Rămâi conectat

Știri

Music&Film Festival revine în Cetate, între 2-4 iulie: Piața Cetății, Piața Vestică, Esplanada Obeliscului și Grădina Cetății vor face loc celor 4 ecrane de proiecție

Publicat

în

Filme cu Oscar în palmares sau alte premii importante la festivalurile de profil, producții românești în care umorul nu moare nici după genericul de final și întâlniri cu unii dintre cei mai îndrăgiți oameni din industria filmului și a televiziunii.

Sunt doar câteva dintre momentele cu care Alba Iulia Music&Film Festival (AIMFF) revine în Cetate, între 2-4 iulie, într-o ediție în care râsetele până la lacrimi și tensiunea vor fi la câțiva pași distanță. Piața Cetății, Piața Vestică, Esplanada Obeliscului și Grădina Cetății vor face loc, și de această dată, celor 4 ecrane de proiecție.

„Situația generală din ultimul an ne-a ținut, mai mult, în fața micilor ecrane, departe unii de ceilalți, de aceea, bucuria reîntâlnirii în Cetate, în atmosfera vibrantă creată de Alba Iulia Music&Film Festival, va fi cu atât mai mare. Deși cea de a IX-a ediție a festivalului se va desfășura sub semnul siguranței, într-o formulă mai restrânsă, acest eveniment va marca revenirea la normalul pe care îl așteptăm de atâtea luni. Evident, cu prudență și grijă pentru oamenii din jurul nostru. În acest fel, Primăria municipiului Alba Iulia își continuă misiunea de susținere a unui eveniment care a devenit parte din tradiția culturală a orașului”, spune Gabriel Pleșa, primarul municipiului Alba Iulia.
Prima zi de festival va fi un carusel al emoțiilor: de la fascinația pe care publicul o va resimți în fața evoluției cameleonice a unui one-man-show, la râsetele provocate de povestea reală a unor soții de militari sau compasiunea profundă pentru o mamă care și-a pierdut fiul.
Actorul Pavel Bartoș va deschide cea de a IX-a ediție a AIMFF cu Tradiții românești, o comedie bazată pe o întâmplare reală, petrecută la o nuntă sătească. Debutul său regizoral portretizează povestea a doi studenți care, în încercarea de a respecta toate tradițiile românești de la nuntă, transformă evenimentul într-un adevărat dezastru. Scurtmetrajul, scris de Bartoș într-o noapte și filmat în 3 zile și 2 nopți, va fi prezentat în deschiderea proiecției Freak Show The Movie, în regia lui Florin Piersic Jr. Inspirat din spectacolul de teatru omonim, filmul este un one-man-show unic în România, în care publicul va avea ocazia să urmărească evoluția cameleonică a unui singur actor, într-o succesiune halucinantă a personajelor, de la miliardar de carton, la homeless.
Cele două filme vor fi proiectate în prezența regizorilor, așa că se va lăsa cu râsete, ironie și subtilități despre firea umană.
Tot pe umor mizează și regizorul Peter Cattaneo în Military Wives. O comedie despre niște femei obișnuite care, în lipsa soților plecați în Afganistan, își fac singure un cor și iau pe sus topurile britanice de muzică. Miliary Wives „e un film onest despre oameni care se simt bine împreună, râzând”, după cum îl descrie chiar Cattaneo.

