Rămâi conectat

Știri

Monitorizarea la locul de muncă: limite, riscuri și utilitate

Publicat

în

Ce este mai bun decât încrederea? Poate puțin control? Monitorizarea timpului petrecut de angajați pe internet, în timpul programului de lucru, în alte scopuri decât cele profesionale, a devenit un subiect de interes pentru tot mai mulți angajatori. Este legală însă această abordare? Se încalcă dreptul la viață privată din Convenția Drepturilor Omului? Sunt îndreptățiți angajatorii să își supravegheze „la limită” angajații? Ce drepturi mai au cei din urmă? Irina Uța și Lorena Ciobanu, Associate în cadrul ONV LAW dezbat acest subiect controversat. Afli mai multe pe radiounirea.ro.

În 2007, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a condamnat statul britanic la daune-morale, pentru a compensa încălcarea dreptului la viață privată al unei angajate căreia îi fuseseră monitorizate timp de 18 luni telefoanele, e-mail-ul, traficul de internet și site-urile web vizitate. Pe această cale, CEDO sancționa încălcarea dreptului la viață privată garantat în baza art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Respectarea dreptului la viață privată vs. prevenția riscurilor în mediul de afaceri
În contextul „tehnologizării” locurilor de muncă, monitorizarea timpului petrecut de angajați pe internet, în alte scopuri decât cele profesionale, a devenit un subiect de interes, atât în rândul acestora, cât mai ales în rândul angajatorilor. Oferta de aplicații care permit monitorizarea este consistentă, iar companiile IT se întrec în promisiuni privind creșterea productivității angajaților și, prin urmare, a profitului angajatorilor care apelează la astfel de soluții.
Deși aplicațiile atrag interesul angajatorilor, acestea sunt rareori privite cu ochi buni de către angajați. Motivele sunt lesne de înțeles: dacă angajatorul se simte intreptățit să aibă control asupra angajaților, pentru a preveni eventuale abuzuri săvârșite de către aceștia, angajații consideră adesea că o astfel de monitorizare le-ar îngrădi dreptul la viață privată în timpul programului de lucru.
Pe de o parte, utilizarea aplicației de către angajatori apare ca fiind legitimă, mai ales că ei sunt cei care suportă riscul financiar în cazul unor erori care periclitează bunul mers al afacerii pe care o conduc. Prin urmare, sunt îndreptățiți să ia toate măsurile pe care le consideră necesare în vederea preîntâmpinării unui astfel de eșec. Pe de altă parte, angajatul „urmarit” nu se află într-o poziție confortabilă, știind că, la birou, îi vor fi contorizate absolut toate acțiunile pe care le desfășoară pe internet.
Mulți angajați folosesc timpul petrecut la birou și pentru rezolvarea unor probleme personale, ceea ce implică utilizarea dispozitivelor conectate la internet ce le sunt puse la dispoziție de către angajator pentru realizarea sarcinilor de serviciu. Într-o asemenea situație, aplicația software nu ar înregistra numai activitățile profesionale, ci ar furniza angajatorului informații cu privire la viață personală a angajatului. Astfel, aplicația apare ca o îngrădire a dreptului la viață privată recunoscut atât la nivel național, cât și la nivel european, prin diverse acte normative: Legea nr. 677/ 2001 pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și liberă circulație a acestor date, Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Factorii cheie: necesitatea, transparența și proporționalitatea adoptării unei astfel de măsuri
Legislația internă nu a fost actualizată astfel încât să răspundă noilor provocări tehnice. Legiuitorul român nu tratează expres problema aplicațiilor software ce monitorizează activitatea angajatului. Totuși, nu putem vorbi despre un vid de reglementare, căci atât Constituția, prin art. 26, cât și Legea nr.677/2001 protejează dreptul la viață privată, iar, după cum am arătat, utilizarea aplicațiilor vizează acest drept.
La nivelul UE, cadrul legal e constituit în principal din prevederile Directivei 95/46/CE a Parlamentului și Consiliului, transpuse în legislația națională prin Legea 677/2011. Pe lângă aceasta, Documentul de lucru asupra comunicațiilor electronice la locul de muncă, din 2002, are un rol de recomandare pentru statele membre. Deși nu au caracter obligatoriu, argumentele expuse în Document pot îndruma autoritățile naționale pentru a stabili dacă utilizarea aplicațiilor de monitorizare este legală sau nu.
Printre cerințele ce trebuie îndeplinite pentru legalitatea instalării aplicațiilor se numără necesitatea, transparența utilizării aplicației și proporționalitatea adoptării măsurii cu scopul urmărit de către angajator. Făcând o paralelă, aceste condiții sunt și principalele criterii de apreciere a legalității altor forme de supraveghere a angajaților, și anume monitorizarea video.

