Rămâi conectat

Știri

Bicicletă cu roată înaltă, de la sfârșitul secolului 19, exponat în prim-plan la muzeul din Sebeș

Publicat

în

Bicicletă cu roată înaltă, de la sfârșitul secolului 19, exponat în prim-plan la muzeul din Sebeș

Exponatul lunii iulie 2023 la Muzeul Municipal „Ioan Raica” Sebeş este o bicicletă cu roata din față înaltă, datând din ultimele decenii ale secolului al XIX-lea.
Achiziționată în anul 1957, bicicleta, datorită aspectului său insolit, conduce într-un top al preferințelor vizitatorilor, fiind apreciată atât de publicul matur, cât mai ales de copii. În același timp, având în vedere numărul foarte mic de astfel de biciclete care s-au păstrat în România, exemplarul de la Sebeș reprezintă și o mărturie valoroasă a evoluției tehnicii în a doua jumătate a secolului al XIX-lea și un element care ne permite să înțelegem mai bine viața de zi cu zi a celor care au trăit atunci.
Bicicleta, devenită o prezență firească în viața noastră de zi cu zi, are o istorie de peste două secole, timp în care a evoluat și s-a perfecționat, în prezent fiind folosită atât ca mijloc de locomoție, cât și ca accesoriu de divertisment și de petrecere, într-un mod agreabil, a timpului liber.
Începuturile bicicletei datează din primele decenii ale secolului al XIX-lea, când, în 1817, nobilul german Karl Freiherr von Drais își punea în practică o invenție, confecționând un vehicul cu două roți, dispuse în linie, care era acționat prin forța picioarelor. Cum nu avea pedale, cel care o folosea îi imprima mișcarea stând în șa și pășind în ritm alert, vehiculul fiind numit „mașină de alergat”, velociped (lat. velocis – „rapid”, pedis – „picior”) sau drezină, după numele inventatorului. Un utilizator cu o bună condiție fizică se deplasa cu o viteză considerabilă, putând depăși chiar și o căruță trasă de cai. Cu toate acestea, călătoria cu un velociped nu era una comodă, având în vedere starea drumurilor de atunci și faptul că roțile erau confecționate din lemn și întărite la exterior cu o bandă circulară de fier. Pe lângă faptul că erau zgomotoase, ele derapau cu ușurință. De asemenea, efortul depus pentru deplasare era unul considerabil, fiind raportate numeroase cazuri de hernie în rândul celor care le foloseau.
O îmbunătățire considerabilă a modului de propulsie a fost adusă în anul 1830 de un fierar scoțian, Kirkpatrick Macmillan, care i-a atașat două pedale, ce funcționau similar cu cele ale mașinilor de cusut, și care acționau asupra roții din spate. Mecanismul, destul de complicat, nu i-a adus însă succesul scontat. Acesta va veni câteva decenii mai târziu, după ce, în 1863, a fost patentat un model acționat de două pedale, dispuse similar cu cele ale tricicletelor pentru copii de astăzi. Deși apariția acestui tip de pedale era un mare progres, velocipedul rămânea, în continuare, greu de folosit și de condus. Dată fiind poziționarea pedalelor, la acționarea acestora ghidonul se mișca, făcând dificilă stăpânirea vehiculului. Mai mult, roțile erau confecționate tot din aceleași materiale, călătoria cu un astfel de vehicul nefiind deloc comodă pe drumurile pietruite ale vremii. De altfel, ele erau numite popular „boneshaker” (zdruncinătoare de oase). Cu toate acestea, și în ciuda faptului că erau foarte scumpe, velocipedele s-au bucurat de o mare popularitate, în special printre oamenii înstăriți și care țineau să fie la modă, dobândind, din acest motiv, și porecla „dandy horse”.
În anul 1868, o nouă invenție, cea a francezului Eugène Meyer, care brevetase o bicicletă ce avea roți cu spițe de sârmă, urma să rezolve toate problemele vechii generații de vehicule cu două roți. De altfel, odată cu apariția acestui nou model, existența velocipedului se încheie, locul său fiind luat de bicicletă.
Un an mai târziu, același inventator asambla o bicicletă cu roți inegale, dintre care cea din față avea dimensiuni foarte mari. Între 1870 și 1890, această bicicletă a fost extrem de populară și a ajuns rapid din Franța în Anglia, unde avea să fie numită „penny-farthing”, după două monede britanice de cupru, dintre care prima avea un diametru cu mult mai mare decât a doua, dar și în alte țări din Europa, precum și în SUA, unde era cunoscută sub numele „high-wheeler” (roată înaltă) sau „ordinary” (obișnuită).
