Știri
„Butea feciorilor” – un obicei păstrat de sute de ani în județul Alba, „reînviat” în perioada Sărbătorilor de Iarnă, an de an
Cele mai multe din obiceiurile traditionale de Craciun s-au pierdut in judetul Alba, iar printre putinele care inca se mai pastreaza sunt colindele din Ajunul Craciunului si ”butea feciorilor”, un obicei vechi de 400 de ani, care a fost intrerupt doar in timpul razboaielor.
Etnograful Petruta Pop spune ca, din pacate, in timp, multe dintre obiceiurile traditionale de Craciun s-au pierdut in judetul Alba ca de altfel si in alte zone din tara, iar in prezent doar in cateva sate se mai pastreaza astfel de traditii populare.
De asemenea, atat traditiile cat si modul in care sunt sarbatorite Craciunul si Anul Nou s-au schimbat.
Seful Serviciului Judetean al Arhivelor Nationale Alba, Dana Zecheru, spune ca institutia detine un fond arhivistic important cu evocari despre sarbatorile de iarna si modul in care erau sarbatorite in diferite localitati din Alba in anii 1938 si 1943.
”Serviciul Judetean al Arhivelor Nationale Alba detine doua dosare deosebit de interesante legate de aceasta perioada a sarbatorilor de iarna. Sunt pastrate lucrari de control ale elevilor la Religie din 1938 si din 1943. In evocarile din 1939, elevii din zona Cugirului descriu obiceiurile de iarna si ce este foarte important pentru cercetarea etnografica redau textele unor colinde care se cantau in perioada respectiva. Se spune cum mergeau initial cetele de copii mici de opt – zece ani, urmau apoi adolescentii ca in final pe seara sa mearga oamenii in toata firea la colindat. Se colinda tot satul si bineinteles se incepea cu casele oamenilor notabili, cei care aveau bani sau cu casele preotului, invatatorului sau sefului de post”, spune Dana Zecheru.
Merele si nucile inlocuite cu ciocolata si bani
Chiar daca in unele sate copiii pastreaza obiceiul colindatului si in Ajunul Craciunului merg din casa in casa vestind Nasterea Domnului, pretentiile acestora s-au schimbat astfel incat nu mai asteapta mere, nuci si covrigi, ci batoane de ciocolata sau bani.
Intr-una dintre lucrarile de control pastrate la Arhivele din Alba, Ioan Lais, un elev in clasa a III-a de gimnaziu (acum clasa a VII-a) din zona Cugirului, povesteste in anul 1938 despre obiceiul ”pizarailor”, asa cum sunt denumite bunatatile pe care le strangeau copiii care mergeau la colindat.
”In dimineata zilei de 24 decembrie pornesc copiii dupa pizarai colaci, bomboane sau mere (…) Mai mare ti-e dragul ca sa vezi cum se trantesc ca sa ajunga care de care mai nainte sa ia mai mult si sa isi umpla straicuta si sa fuga acasa”, povestea elevul in lucrarea sa de control.
Tot in anul 1938 despre acest obicei vorbeste intr-o lucrare de control pastrata ca document de arhiva si elevul Gherman Draghici din Sebes.
”In dimineata de ajun strazile sunt pline de copii care se socotesc cine sa intre intai la nenea Doroftei ca acela e un bogatan mare si le da multe nuci. Se aude zicand dintr-o data: «Neata, neata la mos Craciun/ Noi iesim deici, Dumnezeu intra aici». Aveau si o zicala pentru gazdele care nu ii primeau: «Daca nu ne dati colindet/ Sa va moara porcul in cotet/ Si mata de-nghet»”, povestea elevul.
Potrivit acestuia, colindul este continuat dupa ce se intuneca de flacai care colinda fetele de maritat, iar in dimineata de Craciun intreaga comunitate merge la biserica unde ”aglomeratia e foarte mare”.
Acest obicei se pastreaza si astazi in satul Limba de langa Alba Iulia, insa sub denumirea de ”pitarai”.
Gheorghe Damian, primarul din Ciugud, comuna in componenta careia se afla satul Limba, sustine ca obiceiul ”pitaratului” este autentic si ar fi pastrat in zona din vremea dacilor, fiind transmis din generatie in generatie.