Revenind la mediul online, legalitatea folosirii aplicației trebuie stabilită de la caz la caz, în funcție de împrejurările de fapt și de respectarea principiilor ce guvernează îngrădirea dreptului la viață privată la locul de muncă.

Ai dreptul, ca angajat, să te opui instalării unei astfel de aplicații?
Dintre cerințele privind legalitatea aplicației de monitorizare, transparența utilizării și informarea prealabilă a angajatului cu privire la aceasta sunt esențiale.
În acest context se pune problema dacă informarea prealabilă e necesară și suficientă sau e doar necesară, fiind apoi obligatoriu ca angajatorul să primească acordul angajatului cu privire la monitorizare. Obligația de informare prealabilă nu decurge exclusiv din reglementările privind drepturile omului și din cele privind protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal, ci chiar din legislația muncii. Astfel, între drepturile esențiale ale salariaților, prevăzute de art. 39 din Codul Muncii, se regăseste atât dreptul la informare și consultare, cât și dreptul de a lua parte la determinarea și ameliorarea condițiilor de muncă și a mediului de muncă.

Citeşte şi Legea „Big Brother” primeşte undă verde

Având în vedere că monitorizarea constituie o limitare a unui drept, consimțământul angajatului este o condiție esențială în ceea ce privește legalitatea.
În situația în care monitorizarea angajaților e prevăzută de un regulament intern, angajatul având obligația respectării acestuia în totalitate, exprimarea consimțământului apare ca un aspect inerent acceptării job-ului. Dacă angajatul, luând cunoștință de prevederile regulamentului, nu are nicio obiecție, atunci putem considera că suntem în prezența unui consimțământ tacit.
E de menționat însă că un astfel de regulament de ordine interioară trebuie redactat atât cu gândul la bunul mers al afacerii, cât și la respectarea tuturor prevederilor legale aplicabile. Altfel, angajatorul poate risca să se afle în situația Colegiului unde era angajată Lynette Copland, salariata care a primit daune morale în urma deciziei CEDO menționate anterior deoarece colegiul nu avea un regulament interior care să asigure informarea prealabilă a angajaților despre urmărirea facută.
Motivele care au stat la bază deciziei CEDO confirmă asta, curtea argumentându-și decizia prin faptul că: Lynette Copland nu a fost avertizată cu privire la faptul că apelurile telefonice, utilizarea emailului și a internetului îi vor fi monitorizate, astfel ea nu a pus la îndoială confidențialitatea apelurilor pe care le-a efectuat de la telefonul ei de serviciu (a se vedea Halford, § 45). În plus stocarea datelor personale legate de viața privată a unei persoane nu este permisă fără acordul acesteia, chiar dacă, acestea n-au fost dezvăluite de Colegiu sau utilizate împotriva reclamantei în proceduri disciplinare sau de alt ordin, conform articolului 8 al Convenției.

Are angajatorul obligația de a-și anunța angajații că sunt monitorizați video? Se pot opune angajații față de această formă de supraveghere?
Problema supravegherii video a anagajatilor este reglementată atât în Legea nr. 677/2001, cât și în Decizia nr. 52/2012 a Autorității Naționale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal ce are caracter obligatoriu.

Potrivit art. 8 din Decizie, nu e permisă monitorizarea video în birourile în care angajații își desfășoară activitatea la locul de muncă, cu excepția situațiilor prevăzute expres de lege sau a avizului Autorității Naționale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal. Spre exemplu, potrivit art. 4 din Decizie, camerele video pot fi folosite în scopul prevenirii și combaterii săvârșirii infracțiunilor ori asigurarea pazei și protecției persoanelor, bunurilor și valorilor, a imobilelor și a instalațiilor de utilitate publică, dar și a împrejmuirilor acestora. De asemenea, supravegherea poate avea ca scop supravegherea traficului rutier și constatarea încălcării regulilor de circulație rutieră.
Pe de altă parte, supravegherea video a angajaților este permisă pentru îndeplinirea unor obligații legale exprese sau în temeiul unui interes legitim, cu respectarea drepturilor persoanelor angajate, în special a informării prealabile a acestora. Spre exemplu, prevenirea transmiterii de informații confidențiale sau asigurarea securității – în cazul unei bănci poate justifica instalarea de camere care monitorizează atât spațiul de lucru, cât și intrarea în unitatea bancară sau în depozitul de valori.
În cazul în care nu vorbim însă de îndeplinirea unor obligații legale exprese sau de un interes legitim, supravegherea video a angajaților este permisă doar pe baza consimțământului expres și liber exprimat al acestora, cu respectarea drepturilor persoanelor angajate, în special a informării prealabile a acestora.
Decizia invocată mai sus recunoaște angajaților dreptul de opoziție, în articolul 12. Astfel, în condițiile în care le sunt încălcate drepturile prin impunerea măsurii de monitorizare-video, se pot adresa atât autorității de supraveghere prin depunerea unei plângeri, cât și justiției, cererea de chemare în judecată fiind scutită de taxa de timbru, conform art. 18 din Legea nr. 667/2001.
În concluzie, ca regulă generală, prevenirea ar trebui să primeze monitorizării, căci activitatea angajatorului va fi întotdeauna mai eficientă în condițiile prevenirii utilizării necorespunzătoare a Internet-ului la locul de muncă prin intermediul unor mijloace tehnice (blocarea anumitor site-uri sau instalarea de atenționări automate privind accesul), decât în ipoteza risipirii de resurse în scopul monitorizării și detectării unei conduite necorespunzătoare.
Sursa:cariereonline.ro


