Rămâi conectat

Știri

Ieri, fostul Gimnaziu Majláth: Azi, Corpul C al Universităţii „1 Decembrie 1918” Alba Iulia

Publicat

în

Clădirea centrală a Universității „1 Decembrie 1918” este unul dintre edificiile grandioase din Cetate, ridicat la sfârşitul anilor 1800. Încă de la înființare, a fost destinată educației, adăpostind, în prima fază, Gimnaziul Superior Romano-Catolic Majláth.

Edificiul, de dimensiuni apreciabile, a fost construit pe locul unei foste biserici gotice de tip sală. Clădirea, în stil neoclasic, impresionează în special prin fațada sa principală decorată cu coloane cu fusuri canelate și capiteluri ionice și dorice, în alternanță, care îi amplifică monumentalitatea, precum și cu diferite alte registre ornamentale, cu motive vegetal-geometrice.

Într-o cetate care s-a definit drept cel mai important centru militar al Transilvaniei, perimetrul ce găzduieşte azi clădirea centrală a Universităţii „1 Decembrie 1918” a rămas de mai bine de 700 de ani un spaţiu destinat culturii şi răspândirii cunoaşterii. Aici au poposit, pe rând, promotorii culturii medievale şi moderne, de la călugării catolici augustinieni eremiţi (sec. XIII-XVI), la călugării dominicani (sec. al XVI-lea) şi în cele din urmă, tot aici, s-au aşezat în două etape iezuiţii (în secolul al XVI-lea şi mai târziu, în secolul al XVIII-lea). Moştenirea acestora a rămas un loc dedicat educaţiei, care s-a consacrat şi în epoca modernă prin funcţionarea unei prestigioase instituţii şcolare: Gimnaziul Superior Romano-Catolic, Liceul de Stat, ulterior a Liceului Industrial nr. 4 şi din 1996 a universităţii albaiuliene.

Corpul C, construit în forma actuală la începutul secolului XX (1900-1901), se află pe locul unei foste biserici gotice de tip sală, a Sfântului Ştefan Protomartirul, componentă a unei vechi mănăstiri augustiniene, din secolul al XVI-lea, preluată ulterior de călugării iezuiţi între 1580 şi 1588. Clădirile ansamblului monahal au fost ridicate la rândul lor în secolul al XIV-lea, pe locul unei mănăstiri a ordinului eremiţilor augustinieni (secolul al XIII-lea).

Ansamblul de clădiri de la sfârşitul secolului al XIV-lea (1376?), ridicat de ordinul călugărilor augustinieni – atât biserica (numită mai târziu biserica Báthory) cât şi claustrul ei (corpul de clădire adosat capătului vestic, orientat nord-sud, în care actualmente se află spaţii de învăţământ şi de cercetare ale universităţii) – au funcţionat ca locuri dedicate cunoaşterii şi culturii. În ultima decadă a secolului al XVI-lea, în vremea Contrareformei, clădirea a revenit în posesia ordinului iezuit. După douăzeci de ani de activitate prestigioasă în scopul luminării culturale (în perioada lui Gabriel Bethlen), ordinul iezuit a fost expulzat dintre zidurile Cetății, revenind însă în primii ani ai stăpânirii habsburgice (debutul secolului al XVIII-lea). În această perioadă, iezuiţii au pus în cadrul mănăstirii bazele unui Institut Teologic, tot atunci biserica fiind inclusă pe cele mai vechi planuri ale oraşului (Pianta d’Alba Iulia – sfârşitul secolului al XVII-lea – şi planul lui G. M. Visconti – 1711).

Interesele iezuiţilor şi ale noilor conducători s-au împletit în mod strâns astfel că, odată cu ridicarea fortificaţiei Vauban (Alba Carolina), clădirea mănăstirii a fost reparată şi înfrumuseţată (1715-1718). Peste o jumătate de secol (1776), în condiţiile desfiinţării ordinelor călugăreşti, clădirile au rămas în proprietatea Seminarului Teologic Catolic, având o destinaţie legată de nevoile acestuia.

În 30 mai 1783, lăcaşul a fost vizitat de Iosif al II-lea, ocazie cu care se hotărăşte dezafectarea lui. În 1783, biserica este „execrată” şi încredinţată unei comisii

care a transformat-o în depozit militar, funcţionalitate deținută până în anul 1891, când reintră în proprietatea Bisericii Catolice. După 1898, an al demolării parţiale (ocazie cu care custodele muzeului, dr. Adalbert Cserny, realizează o serie de fotografii şi planşe ale vechiului lăcaş), pe fundaţiile vechi este construit Gimnaziul Superior Romano-Catolic Majláth.