Datorită configurației bicicletei, care avea roata din față extrem de mare, cu diametrul cuprins între 1,10 și 1,50 m, și șaua la o înălțime de aproximativ 1,30 m, nu era apreciată de cei care nu posedau calități sportive și nici de femei, cărora nici vestimentația nu le-ar fi permis să o folosească. Chiar urcarea pe o astfel de bicicletă era dificilă și necesita îndemânare. Un picior trebuia plasat pe un mic suport situat deasupra roții din spate, după care se apuca ghidonul și apoi se sărea în șa. După urcare, nu era dificil de condus, iar roțile mari și scaunele prevăzute cu arcuri absorbeau șocurile produse de drumurile neasfaltate. În plus, fusese înzestrată cu o frână acționată manual, care presa pe partea superioară a roții mari. Totuși, datorită înălțimii la care se afla biciclistul, a numeroaselor obstacole care i se puteau ivi în cale (animale, alte vehicule sau pietre și gropi) și care ar fi dus la o oprire bruscă, o simplă călătorie cu un astfel de vehicul era o adevărată aventură, supusă riscurilor. Cu toate acestea, era deosebit de apreciată, în special, datorită vitezei mari care putea fi atinsă, grație roții mari din față acționate de cele două pedale, recordul fiind de 37 km/h. De asemenea, erau și foarte robuste, cadrele lor fiind confecționate din fier, ceea ce le făcea și foarte rezistente. Când ciclistul Thomas Stevens a făcut înconjurul lumii cu o astfel de bicicletă, între 1884 și 1886, parcurgând 20.000 km, nu a raportat nicio defecțiune.
În ultimul deceniu al secolului al XIX-lea, popularitatea bicicletei cu roată înaltă scade vizibil. Cauza o reprezenta nesiguranța care o caracteriza, la care se adaugă și inovația lui John Dunlop, din 1888, care a folosit pentru prima dată o anvelopă cu cameră umplută cu aer. Acum se schimbă radical roata, iar locul acestei biciclete este luat rapid de una ce prezenta un mai mare grad de siguranță pentru cel care o utiliza, datorită faptului că tracțiunea și direcția nu mai erau pe aceeași roată.
În ceea ce privește bicicleta cu roată înaltă aflată în patrimoniul Muzeului Municipal „Ioan Raica” Sebeş, informațiile contextuale utile reconstituirii istoricului său sunt destul de lacunare. Ea a aparținut lui Ferdinand Erlich (1860-1926), un om de afaceri care deținea un magazin de articole electrice în Sebeș, primul cu acest profil din localitate. Tradiția orală creditează Viena, capitala de atunci, drept localitate de provenință a bicicletei, de unde Ferdinand Erilch s-ar fi întors în Transilvania pedalând. Nici data cumpărării nu este cunoscută, dar cu certitudine o avea în 1887 și parcursese deja cu ea distanțe considerabile, o dovadă în acest sens fiind o fotografie făcută într-un studio din Chemnitz (Germania), în data de 21 octombrie a aceluiași an, în care este surprins în costum de ciclist, alături de bicicleta sa cu roată înaltă. Cel mai probabil, fotografia a fost făcută atunci când a întreprins cea mai lungă călătorie a sa cu bicicleta, ajungând până în capitala Germaniei, Berlin. O altă fotografie, datând, cel mai probabil, de la începutul secolului XX, ni-l prezintă pe posesor la o vârstă matură, într-un costum elegant și cu o cască de călărie de culoare deschisă pe cap. Pe piept poartă o insignă ce pare a fi însemnul Clubului Cicliștilor din Sebeș, care funcționa în localitate încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea. După moartea lui Ferdinand Erlich, bicicleta a rămas în posesia familiei, iar în anul 1957 a fost cumpărată de muzeul din Sebeș de la descendenții acestuia.
Roata din față a bicicletei este de mari dimensiuni, măsurând 1,4 m în diametru, în timp ce cea din spate este considerabil mai mică, de numai 0,45 m. Scaunul, prevăzut cu arcuri pentru a absorbi șocurile, este situat la 1,45 m înălțime. Bicicleta se oprea cu ajutorul frânei, ce se acționa strângând cu mâna dreaptă un mâner fixat pe ghidon și care apăsa un levier pentru a presa partea superioară a roții mari. La acționarea acesteia, prin intermediul unei rotițe, se punea în funcțiune și soneria. În imaginea din anul 1887, se poate observa că bicicleta avea în partea stângă a ghidonului un accesoriu circular, care pare a fi o oglindă retrovizoare, iar pe axul roții, între spițe, era atârnat un mic lămpaș, care culisa, asigurând lumina necesară pe timpul nopții. Pedalele nu sunt cele originale, ele fiind demontate pentru a fi folosite pe o altă bicicletă de unul dintre descendenții lui Ferdinand Erlich, cu puțin timp înainte ca aceasta să fie vândută muzeului.
Drepturi de autor: Centrul Cultural „Lucian Blaga” Sebeș și Muzeul Municipal „Ioan Raica” Sebeș