Potrivit acestuia, obiceiul pitaritului incepe si acum in curtea primei case din sat, unde copii de diferite varste se aduna avand fiecare o traistuta atarnata de gat si striga: „Buna dimineata la Mos Ajun! Dati-ne un colindret, ca ne moare porcu-n cotet! Dati-ne un covrig, ca ne moare porcu’ de frig! Ne dati sau nu ne dati, sau nu ne lasati! Haaaaaaaai, hai!”.
Gazdele ii intampina pe pitarai cu un cos plin cu bomboane, ciocolata sau fructe pe care apoi le arunca in curte, in timp ce copiii incearca sa-si umple traistutele cu bunatati, potrivit mediafax.ro.
Primarul din Ciugud, Gheorghe Damian, spune ca in vechime copiii primeau nuci si pitarai – colaci mici facuti din aluatul care ramanea de la paine sau de la cozonaci -, insa acum doresc bomboane, ciocolata, fructe sau chiar bani.
Din cauza razboiului, obiceiurile si traditiile de Craciun s-au pierdut
In perioada celui de-al doilea razboi mondial traditiile si obiceiurile de Craciun specifice satelor din Alba sunt afectate de perioada grea prin care trecea tara, dar si de faptul ca in multe comunitati existau tineri care murisera pe front.
”In documentele de arhiva din 1943 observam ca lucrarile de control nu mai prezinta textele colindelor si se poate descoperi sub influenta vremilor care erau atunci o adevarata tristete pentru ca toti copiii vorbesc despre situatia grea in care se gasea satul, situatia grea cauzata de faptul ca oamenii erau plecati la razboi. Din cauza faptului ca o parte fusesera ucisi sau venisera acasa grav raniti nu mai este acest ton de bucurie care se simtea din evocarile din anii precedenti, inaintea razboiului. Sunt redate insa obiceiurile pe care incercau sa le pastreze cei care ramasesera acasa, in special batranii si copiii”, spune seful Serviciului Judetean al Arhivelor Nationale Alba, Dana Zecheru.
In 1943, un elev din zona Cugirului povesteste despre ”timpurile grele” in care se afla satul romanesc si povesteste ca, din cauza razboiului, obiceiurile si traditiile satului s-au pierdut.
”Prin timpuri mai vechi erau si la noi in sat mai multe obiceiuri si le pastram ca datini sfinte. Aceste obiceiuri erau si foarte frumoase de aceea abia asteptam sa vina sarbatorile si sa nu se mai termine, ca in timpul sarbatorii Craciunului peste tot era numai voie buna. Aceste obiceiuri s-au mai pierdut si au inceput sa se uite mai ales acum in ultimii ani cand au inceput aceste timpuri grele si tarile se gasesc aproape toate in razboiu, cand floarea satului este dusa pe front, multi dintre ei si-au dat viata sau au ramas chilavi (n.r. infirmi)”, povestea copilul in lucrarea de control devenita document de arhiva.
”Butea feciorilor” – obicei de Craciun pastrat de aproape 400 de ani
Unul dintre obiceiurile care se mai pastreaza si astazi in judetul Alba si care este, potrivit etnografilor, aproape nealterat este ”butea feciorilor”.
Etnograful Petruta Pop spune ca ”butea feciorilor” este o traditie specifica sarbatorilor de iarna care se mai practica in satele din Tara Secaselor, din judetul Alba.
”Din multitudinea de obiceiuri si datini practicate in lumea satului traditional pe durata sarbatorilor de iarna, cel mai vechi care se pastreaza si astazi in Tara Secaselor este «butea feciorilor». Vechi de aproape 400 de ani, obiceiul cetelor de feciori apare atestat documentar in 1647 in Memorialul pastorului Andreas Mathesius din Cergau Mic. Pastorul satului, referindu-se la indaratnicii sai enoriasi, spune ca «ei arata ca de la parintii si bunicii lor au primit astfel de traditii si invataturi de urmat ca in noaptea de Craciun tineretul lor sa umble cu colindele…cand intra in casa jumatate din ceata se aseaza la masa, bea si mananca, iar ceilalti trebuie sa stea in picioare si sa cante romaneste nelegiuitele lor colinde… inainte de Craciun n-au alta grija mai mare decat sa stea impreuna si sa invete dracestile cantece». Obiceiul «butii» s-a practicat cu regularitate, an de an, cu intreruperi in timpul celor doua razboaie mondiale”, spune Petruta Pop.