Clădirea este unul dintre edificiile grandioase care aparţine seriei de construcţii ridicate în Cetatea Alba Iuliei la sfârşitul secolului al XIX-lea, în stil neoclasic. Ansamblul a păstrat vechiul claustru al mănăstirii medievale, iar la subsol, spaţiile boltite ale beciului s-au ridicat prin refolosirea blocurilor de piatră din castrul roman. Aşa cum putem vedea în proiect şi în fotografiile de la 1901, edificiul era destinat unei instituţii de învăţământ, fiind prevăzut cu subsol, parter şi două etaje, nivele înalte, săli spaţioase şi coridoare largi, legate printr-o scară centrală. De la întemeiere, şcoala a fost dotată cu cele necesare: două biblioteci, o sală de sport, săli de clasă, laboratoare – de fizică sau de ştiinţe naturale -, un muzeu de ştiinţe naturale, o capelă şi birouri. Frontonul triunghiular al faţadei principale, coloanele şi alte decoraţii din repertoriul clasic, utilizate în compunerea volutelor şi în ornamentaţie, amintesc privitorului de un templu antic.

După unirea Transilvaniei cu Regatul României (1918), fostul Gimnaziu „Majláth” a căpătat pe rând diferite destinații: Liceul de Fete, respectiv Liceul Industrial nr. 4. Odată cu anul 1996, clădirile au revenit Universităţii „1 Decembrie 1918”, care le-a modernizat. Astăzi, corpul C al universităţii găzduieşte amfiteatre, săli de curs, laboratoare, o colecţie muzeală cu expoziţie de arheologie şi birourile a patru din cele cinci facultăţi ale universităţii albaiuliene: Facultatea de Istorie şi Filologie, Facultatea de Ştiinţe Economice, Facultatea de Drept şi Ştiinţe Sociale şi Facultatea de Ştiinţe Exacte şi Inginereşti. (L.S.)

În zilele noastre, corpul C al Universităţii găzduieşte amfiteatre, săli de curs, laboratoare, o colecţie muzeală cu expoziţie de arheologie şi birourile a patru din cele cinci facultăţi ale instituției de învățământ superior.

Sursa.memoriaurbis.apulum.ro, albaiuliaqr.ro


 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Radio Unirea FM și pe ȘTIRI GOOGLE


Știri

Izvorul Tămăduirii: De unde vine numele și ce nu ai voie să faci în vinerea din Săptămâna Luminată

Publicat

în

În fiecare an, în prima vineri după Paşte, credincioșii sărbătoresc Izvorul Tămăduirii: ce nu ai voie să faci astăzi și de unde poți lua apă făcătoare de minuni.

Izvorul Tămăduirii este o zi închinată Maicii Domnului și menită să arate rolul Fecioarei Maria în lucrarea mântuirii oamenilor. Numele de Izvorul Tămăduirii aminteşte de o serie de minuni săvârşite la un izvor aflat în apropierea Constantinopolului.

Se spune că Leon cel Mare, cu puţin timp înainte de a ajunge împărat, se plimba printr-o pădure din apropierea Constantinopolului, când a întâlnit un bătrân orb care i-a cerut să-i dea apă şi să-l ducă în cetate. Leon a cautat în apropiere un izvor, dar nu a găsit. Însă la un moment dat a auzit-o pe Maica Domnului, care i-a spus să pătrundă mai adânc în pădure, să ia în mâini apă tulbure și să potolească astfel setea orbului, apoi să-i ungă ochii întunecați. A găsit un izvor din care i-a dat să bea bătrânului, iar după ce i-a spălat fața cu ea, orbul a început să vadă. După ce a ajuns împărat, Leon a construit lângă acel izvor o biserică. Mai târziu, împăratul Justinian (527-565), care suferea de o boală grea, s-a vindecat după ce a băut apa din acest izvor. Ca semn de mulţumire a construit o biserică şi mai mare. Aceasta biserică a fost distrusă de turci în anul 1453, scrie crestinortodox.ro.De-a lungul timpului, se spune că apa acestui izvor a vindecat multe boli şi a tămăduit diferite răni şi suferinţe.