De la comedie la dramă sunt doar câțiva pași (la propriu). Madre, al cincilea film al lui Rodrigo Sorogoyen, are ca punct de plecare tensionatul său scurtmetraj, nominalizat la Oscar în 2017, și dezvoltă drama Elenei care și-a pierdut fiul de șase ani. Timp de 2 ore, spectatorii vor pătrunde în mintea și suferința mamei îndurerate și vor înțelege de ce alegerile pe care le face sunt pe cât de greșite, pe atât de ușor de explicat. Rezultă un film intim, în care cuvintele sunt doar pretextul unei torturi interioare.
Considerat de Hollywood Reporter “sexy și original” și descris de Variety drept “un Westworld francez cu actori în loc de roboți”, La Belle Époque este o călătorie în timp, nostalgică și plină de umor, cu Daniel Auteuil și Fanny Ardant. În acest al doilea lungmetraj al său, actorul devenit regizor, Nicolas Bedos, este preocupat de rezistența iubirii și a mariajului în fața trecerii timpului.
A doua zi de AIMFF va aduce în fața publicului un răsfățat al festivalurilor de film. Cu un Oscar, 4 trofee la European Film Awards și alte premii importante în palmares, Another Round (Încă un rând), în regia lui Thomas Vinterberg, este un film emoționant despre curajul de a înfrunta viața treaz.
Încă un rând pentru curajul de a vedea filmul până la sfârșit ar merita spectatorii producției Și atunci… ce este libertatea?, semnată de regizorul Andrei Zincă. Adaptare a nuvelei „Proiecte de trecut”, de Ana Blandiana, filmul ilustrează episodul deportării bănățenilor în Bărăgan, în 1951, avându-i în distribuție pe Olimpia Melinte, Nicodim Ungureanu, Magda Catone, Radu Iacoban. Și Horațiu Mălăele se “reîntoarce” în România comunistă, într-un thriller psihologic desfășurat între București și New York City, în care umorul moare ultimul (dacă moare). Luca, filmul care s-ar putea intitula: “În locul nepotrivit, la momentul nepotrivit”, are în prim-plan un imigrant român care a visat să ajungă cineva, dar a ajuns altcineva. Un figurant în filmul propriei sale vieți de perdant profesionist.
Tranziția postdecembristă, politica și depășirea propriei condiții fac subiectul filmelor cu care se va încheia cea de a IX-a ediție a AIMFF.
În 2011, când Dan Chișu lansa comedia anului, Ursul, nimeni nu s-ar fi gândit că filmul va fi o premoniție. Zece ani mai târziu, „Nu ne vindem ursul!”, mesajul angajaților Circului de Stat din filmul lui Chișu, pare a fi mai actual ca niciodată. Această comedie, care se transformă, pe parcurs, într-o parodie stângace la adresa tranziției postdecembriste, va fi unul dintre filmele din ultima zi de festival.
Berliner, al patrulea film al lui Marian Crișan, aduce pe ecran o prietenie ciudată între un șofer de tractor dintr-un orășel de provincie și un politician de rang înalt din București, în timpul unei campanii electorale tensionate, într-o satiră despre politică, corupție și valori morale. Filmul a avut premiera internațională la Moscova, unde a fost răsplătit cu premiul Keen Eye.
Martin Eden, cel mai nou film al ambițiosului regizor italian Pietro Martinelli, este o adaptare modernă a romanului omonim al lui Jack London, însă plasată în Italia, în altă epocă. În rolul unui muncitor autodidact, chinuit de aspirații înalte și îndrăgostit de o tânără burgheză, Luca Marinelli „este o forță a naturii”, scrie The Hollywood Reporter. Rolul i-a adus, de altfel, trofeul Copa Volpi pentru Cel mai bun actor la Festivalul de Film de la Veneția.
Accesul la toate evenimentele din cadrul AIMFF va fi liber pentru public, cu respectarea normelor de siguranță în vigoare.
Programul complet al filmelor și evenimentelor din cadrul festivalului va putea fi găsit, în curând, pe albafilmfest.ro.

Alba Iulia Music & Film Festival este prezentat de TIFF, în organizarea Asociației Film și Cultură Urbană (AFCU) și a Primăriei Municipiului Alba Iulia, cu sprijinul CNC.


 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Radio Unirea FM și pe ȘTIRI GOOGLE


Știri

Bunele maniere, de ieri și până azi

Publicat

în

Bunele maniere, de ieri și până azi: Cele mai ciudate explicații ale bunelor maniere

Deși unele dintre ele par de neînțeles sau au explicații dintre cele mai ciudate, bunele maniere s-au păstrat până în ziua de astăzi și contribuie la relaționarea în bune condiții cu ceilalți, întrucât sunt un set de reguli care, dacă sunt respectate, îi fac pe oameni să se simtă bine în compania noastră.