Potrivit acesteia, in timpul razboaielor, satele ardelenesti isi jeleau fiii morti pe fronturi, departe de cei ai casei, astfel incat in multe comunitati preotii cereau ca obiceiul sa nu se mai practice in semn de doliu.
Petruta Pop afirma ca descrierea cea mai veche a obiceiului ”butii” apartine lui Septimiu Albini, originar din Cut, care in 1887 scrie in ”Tribuna” despre ”Colindatul junisenilor bagati la bute”, iar mai tarziu o cercetare ampla a fost realizata in 1999 de catre Ilie Moise in lucrarea ”Confrerii carpatice de tineret. Ceata de feciori”.
”Obiceiul se practica in localitatile Rosia de Secas, Ghirbom, Dostat, Berghin, Spring, Drasov, Deal, Cut, Daia Romana. Astazi se practica la Cut si Daia Romana, iar in celelalte localitati doar sporadic si in cadru organizat. Complex si riguros organizat, obiceiul se pregatea cu sase saptamani inainte de Craciun, timp in care feciorii satului se grupau pe varste, iar in alte sate diferentierea se facea dupa catanie. Momentele principale ale obiceiului se pot ordona in felul urmator: gasirea gazdei, alegerea capeteniilor, stransul vinului, colindatul si butea propriu-zisa”, afirma etnograful Petruta Pop.
Potrivit acesteia, feciorii porneau mai intai prin sat in prima duminica din Postul Craciunului in aflarea unei case cu incaperi mai mari, unde cereau voie proprietarului sa-i gazduiasca pe durata pregatirii si desfasurarii obiceiului, iar apoi alegerea conducatorilor butii reprezenta un moment important pentru ceata.
”La loc de cinste se situa judele, numit in alte parti vataf, ghirau sau primar, acesta fiind cel care poarta intreaga raspundere pe durata celor sase saptamani de pregatiri si doua saptamani de desfasurare a intregului ceremonial. Ajutoarele judelui sunt colacarul, numit in alte pati jurat sau crasmarul mare si care se bucura de aprecierea colectivitatii, acestia avand roluri importante si in organizare, raspunzand de camara si pivnita, dar si de stransul darurilor. In general, capeteniile se alegeau din feciorii cu armata facuta care aveau autoritate. Ei alegeau crasmarul (din grupul celor tineri), outa si pargarul (din grupul celor care intra prima data la bute)”, mai spune Petruta Pop.
Fiecare isi are rolul bine stabilit in ceata, astfel ca vataful sau judele conduce echipa de colindatori, juratul se ocupa de fete, crasmarul se ocupa de vin si raspunde de butea cu vin pana in ultima zi de petrecere, outa strange oule din sat si le preda la colcer sau bucatar, iar pargarii aduc apa, cara lemne, strang colacii si carnea primita de colindatori.
”Vinul se strange, de regula, din sat, printr-un ritual aparte in ziua de Sfantul Nicolae. Feciorii prindeau cate patru boi la car, impodobiti cu ciucuri la coarne si clopote la gat. In car se punea butea de 60-70 de fierii. Se trecea pe la casa fiecarui fecior prins in bute, astfel incat se aduna de la o casa cate cinci fierii de vin. Iar cand butea era plina, era dusa in pivnita gazdei. Tot acum se tocmea socacita pentru gatitul mancarurilor, care urma sa fie platita din banii stransi in seara de colindat, iar un fecior din ceata aducea la gazda alimente necesare mesei: unsoare, capatani de varza si oua. Erau ajutati si de fete care le faceau taiteii in Ajunul Craciunului”, povesteste Petruta Pop.
Potrivit etnografilor, punctul important al traditiei este in ziua de Ajun cand, la ora 14.00, feciorii se strang la gazda in tinuta de sarbatoare, iar, dupa ce colinda gazda, ceata porneste spre casa preotului unde sunt intampinati de acesta cu masa pregatita.