Iar legat de originea sărbătorii, credincioșii au construit o serie întreagă de obiceiuri. Astfel, gospodarii aruncă astăzi apă sfinţită peste vitele de povară, pentru că acestea să fie sănătoase şi să lucreze cu spor la lucrările agricole. Pentru a avea un an bogat și a proteja recoltele de grindină, gospodarii stropesc cu apă sfinţită grădinile şi livezile. Gospodinele respectă ziua de prăznuire şi nu spală, nu calcă rufe şi nu croiesc un lucru de îmbrăcămite. Se spune că treaba făcută astăzi prin gospodărie nu va fi de folos şi nu va fi terminat niciodată. Nu se țesea nimic, deoarece cu pânză țesută în această zi nu se îmbrăcau nici măcar cei morți, pentru că nu puteau fi primiți pe cealaltă lume.Pe vremuri, se credea că acela care lucra în această zi era lovit de o boală din care nu își mai revenea până la moarte.

De Izvorul Tămăduirii, în toate bisericile şi mănăstirile ortodoxe, după oficierea Sfintei Liturghii, se săvârşeşte slujba de sfinţire a apei, după o rânduială adecvată Săptămânii Luminate. Aghiasma Mică, puteri miraculoase. Cum te ajută apa sfințită. Apa care rămâne de la sfințire, se pune într-un vas la un loc curat și se ia în fiecare dimineață pe nemâncate după anafură, când suntem curați trupește și sufletește și ne-am împlinit rugăciunile dimineții. Copiilor le este recomandată în fiecare dimineață. Bolnavii mai pot fi stropiți și cu Agheasma Mică de la Izvorul Tămăduirii, sărbătoare ce este așezată în calendar după Sfintele Paști, în Vinerea din Săptămâna Luminată.

Pentru cei căsătoriți, condiția principală pe care trebuie să o îndeplinească pentru a consuma apa sfințită este „curățenia trupească”. Elevii și studenții pot să bea dimineața, înainte de masă, să se stropească pe frunte și pe hainele de pe ei, pentru a le lumina Dumnezeu mintea, pentru a le dărui înțelegere și pricepere.

Se poate stropi prin casă atunci când se crede de cuviință (suspect de farmece, descântece, vrăjitorii sau alte lucrări diavolești). Celor bolnavi, apa sfințită le este de mare trebuință: să o bea pe nemâncate, să-și stropească hainele de pe ei și rănile sau locurile dureroase.

Sursa:.dcnews.ro și telegrama.ro


 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Radio Unirea FM și pe ȘTIRI GOOGLE


Citește mai mult

Știri

9 mai, Ziua Europei: Ce semnificaţii are pentru români această zi

Publicat

în

ZIUA EUROPEI este de fapt o triplă sărbătoare pentru poporul român: proclamarea independenţei de stat a României la 9 mai 1877, Victoria Coaliţiei Naţiunilor Unite în cel de- Al Doilea Război Mondial la 9 mai 1945 şi Ziua Europei.

Proclamarea independenţei statale la 9 mai 1877 nu a fost un act spontan, ci o încununare a strădaniilor tot mai numeroase din acei ani, o aruncare peste bord a ultimei verigi a suzeranităţii otomane.

În acea zi memorabilă, Mihail Kogălniceanu declara în Parlamentul ţării: ‘Suntem independenţi, suntem naţiune de sine stătătoare’. Independenţa astfel proclamată trebuia consfinţită şi apărată pe câmpul de lupta spre a putea fi impusă forţelor militare turceşti şi recunoscută apoi de puterile europene.

Al doilea eveniment se referă la ziua de 9 mai 1945, zi în care Aliaţii din cel de-al doilea război mondial au obţinut victoria împotriva Germaniei naziste, punând astfel capăt celei mai pustiitoare conflagraţii din istoria continentului european.

Cel de al treilea eveniment este ZIUA EUROPEI – ‘Pacea mondială nu poate fi asigurată fără a face eforturi creatoare proporţionale cu pericolele care o ameninţă. Contribuţia pe care o poate aduce civilizaţiei o Europă organizată şi activă este indispensabilă pentru menţinerea unor relaţii paşnice… Nu am reuşit să realizăm o Europă unită şi ne-am confruntat cu războaie’.

 ZIUA EUROPEI. Istoric

În fiecare an, la 9 mai, se serbează Ziua Uniunii Europene, pentru a marca istorica declaraţie de la 9 mai 1950 a ministrului francez de externe Robert Schuman, prin care propunea un plan de colaborare economică între Franţa şi Germania, pentru eliminarea rivalităţilor seculare dintre cele două state.

Decizia a fost luată de Consiliul European de la Milano, în 1985.

Declaraţia Schuman a stat la baza amplului proces de construcţie a unei Europe unite. Statele Beneluxului şi Italia s-au alăturat Franţei şi Germaniei şi, la 18 aprilie 1951, a fost semnat Tratatul de la Paris, care instituia Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului (CECO) între Germania, Franţa, Belgia, Italia, Luxemburg şi Olanda. Aceste state au semnat, la 25 martie 1957, Tratatele de la Roma, care instituiau Comunitatea Economică Europeană (CEE).