 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Radio Unirea FM și pe ȘTIRI GOOGLE


Știri

Un parc fotovoltaic cu peste 7.500 de panouri solare va fi construit în Pianu de Jos: Undă verde din partea APM Alba

Publicat

în

Un parc fotovoltaic cu peste 7.500 de panouri solare va fi construit în Pianu de Jos. Proiectul a primit undă verde din partea APM Alba

Agenția pentru Protecția Mediului Alba a decis ca urmare a consultărilor desfășurate în cadrul sedinței Comisiei de Analiză Tehnică din data de 08.10.2024, că proiectul „Construire parc fotovoltaic, împrejmuire, propus a fi amplasat în județul Alba, comuna Pianu, sat Pianu de Jos,intravilan, nu se supune evaluării impactului asupra mediului.

Potrivit documentației, imobilul, teren liber de construcții situat în intravilanul localității Pianu de Jos, comuna Pianu, cu suprafață de 99910 mp, se află în proprietatea Comunei Pianu, iar compania GIGA SOLAR SRL are dreptul de superficie pentru teren pe o perioadă de 29 de ani.

GIGA SOLAR SRL intenționează prin proiectul propus să construiască o centrală electrică fotovoltaică. Proiectul constă în amplasarea de panouri fotovoltaice, care vor produce energie electrică ce va fi descărcată în Sistemul Energetic Național ( Racord la RED).

Centrala fotovoltaică va fi compusă din 7593 panouri fotovoltaice amplasate pe unități de susținere, cu putere totală de 4,1 MW. Panourile vor fi montate pe rânduri formate din 25 de unități legate în serie. Orientarea panourilor va fi spre sud iar înclinarea lor va fi de 13o. În sinteză centrala electrică fotovoltaică este formată din:

-Panouri solare. Vor fi amplasate 7593 panouri cu o putere nominală/unitate de 0,54 kW;
-Sistemul de susținere. Va fi realizat dintr-o structură metalică ce va fi montată prin înfigere în sol. Nu se va folosi beton la montarea structurii. Structura de susținere va fi montată sub formă de rânduri paralele cu orientare sudică. Pe un rând vor fi montate 25 de panouri;
-Invertoarele. Energia produsă de panouri sub formă de curent continuu se descarcă în 20 de invertoare SUN2000-215KTL-H0, cu o putere instalată/unitate de 0,200 MW. Invertoarele transformă energia electrică produsă din curent continuu în curent alternativ.
-Unitatea de stocare a energiei electrice. Unitatea de stocare a energiei electrice va fi utilizată pentru a asigura „constanța” energiei electrice livrate. Această unitate de stocare va conține:
-Module de baterii de tip ABB. Un element de stocare are o putere de 800kW, rezultând Pi de 833 kW.
-Invertoare de putere. Invertoare vor asigura „transferul” energiei din unitatea de stocare spre SEN. În această centrală se vor monta patru invertoare de putere, o unitate având puterea nominală de 200 kW.
-Transformatorul asigură transferul energiei electrice produse de centrala fotovoltaică, la tensiunea stabilită la branșarea în SEN. Transformatorul ce va deservi această centrală va avea puterea nominală de 1000 kVA.

Construcții :

-Clădirea bloc/corp comandă -un container din panouri sandwich cu fundație din beton armat.
-Clădirea unității de stocare -un container din panouri sandwich cu fundație din beton armat.
-Canal din beton pentru cabluri, acoperit cu dale din beton, între containerul „corp comandă” și containerul unității de stocare.
-Instalație de legare la pământ formată din: contur principal, realizat din electrozi verticali uniți între ei prin intermediul electrozilor orizontali; conductoare de dirijare a potențialelor; conductoare de derivație pentru legare la conductoarele de dirijare a potențialelor.
-Împrejmuirea se va realiza din plasa bordurata zincata cu înălțimea de 2 -2,5 m, la partea superioara având sarma ghimpată. -Stația electrică de transformare va fi împrejmuită cu placi din beton prefabricate de 2 m înălțime, la partea superioară având sârmă ghimpată zincată. Cf. Certificatului de Urbanism nr. 26/16.07.2024 : imprejmuirea va fi transparenta cu inaltimea de 3 m iar accesul la parcul fotovoltaic se va face printr-un drum de exploatare agricola.


 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Radio Unirea FM și pe ȘTIRI GOOGLE


Citește mai mult

Știri

Poetul Aron Cotruș, comemorat pe Aleea Scriitorilor din Alba Iulia

Publicat

în

Poetul Aron Cotruș, comemorat pe Aleea Scriitorilor din Alba Iulia

Pe 1 noiembrie 1961 a murit exilat la Long Beach, California, Aron Cotruș, „al doilea poet ardelean interbelic important după Lucian Blaga”, după cum se afirmă pe site-ul https://mnlr.ro/aron-cotrus/ al Muzeului Național al Literaturii.

Aron Cotruş s-a născut la 2 ianuarie 1891 în localitatea Hăşag din judeţul Sibiu, în familia preotului Aron Cotruş şi a soţiei sale Ana, ambii născuţi pe meleagurile Albei. Primele clase primare le-a efectuat în satul Hăşag, iar restul în satul Lupu, comuna Cergăul Mare din judeţul Alba, locul de naştere al mamei sale, unde tatălui său i s-a încredințat parohia ortodoxă din localitate. Începe primele clase de liceu la Blaj, iar din 1911 se transferă la Brașov, unde își va și termină studiile liceale. Se înscrie la Universitatea din Viena, la Facultatea de Litere, dar la izbucnirea primului Război Mondial este înrolat în armată și trimis pe frontul italian. Încă dinainte de război a publicat poezii în ziarele și revistele vremii.