”Vataful da preotului sa inchine din plosca cu vin, iar preotul ii cheama in curte pentru a colinda. Se cere colacul si se canta o serie de colinde la cererea gazdei, colinde care trebuiau stiute de catre ceata de feciori. Erau rasplatiti cu daruri in bani, colaci si carne. Dupa colindatul la casa preotului, grupul de feciori pornea spre casa invatatorului, a primarului si a mai marilor satului. Colindatul cetei de feciori se termina in ziua de Craciun, in jurul amiezii, atunci cand feciorii se intorceau la gazda, unde capeteniile lor numarau banii adunati”, afirma Petruta Pop.
Banii adunati erau folositi apoi, potrivit etnografului, pentru organizarea unei petreceri la care erau invitate toate fetele din sat.
”Petrecerea la bute incepea din aceasta zi si tinea pana la Sfantul Ion. Petrecerea se intindea de-a lungul sarbatorilor, totul fiind foarte bine precizat si civilizat. Se jucau diverse jocuri, feciorii si fetele se prindeau in joc. Tot acum era prilejul cand fetele erau bagate in joc pentru prima data, fiind vorba despre cele care n-au mai jucat pana atunci”, mai spune Petruta Pop.
Potrivit acesteia, astfel de obiceiuri din preajma sarbatorilor era un bun prilej ca tinerii sa se cunoasca intre ei, legaturile intarindu-se astfel si mai mult, anuntandu-se de regula noi casatorii.
sursa: turism.bzi.ro
Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Radio Unirea FM și pe ȘTIRI GOOGLE
Prier înseamnă timp favorabil, prielnic atât pentru semănatul holdelor dar și pentru turmele de animale. Datini, tradiții și obiceiuri românești, în luna aprilie
Conform tradiției populare românești, luna aprilie se mai numește și „Prier”. Această denumire populară, a lunii aprilie, provine de la verbul “a prii” și înseamnă timp prielnic pentru semănături, ori lucrări în gospodărie .
Când vremea este înșelătoare, cu timp friguros și secetos pentru lucrările de primăvară, aprilie anunță sărăcie și se numește și ”Traistă-n băț”. De fapt, în spiritualitatea populară se și spune că ”Prier priește, dar și jupuiește!”, aluzie la zilele capricioase, cu timp potrivnic lucrărilor de sezon. În această lună se continuă semănatul de primăvară, început în martie. Acum se închid țarinile, ceea ce înseamnă că oile și vitele nu mai au voie să pască libere iar pășunatul devălmaș este întrerupt pentru câteva luni, se formează turmele, se repară gardurile țarinilor, se tund oile înainte de a fi urcate la munte etc. Se mai spune, despre luna aprilie, că este o lună capricioasă în care vremea va fi ori geroasă, ori călduroasă. Totodată, în luna lui aprilie se fac prevestiri ale vremii ce va urma, astfel se nasc o parte din superstițiile acestei luni.
Dacă în luna lui Prier este vreme frumoasă și călduroasă, atunci luna mai va avea vreme rece, cu înghețuri; Dacă la Prier este vreme posomorâtă și rece, atunci luna lui mai va avea vreme frumoasă și călduroasă; Negura de la răsărit, din luna aprilie, e semn bun pentru anul în curs; Dacă în aprilie tună și fulgeră, atunci nu există motive să ne temem de ger; Vremea frumoasă din luna aprilie ne va aduce o vară furtunoasă, etc.
Veseli de 1 aprilie – superstiții de 1 aprilie
Ziua Păcălelilor şi Ziua internațională a păsărilor. Dar pe noi ne interesează primul aspect. De unde vine? Cum se … manifestă? şi ce superstiții avem de 1 Aprilie?
Ziua de 1 Aprilie a fost întotdeauna un prilej de distracție şi cum e sănătos să râzi, ne bucurăm şi noi când avem prilejul. Se pare că originile acestei zile se regăsesc, ca multe alte obiceiuri, în schimbarea calendarului gregorian. Se spune că, odată cu această schimbare, mulți nu s-au putut obişnui cu noile date ale sărbătorilor. Și atunci, în timpul lui Carol al IX-lea, mulți neadaptați sărbătoreau Anul Nou la… 1 Aprilie! Cei ce sărbătoreau astfel erau numiți „nebuni de Aprilie”. Apoi obiceiul s-a perpetuat până-n zilele noastre, pierzându-şi semnificația inițială şi păstrând doar… ”nebunia”. Pentru că e o nebunie veselă şi plăcută! Superstiţia spune că păcăleala de 1 Aprilie trebuie făcută până la ora 12:00, cele după această oră, se zice că aduc ghinion. Tot o superstiţie spune că în ziua de 1 Aprilie nu se fac căsătorii, pentru că: ori acestea nu durează, se destramă, ori soţul va fi „sub papuc”. La noi, se spune că dacă nu păcăleşti pe nimeni de 1 Aprilie, tot anul până la celălalt 1 Aprilie vei fi tu cel păcălit. Tot anul? Nu-i cam mult? Dar dacă aşa zice superstiţia, să ne grăbim să păcălim pe cineva. Pardon: ce vă spunem mai jos nu-i păcăleală.