Pe parcurs, procesul de integrare economică a fost acompaniat de procesul de integrare politică a statelor membre.

Ulterior, la acest complex proiect de construcţie europeană s-au alăturat Irlanda, Marea Britanie şi Danemarca (1973), Grecia (1981), Spania şi Portugalia (1986), Suedia, Austria şi Finlanda (1995), iar la 1 mai 2004, noi zece state: Cehia, Ciprul, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Slovacia, Slovenia, Polonia şi Ungaria şi la 1 ianuarie 2007 Bulgaria şi România. Uniunea Europeană are în prezent 27 de state membre.

Printre evenimentele de diplomaţie publică şi culturală care au loc cu acest prilej se numără manifestările comune organizate sub egida preşedinţiei Uniunii Europene: mese rotunde, expoziţii de carte şi fotografii, proiecţii de filme artistice şi documentare, distribuirea de materiale promoţionale despre ţările europene. Acţiunile dedicate sărbătoririi acestei Zile europene continuă pe tot parcursul lunii mai.

Ziua Uniunii Europene nu înseamnă numai data de naştere a proiectului european, ci şi o zi a bucuriei de a fi împreună, o zi a voinţei de solidaritate, o zi a marii comunităţi din care fac parte toţi cetăţenii UE. Poate fi definită, astfel, ca ziua cetăţenilor unei ‘Europe Unite’, care s-a construit de-a lungul deceniilor ca o unitate în diversitate.

Cât de europeni se simt românii

Un studiu realizat anul trecut arată că peste 65% dintre români consideră că aderarea la Uniunea Europeană a adus mai degrabă avantaje, în timp ce 23% dintre ei afirmă contrariul.

Procentul românilor care se consideră cetățeni europeni este de 71,4%, față de 68,6% în mai 2014. Ponderea celor care nu se consideră cetățeni europeni este sensibil mai scăzută în aprilie 2015 (22,6%), față de mai 2014 (27,7%).

Românii asociază în primul rând Uniunea Europeană cu dreptul la liberă circulație (84%). Urmează cu 72,7% democrația și drepturile omului și pacea cu țările vecine (72,4%). 67,5% dintre locuitorii ţării privesc UE ca un furnizor de securitate și siguranță, răspunsurile la acest item fiind influențate și de faptul că în contextul tensionat din regiune, apartenența la UE a fost prezentată și percepută ca un factor determinant în asigurarea securității României.

În acelaţi timp, 63% dintre respondenți asociază Uniunea Europeană cu dezvoltarea economică, 58,9% cu locurile de muncă, 58,9% cu lupta împotriva corupției, iar 54,1% cu exploatarea resurselor naturale.


 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Radio Unirea FM și pe ȘTIRI GOOGLE


Citește mai mult

Știri

9 mai, Ziua Proclamării Independenţei de Stat a României

Publicat

în

La 9 mai, sărbătorim proclamarea Independenței de Stat a României

La 9 mai 1877 a fost proclamată Independenţa României ca urmare a declanşării Războiului de Independenţă al României, parte a Războiul ruso-turc din anii 1877 – 1878.

În 1877, la această dată, ministrul de Externe de la acea vreme, Mihail Kogălniceanu, declara în Camera Deputaţilor: “Suntem independenţi, suntem naţiune de sine stătătoare”. A doua zi, pe 10 mai, independenţa a fost proclamată din nou şi votată de către Camerele reunite, după care a fost promulgată de către domnitorul Carol I şi publicată în Monitorul Oficial. După făurirea statului naţional român, în 1859, prin Unirea Moldovei cu Ţara Românească, sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza, statul român a trecut la înfăptuirea unei serii de reforme pentru modernizării ţării care au constituit temelia proclamării şi, ulterior, a cuceririi independenţei de stat. România continua să fie vasală Imperiul Otoman, era silită să recunoască suzeranitatea otomană, să plătească un tribut anual şi să accepte stăpânirea Porţii în Dobrogea, la gurile Dunării, iar independenţa ţării devenise un ideal al tuturor românilor. Războiul ruso-turc, izbucnit în aprilie 1877, a constituit ocazia ideală pentru ca România să-şi câştige independenţa, iar implicarea ţării, oficializată prin actele adoptate de Adunarea Deputaţilor şi de Senat, în zilele de 29 şi 30 aprilie 1877, a decis soarta conflictului şi stabilirea învingătorilor. Pe acest fond, la 9 mai 1877, ministrul de Externe Mihail Kogălniceanu spunea: ‘Suntem dezlegaţi de legăturile noastre cu Înalta Poartă… Guvernul va face tot ce va fi în putinţă ca starea noastră de stat independent şi de sine stătător să fie recunoscută de Europa’. A doua zi, pe 10 mai, independenţa a fost proclamată din nou, de Camerele reunite, după care domnitorul Carol I a acceptat-o proclamând Independenţa de Stat a României.