 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Radio Unirea FM și pe ȘTIRI GOOGLE


Știri

Prima ediție a Zilelor Băilor Sărate Ocna Mureș, în 11 și 12 mai

Publicat

în

În 11 și 12 mai, prima ediție a Zilelor Băilor Sărate Ocna Mureș

Prima ediție a evenimentului „Zilele Băilor Sărate Ocna Mureș” va avea loc în  al doilea weekend din luna mai, mai exact în zilele 11 și 12 mai.

Organizatorii au pregătit multe surprize, întreceri sportive, dar și spectacole cu soliști locali și invitați speciali.

„Suntem extrem de încântați să vă anunțăm organizarea ZILELOR BĂILOR SĂRATE OCNA MUREȘ, o sărbătoare de tradiție și importanță deosebită pentru orașul nostru! Pregătim un weekend plin de evenimente cu artiști deosebiți și spectacole de neuitat, cu solisti locali și invitați speciali!”, au transmis organizatorii.

PROGRAMUL:

11 MAI 2024 – începând cu ora 11.00, în incinta Băilor Sărate, program oferit de solistele Diana Popa, Sofia Crișan, Gabriela Matei, Diana Rad, Abigail Nistor, Centrul de Cultură „Augustin Bena” Alba – clasa canto muzică ușoară prof. Marinela Popa, DJ, iar pe terenurile de sport – întreceri sportive și multe surprize!

12 MAI 2024 – în centrul orașului Ocna Mureș

Ora 16.00-18.00 -program muzică populară cu soliștii locali:

Georgiana Vesa
Sonia Hoca
Roxana Mihu
Alfred Garduli
Eugenia Corpodean Ciceu
Rodica Dobrin
Ansamblul Tradiții Uiorene -Ocna Mureș

Ora 18.00 – Recital Sava Negrean Brudașcu

Ora 19.00 – Recital Orchestra și soliștii Centrului de Cultură ,,Augustin Bena” Alba

Ora 19.30 – soliste locale muzică ușoară: Andreea Ghiliu și Medeea Moldovan

Ora 19.45 – Recital Bogdan Medvedi (ex-Maxim)

Ora 20.30 – Recital Trupa Good Day

Ora 21.30 – Recital – ALEXIA

Prezintă prof. Camelia Ilea


 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Radio Unirea FM și pe ȘTIRI GOOGLE


Citește mai mult

Știri

Puterile miraculoase ale celor 12 lumânări aprinse în Joia Mare din Săptămâna Patimilor

Publicat

în

Puterile miraculoase ale celor 12 lumânări aprinse în Joia Mare

Ziua de joi din Săptămâna Patimilor, cunoscută ca Joia Mare sau Joia Neagră, este una dintre cele mai importante, având o semnificaţie aparte. În această seară se aprind 12 lumânări la citirea celor 12 Evanghelii, lumânări ce pot fi aprinse ulterior pe parcursul întregului an.

În timpul slujbei din Joia Mare se citesc cele 12 Evanghelii, prin care se aminteşte istoria mântuirii, începând cu Cina cea de Taină şi continuând cu prinderea Mântuitorului în Grădina Ghetsimani, aducerea lui la arhiereii Ana şi Caiafa, condamnarea de către Sinedriu, judecarea de către Pilat, batjocorirea, răstignirea, moartea şi punerea sa în mormânt.

Superstiţii în Joia Mare: ce facem cu cele 12 lumânări

Fiecare creştin aprinde câte 12 lumânări pentru cele 12 evanghelii, iar una dintre lumânări poate fi dusă pentru a fi aprinsă în Noaptea de Înviere. După terminarea slujbei, cele 12 lumânări se duc acasă, urmând a fi folosite în timpul anului.

“În fiecare lună se aprinde câte o lumânare dintre cele 12. Lumânările se aprind la început de lună, în zile importante cum ar fi ziua naşterii, căsătoriei, sau ziua botezului. Cu această lumânare trebuie să existe o legătură sufletească. Ziua de joi este o zi importantă pentru feştania casei”, a explicat părintele Roman Pintea pentru Vocea Transilvaniei.