Din 1913 este redactor la ziarul „Românul”, iar în 1928 este numit președinte al Sindicatului Presei din Ardeal și Banat. După o intensă activitate redacțională și editorială, în 1929 este numit atașat de presă la Milano, pentru ca, spre sfârșitul lunii decembrie a anului 1930, poetul să fie transferat tot ca atașat de presă pe lângă Legația României de la Varșovia. Se preocupă intens de recunoașterea culturii și literaturii române și va realiza, în limba poloneză, o antologie a poeziei românești moderne. În 1937 revine în țară, lucrând în cadrul Ministerului Afacerilor Externe. La începutul anului 1940 este numit consilier de presă la Madrid, unde va rămâne în timpul celui de-al doilea Război Mondial și după aceea. Din 1945 este director al ziarului „Carpați” și președinte al Asociației Românilor din Spania. Aici, în exil, va publica volumele „Drumuri în furtună”, „Între Volga și Mississippi”, „Poezii”, „Sărbătoarea morții”, „Neguri albe”, „România”, „Versuri”, „În robia lor”, „Strigăt pentru depărtări”, „Mâine”, „Printre oameni în mers”, „Horia”, „Țara Minerii”, „Peste prăpăstii de potrivnicie”, „Eminescu”, „Rapsodia dacă”. În anul 1957 părăsește Spania și se stabilește în America, în California. Moare la 1 noiembrie 1961 într-un spital din Long Beach, California, și este înmormântat la Detroit. Este supranumit „poetul desțărat”.
În memoria lui, în fiecare an la 1 noiembrie, Consiliul Județean Alba și Biblioteca Județeană „Lucian Blaga” Alba organizează pe Aleea Scriitorilor din Alba Iulia un moment omagial ce se desfășoară la ora 13:00, la bustul scriitorului, cu depunere de flori, prezentarea unui medalion literar și recitare de poezie. Cei care doresc să cunoască opera lui Aron Cotruș pot vizita, pe tot parcursul zilei, expoziția de carte de la sediul Bibliotecii Județene „Lucian Blaga” Alba.

 


 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Radio Unirea FM și pe ȘTIRI GOOGLE


Citește mai mult

Știri

Concertul Aniversar, doi ani de activitate AIBD, la Casa de Cultură a Sindicatelor din Alba Iulia, pe 1 noiembrie

Publicat

în

Vineri, 1 Noiembrie 2024, va avea loc Concertul Aniversar – Doi ani de activitate AIBD la Casa de Cultură a Sindicatelor din Alba Iulia, începând cu ora 19.00.

Cu ocazia aniversării a doi ani de activitate, Orchestra Alba Iulia Brass and Drums invită iubitorii de muzică la un spectacol special, dedicat tuturor celor care au contribuit la această călătorie minunată.

Evenimentul va avea loc pe 1 Noiembrie 2024, ora 19.00, la Casa de Cultură a Sindicatelor din Alba Iulia și promite o seară de neuitat plină de momente captivante și energie.

Formată dintr-o echipă diversificată de muzicieni pasionați, atât amatori cât și profesioniști, orchestra a reușit să îmbine talentul și dăruirea pentru a oferi publicului o experiență muzicală unică.

„Acest spectacol este o celebrare a dedicării și pasiunii fiecărui membru al orchestrei. Vrem să mulțumim tuturor celor care ne-au sprijinit și care ne-au fost alături în această călătorie”, a declarat Petru Adam, dirijorul orchestrei.

Publicul va putea savura un program diversificat, care va include atât lucrări celebre, cât și compoziții originale create de membrii orchestrei. În plus, evenimentul va fi completat de surprize și momente speciale, care vor aduce bucurie și emoție în rândul participanților.

Vă așteptăm cu drag să sărbătorim împreună doi ani de muzică, prietenie și creativitate!

În cadrul concertului aniversar, pe lângă orchestra Alba Iulia Brass and Drums, pe scenă se vor afla în calitate de invitați solistul Silvan Stâncel, trupa de dans sportiv Life is Dance, Ana Oltean – voce, Cristian Alexievici – tobe și voce, Răzvan Meseșan – saxofon. Evenimentul va fi pezentat de Adriana Stroe.

Intrarea la eveniment este liberă!


 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Radio Unirea FM și pe ȘTIRI GOOGLE


Citește mai mult

Știri

Politică

Administrație

Știri din Alba

Educație și Cultură

Eveniment

Sănătate

Social Economic

Divertisment

Stiri din alte ziare

  • Alba Iulia
  • Abrud
  • Aiud
  • Blaj
  • Campeni
  • Cugir
  • Sebes
  • Ocna Mures
  • Teius
  • Zlatna

Articole Similare

radiounireafm, radio alba iulia, radio alba