La 9 mai 1877 a fost proclamată Independenţa României ca urmare a declanşării Războiului de Independenţă al României, parte a Războiul ruso-turc din anii 1877 – 1878. La începutul anului 1877, vasală Imperiul Otoman, România era silită să recunoască suzeranitatea otomană, să plătească un tribut anual şi să accepte stăpânirea Porţii în Dobrogea, la gurile Dunării, iar independenţa ţării devenise un ideal al tuturor românilor. Astfel, izbucnirea Războiul ruso-turc în aprilie 1877, a reprezentat ocazia ideală pentru a profita de contextul internaţional în realizarea independenţei României. În aprilie 1877, România a semnat convenţia cu Rusia prin care permitea armatei ruse să treacă pe teritoriul ei şi să ocupe linia Dunării până la gura Oltului. În temeiul aceleiaşi convenţii, armata română s-a angajat să fie concentrată în Oltenia de sud. La 9 mai 1877, ministrul de Externe de la acea vreme, Mihail Kogălniceanu, declara în Camera Deputaţilor: “Suntem independenţi, suntem naţiune de sine stătătoare… Suntem dezlegaţi de legăturile noastre cu Înalta Poartă… Guvernul va face tot ce va fi în putinţă ca starea noastră de stat independent şi de sine stătător să fie recunoscută de Europa”. A doua zi, la 10 mai, Camerele reunite au proclamat şi votat independenţa României, iar domnitorul Carol I a promulgat-o, fiind apoi publicată în Monitorul Oficial. Totodată, Guvernul român a hotărât încetarea plăţii tributului de 914.000 lei, suma fiind direcţionată către bugetul Armatei.

Pe front, în iunie, trupele ruse au trecut Dunărea şi au început operaţiile pe teritoriul Imperiului Otoman, dar s-au lovit de rezistenţa lui Osman Paşa, la Plevna, fiind nevoite să oprească înaintarea. Astfel, 38.000 de soldaţi români şi 108 tunuri, parte a Diviziilor 2 şi 4 infanterie şi a unei divizii de rezervă, au intrat în toiul războiului de peste Dunăre, potrivit Enciclopedia României. La 30 august 1877, trupele române şi ruse vor porni un atac urmat de cucerirea redutei Griviţa 1 de către români. Două luni mai târziu, românii au cucerit şi cetatea Rahova. Plevna a reuşit să reziste până la 28 noiembrie, fiind încercuită de trupele ruso-române. Osman Paşa a încercat să străpungă încercuirea şi să se retragă, dar manevra sa a eşuat, astfel încât el şi armata sa s-au predat. După căderea Plevnei, trupele române au trecut la asedierea Vidinului, iar cele ruse au pornit în grabă către Constantinopol. După ce au cucerit Plovdiv (Filipopol) şi Edirne (Adrianopol) şi au ajuns în apropierea capitalei la 18 ianuarie 1878, Turcia a fost nevoită să ceară un armistiţiu. În acest context, la 19 februarie 1878 s-a semnat tratatul de la San Stefano. Tratatul recunoştea, printre altele, independenţa României, întărită la Congresul de la Berlin din vara anului 1878. România a fost recunoscută ca stat independent şi i s-a restabilit autoritatea asupra Dobrogei. Portului Constanţa i-a fost asigurat accesul direct la Marea Neagră. Rusia câştiga, însă, gurile Dunării şi relua în stăpânire judeţele din sudul Basarabiei, care fuseseră retrocedate României prin tratatul de pace de la Paris din 1856.


 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Radio Unirea FM și pe ȘTIRI GOOGLE


Citește mai mult

Știri

Politică

Administrație

Știri din Alba

Educație și Cultură

Eveniment

Sănătate

Social Economic

Divertisment

Stiri din alte ziare

  • Alba Iulia
  • Abrud
  • Aiud
  • Blaj
  • Campeni
  • Cugir
  • Sebes
  • Ocna Mures
  • Teius
  • Zlatna

Articole Similare

radiounireafm, radio alba iulia, radio alba