Sărbătoarea Floriilor – tradiții și obiceiuri
Intrarea Domnului în Ierusalim sau Floriile este prima sărbătoare cu dată schimbătoare din calendarul anului bisericesc. Totodată, Floriile deschid ciclul sărbătorilor pascale, care se încheie la Înălțarea Domnului. În ziua de Florii există obiceiul de a merge la Biserică cu ramuri de salcie înmugurite, pentru a fi sfințite de către preot. Conform tradiției creștine, obiceiul ne amintește de intrarea triumfală a Domnului în Ierusalim, înainte de Patimi, când a fost întâmpinat de mulțime cu ramuri de măslin și crenguțe de palmier sau flori. Crenguțele de salcie vor fi împărțite credincioșilor ce au participat la slujba de Florii. Aceștia vor lua crenguțele acasă și le vor pune la geamuri, la uși și la porți pentru a le apăra casele de rele și necazuri. În unele zone ale țării, oamenii de la sate se încing cu ramurile de salcie, peste mijloc, deoarece se spune că acest ritual îi apără de boli și îi face mai robuști. Exista și obiceiul ca părinții sa-și lovească copiii cu nuielușa de salcie, când veneau de la biserică. Credeau că așa vor crește sănătoși și înțelepți. Oamenii le puneau și pe pomii fructiferi, pentru a-i ajuta să rodească. Exista credința că abia acum pomii prind putere să rodească. De aceea, nu se plantau pomi înainte de Florii, de teama ca aceștia să nu rămână fără rod. În ziua de Florii, stupii erau împodobiți cu ramurile de salcie sfințite, ca albinele să se bucure de binecuvântarea divină. În unele sate, mâțișorii erau aruncați în curte când începea să bată grindina. Însă, ramurile de salcie aveau în principal menirea de a-i feri pe oameni de duhurile necurate, sau erau utilizate și în scopuri terapeutice, oamenii înghițeau mâțișori de pe ramura de salcie, pentru a fi feriți de diferite boli. Un alt obicei, întâlnit în ziua de Florii, este acela de a trece pe la mormintele rudelor pentru a le agăța de cruci crenguțele de salcie, astfel aceștia vor ști că Paștele se apropie. Tot în ziua de Florii, șnurul de mărțișor se va agăța într-un copac înmugurit sau înflorit pentru a avea sănătate și belșug în anul ce urmează. Totodată, ziua de Florii este prilej de sărbătoare pentru cei cu nume de flori, deoarece își serbează onomastica.
Obiceiul Lazaritelor
Înainte de a intra în Ierusalim, Hristos l-a înviat pe Lazăr. Învierea lui Lazăr este simbolul învierii viitoare a neamului omenesc. În popor se crede că Lazăr era un fecior tânăr, fratele fetei care s-a căsătorit cu Dragobete, Cap de Primăvară. Potrivit tradiției, într-o sâmbătă Lazăr a plecat cu oile la păscut, lăsând-o pe mama sa să facă plăcinte. Urcând întru-un copac să ia muguri pentru animale, își aduce aminte de plăcinte. Se grăbește să coboare, cade și moare. Potrivit legendei că Lazăr ar fi murit de dorul plăcintelor, exista obiceiul ca în această sâmbătă, femeile de la țară să facă ofranda de pomenire a morților împărțind plăcinte de post. Profesorul Ion Ghinoiu afirma că în ajunul sau sâmbăta Floriilor, se efectua un ceremonial complex, numit Lazarita, care era structurat după modelul colindelor. Ion Ghinoiu afirma că Lazarita era un ceremonial la care participau numai fetele. „Una din fete, numita Lazarita, se îmbrăca în mireasă și colinda împreună în fața ferestrelor caselor unde au fost primite. Lazarita se plimba cu pași domoli, înainte și înapoi, în cercul format de colindătoarele care povestesc, pe o melodie simpla, drama lui Lazăr sau Lazarica: plecarea lui Lazăr de acasă cu oile, urcarea în copac pentru a da animalelor frunza, moartea neașteptată prin căderea din copac, căutarea și găsirea trupului neînsuflețit de către surioarele lui, aducerea acasă, scăldatul ritual în lapte dulce, îmbrăcarea mortului cu frunze de nuc, aruncarea scaldei mortului pe sub nuci”.
