Pe 11 februarie 1929, în Ţara Bârsei se înregistra cea mai joasă temperatură din istoria României: -38,5 grade C, minimă atinsă din nou şi în 25 ianuarie 1942.

Frigul crâncen din acest început de an 2014 n-a coborât termometrele sub 30 de grade, însă e greu de suportat, cu tot confortul locuințelor de azi.

Dacă ar fi funcţionat acelaşi sistem meteorologic de avertizare, s-ar fi instituit cod roşu de ger. Problemele erau aceleaşi, efectele la fel de catastrofale, iar autorităţile la fel de neputincioase. Iată cum a „îngheţat“ Gazeta Transilvaniei în paginile ei realitatea acelui februarie 1929, cînd braşovenii au trăit cel mai aprig ger din istorie.

Februarie 1929. „Gazeta Transilvaniei“ informa despre lucrurile obişnuite: admiterea la liceu, concursul de schiuri“, preţul lemnelor, şedinţa consiliului comunal, facilităţi pentru invalizi, văduve şi orfani de război, un nou cod al muncii, încheierea de împrumuturi externe, războiul din Afganistan, plata impozitelor şi nemulţumiri la adresa guvernării liberale. Parcă am citi dintr-un ziar de azi.

Existau şi ştiri care nu aveau nicio legătură cu prezentul: „Hîrtia s-a ieftinit, domnul ministru al industriei şi comerţului continuînd politica de ieftinire a traiului“. Din actualitatea externă, însă, venea o ştire din Polonia afectată de ger: „În aceste zile s-au menţinut pe străzile Varşoviei circa 100 de focuri mari pentru protejarea publicului contra gerului. Focul a ars pînă seara cînd fu stins pentru a nu se produce un incendiu”. Avea să fie doar începutul.

Peste cîteva zile, valul de frig a ajuns şi în România. Ninsese, iar la început de februarie, se stîrnise vîntul. În restul ţării era şi mai rău, o vreme, trenurile n-au circulat.

„Potolindu-se viscolul, au început lucrările de deszăpezire. Trenurile circulă astăzi aproape toate, natural, unele cu mici întîrzieri.“ La Constanţa, vapoarele au fost prinse în gheţuri. „Gerul năpraznic a făcut ca ţărmurile Mării Negre să îngheţe cît vezi cu ochii. A venit apoi şi un vînt cu furtună, din pricina căruia multe vapoare s-au rătăcit, iar altele au suferit stricăciuni.“ Marea a mai îngheţat aşa crîncen abia în 1954. În 10 februarie 1929, Constanţa a trăit cel mai mare frig din istorie: -25 grade C. România se congela.

Pe 11 februarie, staţia meteorologică de la Bod a transmis o informaţie uluitoare: -38,5 grade Celsius. „Gazeta Transilvaniei“ a făcut atunci o sinteză a consecinţelor gerului aspru: trenuri anulate, şine plesnite de ger, victime atît de multe încît nici nu puteau fi numărate. Cele mai mari nenorociri se întîmplau tot la Buzău, unde „gerul a stins viaţa la vreo 12 persoane, care, în diferite locuri, au fost găsite moarte de frig“. „Mamă, tată şi 12 copii au căzut pradă morţii din cauza puternicului ger“. La Cîmpina, a îngheţat o întreagă aşezare de ţigani care trăiau în corturi. Mari probleme erau în traficul CFR, aflat la bunăvoinţa mecanicilor de locomotive şi a fochiştilor, după cum acceptau sau refuzau să plece la drum. Cei care se încumetau să pornească locomotivele erau adevăraţi eroi care „îşi văd de slujbă cu tot gerul grozav“.

„Mulţi însă din mecanici s-au îmbolnăvit şi au degerat, şi astăzi sînt internaţi în spitale“, cei mai mulţi fiind de la Bucureşti. „Unde înainte, depoul trimetea zilnic 250 de locomotive, astăzi ies maximum 20 de locomotive pe zi“. Garnituri întregi de trenuri erau avariate, pagubele CFR-ului erau de sute de milioane de lei.

Şinele zăceau îngropate sub troiene înalte de patru metri. Şi comunicaţiile căzuseră. Direcţia de Poştă, Telegraf şi Telefon anunţa că „pînă la încetarea viscolului şi restabilirea transporturilor, se suspendă primirea la poştă a pachetelor particulare şi oficiale. De asemenea, şi poşta de scrisori este expusă la întîrzieri nedeterminate“. Ravagiile provocate de viscol erau uriaşe, „pe o mare întindere, stîlpii au fost rupţi, întrerupînd circulaţia telegrafică şi telefonică“.

O altă iarnă care a ucis oamenii sa abătut asupra României în 1942.Frigul şi zăpezile abundente au afectat în acel an nu doar România, ci întreaga Europă. Recordul de ger a fost la Braşov, unde termometrele au indicat -38, 5 grade Celsius. Şi în Bucureşti, gerul a fost cumplit, la staţia din Băneasa înregistrându-se -32, 2 grade Celsius.

Iarnă rămasă în istorie sub denumirea de Marele Viscol s-a abătut asupra românilor în 1954. O cantitate impresionantă de precipitaţii, fără precedent în România, a căzut peste multe regiuni din ţară. Coşmarul alb s-a declanşat în dimineaţa zilei de 3 februarie 1954. „Văzduhul e un infern, ninge, viscoleşte. Străzile sunt înfundate, vijelia zguduie pereţii!“, scria în februarie, în jurnalul său, scriitorul Pericle Marinescu. Odată cu ninsoarea a început şi viscolul. Statisticile vorbesc despre un vânt care sufla cu 126 kilometri pe oră în Bucureşti şi în zona de sud-est ţării. Numai în ziua de 3 februarie, în Bucureşti au căzut ninsori de 115 l/mp de zăpadă. În toată zona de sud-est a României s-au format nămeţi de 5 metri.

O altă iarnă grea a venit peste români în 1966-1967. A început să ningă în noaptea de Revelion a anului 1966 şi ninsorile au continuat câteva zile. Zăpada a ajuns atunci la 3 metri şi oamenii au ieşit din case făcând tuneluri pe sub zăpadă. Tramvaiele au rămas blocate între nămeţi şi, abia după ce populaţia s-a mobilizat şi a ieşit la deszăpezire, au fost repornite maşinile.

Sursa:regiuneacentru.ro, stiriactuale.ro, adevarul.ro, sursa foto dspace.bcucluj.ro

 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Radio Unirea FM și pe ȘTIRI GOOGLE