Odată citită cea de-a 12-a evanghelie, se încheie trasul clopotului şi începe bătutul toacelor.

“Ne amintim că în Joia Mare cerul s-a întunecat, soarele s-a dus până la asfinţit, iar catapeteasma s-a rupt. În aceste zile comunitatea este în doliu”, a mai spus părintele Pintea.

sursa: gandul.info


 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Radio Unirea FM și pe ȘTIRI GOOGLE


Citește mai mult

Știri

Mâncăruri specifice românești de Paști: Ce fel de mâncare nu trebuie să lipsească de pe masă

Publicat

în

Pastele este una dintre cele mai importante sarbatori ale anului, motiv pentru membrii familiei si prieteni sa se adune in jurul mesei de sarbatoare.

Masa tradițională pentru Paști este alcătuită la creștinii români din: drob de miel, ciorbă de miel, friptură de miel, ca dulciuri se mănâncă cozonacul cu diverse umpluturi și pasca cu brânză. Alături de aceste bucate se pregătesc ouă roșii.

Tradiția populară spune că, la răstignirea lui Iisus Hristos, Maica Domnului a adus un coș cu ouă pe care a vrut să le dea paznicilor. Aceștia au refuzat darul, batjocorindu-L și mai mult pe Iisus. Plângând în hohote, Maica Domnului a lăsat coșul la picioarele Răstignitului. Sângele, șiroind din trup, a împestrițat ouăle. Uitându-se la ele, Iisus Hristos a șoptit că din acea zi toți creștinii vor vopsi ouă roșii. În felul acesta, ouăle roșii au devenit un simbol al învierii.

Postul Paștelui, cel mai lung și cel mai aspru post de peste an, presupune ca trecerea la mâncăruri de dulce să fie cumpătată și cu chibzuială.

Mai întâi pe masă de Paşti se aşează aperitivele. Printre acestea drobul de miel şi ouă umplute, dar şi fel de fel de aperitive pe bază de aluat. Bineînţeles, ouăle roşii sunt cele mai importante.

Drobul de miel se prepară în aproximativ 120 de minute. Carnea de miel este, în general, nelipsită din preparatele de Paşti, iar drobul de miel este gustos şi uşor de preparat.

Aperitivele pe bază de aluat uşor de preparat sunt soluţii foarte bune nu doar pentru bufeturile suedeze, ci şi pentru a-ţi ţine musafirii ocupaţi până termini de aranjat masă. Pentru a umple aceste aluaturi nu există limite de creativitate, pentru că se pot folosi nu doar legume şi fructe crude, ci şi cu diverse tipuri de brânză sau cu carne.

Ouăle vopsite sunt nelipsite pe masă de Paşte. Ştiai că poţi vopsi ouăle în albastru folosind afine conservate sau portocalii, utilizând morcovi? Ori că poţi obţine culoarea verde din spanac, iar roşul din suc de rodie?

Supa sau ciorba de miel completează meniul tradiţional de Paşte. Supa de miel, pe lângă beneficiile nutrionale pe care le oferă organismului, este o mâncare delicioasă, care aduce savoare mesei de Paşte. Pe lângă celelalte preparate tradiţionale, bogate în grăsimi, supa de miel vine ca o alinare pentru stomac, uşurând digestia.

Printre felurile principale în meniul tradiţional de Paşte se poate numără stufatul de miel. Această este o mâncare tradiţională, care se prepară, în general, o singură dată pe an. De Paşte, la tăierea mielului, ceapă verde şi usturoiul verde sunt proaspete şi subţiri şi dau aromă minunată stufatului de miel.

Pe masă de Paşte se pot aşeza şi sarmalele în foi de varză. Este o mâncare tradiţională şi mai ales de sărbătoare.

La desert, cozonacii sunt cele mai des întâlnite deserturi de Paşte. Tot la desert se poate servi pască cu brânză şi stafide.

De pe masă tradiţională de Paşte nu lipsesc băuturile tradiţionale: băuturi spirtoase pentru începutul mesei şi vinuri pentru a acompania mâncărurile servite, scrie realitatea.net.


 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Radio Unirea FM și pe ȘTIRI GOOGLE


Citește mai mult

Știri

Politică

Administrație

Știri din Alba

Educație și Cultură

Eveniment

Sănătate

Social Economic

Divertisment

Stiri din alte ziare

  • Alba Iulia
  • Abrud
  • Aiud
  • Blaj
  • Campeni
  • Cugir
  • Sebes
  • Ocna Mures
  • Teius
  • Zlatna

Articole Similare

radiounireafm, radio alba iulia, radio alba