Sărbătoarea dinților
Ziua de 11 aprilie este dedicată Sfântului Antipa, despre care oamenii din popor cred că vindecă durerile de dinți și măsele. Sfântul Antipa s-a rugat pentru cei care îi vor face pomenire să fie feriți de patimi și de alte boli, între care și nesuferita durere a dinților.
Sursa:azm.gov.ro, sursa foto:dragusanul.ro
Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Radio Unirea FM și pe ȘTIRI GOOGLEȘtiri
Ziua Păcălelilor: Originea acestei zile și cum este sărbătorită în alte țări. Nimeni nu are voie să se supere pe 1 aprilie
De Ziua Păcălelilor nimeni nu are voie să se supere: Care este originea zilei
În fiecare an, la 1 aprilie, oamenii din lumea întreagă marchează Ziua păcălelilor, cunoscută și ca Ziua păcălitului sau Ziua nebunilor, când fiecare încearcă, cu mai mult sau mai puțin succes, să-i facă o șotie colegului, prietenului, vecinului, unui membru de familie, mai exact, toată lumea păcălește pe toată lumea.
Celebrarea Zilei Pacalelilor isi are originile in Franta, in secolul al XVI-lea, cand a fost adoptat calendarul Gregorian, care a mutat Anul Nou de la 1 aprilie la 1 ianuarie. Vestea noului calendar s-a raspandit incet iar cei care continuau sa sarbatoreasca anul nou de 1 aprilie era considerati ″pacalitii de 1 aprilie″.
In Franta, 1 APRILIE, ZIUA PACALELILOR, este numita Poisson d’Avril, adica „pestele de aprilie”, cu referire la un peste tanar, usor de capturat. Francezii obisnuiesc sa-si pacaleasca prietenii lipind-le pe spate un peste de hartie. In momentul in care cineva descopera farsa, acesta trebuie sa strige „Poisson d’Avril!”.
Timp de 200 de ani, practica farselor de 1 APRILIE, ZIUA PACALELILOR, s-a raspandit in Anglia si in Statele Unite. Toate farsele trebuie sa fie facute pana la ora pranzului. Orice farsa facuta dupa aceasta ora va aduce ghinion farsorului.
ZIUA PACALELILOR, 1 APRILIE – Cei care nu raspund cu zambetul pe buze unei farse facute de vor fi urmariti de ghinion tot anul. Barbatii pacaliti de o femeie frumoasa de Ziua Pacalelilor vor ajunge sa o ia de nevasta, sau, daca barbatul este casatorit, cei doi vor ramane prieteni foarte buni.
Originea acestui obicei nu este cunoscută cu exactitate. Unii consideră că aceasta este legată de schimbarea anotimpului, în timp ce alții cred că provine de la adoptarea noului calendar. Ipoteza acceptată de majoritate, însă, susține că obiceiul păcălelilor de 1 aprilie a apărut în vestul Europei, pe la jumătatea secolului al XVI-lea, conform site-ului www.infoplease.com. În vechiul calendar iulian, Anul Nou se sărbătorea la 1 aprilie, dar în 1582, papa Grigorie al XIII-lea a făcut trecerea de la vechiul calendar iulian la noul calendar, care avea să-i poarte numele — calendarul gregorian, sărbătoarea Anului Nou mutându-se de atunci pe 1 ianuarie. Oamenii au avut probleme în a se obișnui cu noua dată a acestei sărbători și au continuat să-și trimită felicitări și să-și facă urări tot pe 1 aprilie. Cei care continuau să sărbătorească Anul Nou la 1 aprilie au fost numiți „nebuni de aprilie”, de unde și denumirea de Ziua nebunilor (April Fools’ Day) sau Ziua păcălelilor. Cu timpul, felicitările trimise pentru Anul Nou la 1 aprilie au început să fie considerate farse, fiind însoțite adeseori de cadouri hazlii, relatează Agerpres.
