulia, care a cerut unirea cu România, fiind membru în Consiliul Director desemnat de participanți. În anul 1945 a fost arestat la Sibiu de autoritățile comuniste și anchetat de temutul ofițer de Securitate Gheorghe Crăciun. A fost condamnat pentru sabotaj la detenție în Închisoarea Sighet în anul 1951. În 1955 a fost eliberat, dar a mai trăit numai patru ani.

VASILE GOLDIȘ, deputat în Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, organismul legislativ reprezentativ al „tuturor românilor din Transilvania, Banat și Țara Ungurească”, cel care a adoptat hotărârea privind Unirea Transilvaniei cu România, la 1 decembrie 1918, a decedat în 1934, la fel ca și ȘTEFAN CICIO POP – avocat și un om politic român, membru al PNR și mai apoi vicepreședinte al PNȚ, deputat român în Dieta de la Budapesta, participant activ la Marea Unire din 1918, Președinte al Consiliului Național Central Român, vicepreședinte al Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia, membru al Consiliului Dirigent deținând portofoliul apărării și al internelor. Ministru de Stat pentru Transilvania, în Guvernul Alexandru Vaida-Voievod (5 decembrie 1919 – 12 martie 1920) precum și ministru de externe (9 ianuarie – 13 martie 1920) în același guvern, Prim Ministru ad interim. În cursul guvernărilor Iuliu Maniu a deținut funcția de președinte al Adunării Deputaților (23 decembrie 1928-30 aprilie 1931 și 10 august 1932-18 noiembrie 1933) – niciunul dintre ei neapucând perioada comunistă, de după 1948…De asemenea, MIRON CRISTEA, cu un rol impiortant în Marea Unire, viitor prim patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, n-a cunoscut ororile comunismului, decedând în 1939, la Cannes.

sursa: a1.ro

 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Radio Unirea FM și pe ȘTIRI GOOGLE