Ziua de 1 aprilie este recunoscută ca Zi a păcălelilor în majoritatea țărilor lumii. Marcată mai întâi în Europa, a trecut peste ocean și s-a răspândit apoi în majoritatea țărilor de pe glob. Este totuși sărbătorită cu preponderență în Europa și în America și mai puțin de civilizațiile orientale.
La noi în țară, Ziua păcălelilor se sărbătorește începând cu secolul al XIX-lea. Potrivit site-ului www.istorie-pe-scurt.ro, se obișnuiește ca farsele să fie făcute până la ora prânzului, altfel acestea aduc ghinion păcăliciului. Tradiția spune că dacă o fată frumoasă reușește să te păcălească, trebuie să o iei de nevastă sau măcar să fii prietenul ei. Dar nu este indicat să te căsătorești la 1 aprilie, pentru că bărbatul însurat în această zi va fi toată viața sub papucul nevestei. Copiii născuți la 1 aprilie vor avea succes pe aproape toate planurile, dar ar fi bine să stea departe de jocurile de noroc.
Prin celebrarea acestei sărbători, ziua de 1 aprilie devine un prilej de bucurie și de distracție pentru toți cei care au simțul umorului, sau, așa cum spunea scriitorul Mark Twain, „ziua de 1 aprilie este ziua în care ne amintim ce suntem în celelalte 364 de zile ale anului”.
Alte superstitii de 1 APRILIE – ZIUA PACALELILOR:
=> In regiunea Tirol, din Elvetia, un manunchi de paie este ingropat de 1 APRILIE, pentru ca recolta sa fie bogata in sezonul urmator.
=> Copiii nascuti de ZIUA PACALELILOR vor fi norocosi in afaceri, dar vor fi urmariti de ghinion la jocurile de noroc.
=> Indragostitii nu ar trebui sa se casatoreasca pe 1 APRILIE, pentru ca mariajul nu va functiona, ori pentru ca femeia va fi “cocosul” in familie.
=> Cel care nu va pune la cale o farsa de ZIUA PACALELILOR va fi pacalit pentru tot restul anului.
Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Radio Unirea FM și pe ȘTIRI GOOGLEȘtiri
Digitalizare a Serviciului de Ambulanță Județean Alba: Licitație pentru achiziții de peste 2,8 milioane de lei
Digitalizare a Serviciului de Ambulanță Județean Alba
Serviciul de Ambulanță Județean Alba a lansat în Sistemul Electronic de Achiziții Publice (SEAP) o procedută de achiziție derulată în cadrul unui amplu proiect de digitalizare finanțat prin PNRR.
Achiziția are o valoare totală estimată de peste 2,8 milioane de lei.
Serviciul de Ambulanță Județean Alba a semnat, la sfârșitul lunii septembrie 2024, contractul de finanțare pentru implementarea proiectului ”Digitalizarea Serviciului de Ambulanță Județean Alba”.
Scopul proiectului este implementarea unui sistem informatic integrat printr-un ansamblu arhitectural digital ce îmbină în mod armonios echipamentele hardware și aplicațiile software.
Obiectivele proiectului sunt îmbunătățirea/dezvoltarea rețelelor de comunicații și a infrastructurii IT și hardware la nivelul instituției și implementarea unui software non-clinic integrat și interoperabil.
Achiziția în curs cuprinde echipament si accesorii pentru computer, computere portabile, computer de birou, surse de alimentare electrică continuă, echipament de rețea, pachete software pentru editare de text, servere și servicii de instalare de computere și de echipament de procesare a informațiilor.
Data limită pentru primirea ofertelor este 28 aprilie.
Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Radio Unirea FM și pe ȘTIRI GOOGLE
APRILIE, Prier: Datini, tradiții și obiceiuri românești
Prier înseamnă timp favorabil, prielnic atât pentru semănatul holdelor dar și pentru turmele de animale. Datini, tradiții și obiceiuri românești,...
Ziua Păcălelilor: Originea acestei zile și cum este sărbătorită în alte țări. Nimeni nu are voie să se supere pe 1 aprilie
De Ziua Păcălelilor nimeni nu are voie să se supere: Care este originea zilei În fiecare an, la 1 aprilie,...
Digitalizare a Serviciului de Ambulanță Județean Alba: Licitație pentru achiziții de peste 2,8 milioane de lei
Digitalizare a Serviciului de Ambulanță Județean Alba Serviciul de Ambulanță Județean Alba a lansat în Sistemul Electronic de Achiziții Publice...
Echipamente digitale pentru Școala Gimnazială Drașov: Licitație lansată în SEAP
Echipamente digitale pentru Școala Gimnazială Drașov Primăria Șpring a lansat în Sistemul Electronic de Achiziții Publice (SEAP) procedura de achiziție...
Lucrările înaintează în forță pe Drumul Județean 107K Întregalde-Bârlești (intersecție cu Transapuseana)
Lucrările înaintează în forță pe Drumul Județean 107K Întregalde-Bârlești Lucrările înaintează în forță pe Drumul Județean 107K Întregalde-Bârlești (intersecție cu...
Lucrările la noua Grădiniță 16 din Alba Iulia, recepționate: Din toamnă, spații și dotări moderne pentru 160 de preșcolari
Lucrările la noua Grădiniță cu P.P. nr. 16 din Alba Iulia au fost recepționate: Spații și dotări moderne pentru 160...
Liceul Teoretic Teiuș, Alba, partener al programului Bookster în școli
Liceul Teoretic Teiuș, Alba – Partener al programului Bookster în școli Liceul Teoretic Teiuș, din județul Alba, este una dintre...
Calificare la faza națională a Olimpiadei de Limba și Literatura Română și premii importante la etapa județeană pentru elevii Colegiului Militar din Alba Iulia
Calificare la faza națională a Olimpiadei de Limba și Literatura Română și premii importante la etapa județeană Dragostea pentru cuvânt,...
Expoziția trilingvă „Andreanum 800 de ani – Lege și Constituție la Sașii Transilvăneni” + 100 de Ecouri Locale, la Palatul Principilor Transilvaniei din Alba Iulia
Expoziția trilingvă „Andreanum 800 de ani – Lege și Constituție la Sașii Transilvăneni” + 100 de Ecouri Locale, la Palatul...
26 martie: Ziua mondială de luptă împotriva epilepsiei
Zi mondială de luptă împotriva epilepsiei În 26 martie este marcată „Ziua Mondială de Luptă Împotriva Epilepsiei”. Aceasta a fost...
Humus, rețeta minune în perioada de post: Ce este și ce beneficii are
Perioada de post a reprezentat dintotdeauna o provocare pentru creativitatea gospodinelor. Dorința oamenilor de a găsi rețete sănătoase și, în...
Noi investiții pentru diagnosticul cancerului, la Spitalul Județean de Urgență din Alba Iulia: Licitație pentru dotarea Laboratorului de Genetică și Diagnostic Molecular
Noi investiții pentru diagnosticul cancerului la spitalul din Alba Iulia Spitalul Județean de Urgență Alba Iulia a lansat în Sistemul...
Înscrieri în clasa pregătitoare 2025: Cererile-tip pot fi depuse în perioada 31 martie – 6 mai
Parintii ai caror copii implinesc varsta de 6 ani pana la data de 31 august 2025 pot depune cererea-tip pentru...
Locuri de muncă în Alba: 510 job-uri vacante, la data de 11 martie 2025. Cine angajează și ce posturi sunt
Peste 500 de job-uri vacante, în județul Alba, la data de 11 martie 2025 Sunt 510 locuri de muncă disponibile...
Mesaje de 8 MARTIE: Felicitări și urări de ZIUA FEMEII
8 Martie, Ziua Internațională a Femeii Fie că este vorba de mămici, soții, iubite, prietene sau colege, cu toţii transmitem...
„Să iubim și românește”: După sărutul de Valentine`s Day urmează „pupatul” de Dragobete
Dragobetele se sărbătorește, ca în fiecare an, pe data de 24 februarie, iar anul acesta va fi într-o zi de...