Deși obiceiurile diferă de la o țară la alta, a dărui flori unei doamne, a contribui la spălarea vaselor după o cină, sunt lucruri întâlnite în toată lumea și pe care mulți le respectă cu strictețe, tocmai pornind de la acest cod.

Se presupune că prima carte de bune maniere a fost scrisă în jurul anului 2400 î.Hr. de către Ptah-hotep, edilul Egiptului. Codul bunelor maniere își are rădăcinile în Antichitate, odată cu dezvoltarea artei oratorice și a teatrului. În vremurile acelea se punea foarte mare accent pe gesturi, pe miscările corpului, considerându-se deosebit de importante pentru exprimarea nobleții și perfecțiunii spiritului. Gesturile trebuiau să fie moderate, nici foarte iuți, dar nici foarte domoale. Confucius considera că omul nu se poate purta normal decât utilizând un cod, niște reguli, bunele maniere fiind astfel încorporate de atunci în unele norme sociale.

În Evul Mediu percepția despre gesturi s-a schimbat, considerându-se că acestea puteau exprima ceea ce se află în interiorul unei persoane, caracterul acesteia, slăbiciunile, punctele forte. Disciplinându-și gesturile, omul se putea cizela, putea deveni mai bun.

În Franța secolelor XII-XVIII s-au pus bazele normelor de bună purtare cunoscute și în ziua de astăzi. Grădinarul-șef al regelui Ludovic al XIV-lea a cerut Majestății Sale să facă un act ce stipula respectarea a unor reguli de purtare, deoarece, neatenți fiind, nobilii călcau peluzele proaspăt însămânțate ale Parcului de la Versailles, deși grădinarul îi atenționase prin diverse inscripții că acest lucru este interzis. Astfel, bunele maniere erau împărtășite membrilor curții sale cu ajutorul unor cărți mici pentru ca toți oamenii să aibă un comportament civilizat și unitar în prezența Majestății Sale. Acea bucată de hârtie pe care erau notate bunele maniere purta numele de „etichetă”.

Deși „eticheta” provine de la francezi, George Washington nu s-a lăsat mai prejos și la vârsta de 16 ani a transcris lucrarea „Reguli Civice și Comportamentul decent în prezența cuiva și în timpul conversațiilor” ce cuprindea 110 reguli de conduită.

Mai târziu, în 1922, Emily Post publică lucrarea „Eticheta – în Societate, în Afaceri, în Politică și Acasă”, un bestseller ce a promovat bunele maniere.

Din 1978, Judith Martin (Miss Manners), jurnalist american, răspunde întrebărilor despre etichetă și scrie eseuri pe probleme de maniere, sau clarifică esențialele calități ale politeții. Aceasta a povesteste într-un interviu din 1995 importanța bunelor maniere: „ Dacă te comporți într-un mod care-i ofensează pe oamenii cu care ai de-a face, aceștia se vor îndepărta de tine. Există o mulțime de oameni care afirmă: Nu ne pasă de etichetă, dar nu putem accepta felul în care așa-și-așa se comportă și nu-l vrem în jurul nostru.” Miss Manners spune care este marele minus al bunelor maniere: „Eticheta nu are mari sancțiuni așa cum are legea. Dar cea mai mare sancțiune pe care o putem aplica este de a nu avea de-a face cu acești oameni și de a-i izola deoarece comportamentul lor este insuportabil.”
Cele mai ciudate explicații ale bunelor maniere

De ce bărbatul trebuie să meargă, alături de femeie, pe partea exterioară a drumului este lesne de înțeles, dar de ce trebuie să spunem „noroc” sau „sănătate” unei persoane care strănută? Sau de ce bărbații le oferă flori femeilor?
De ce trebuie să spunem „noroc” sau „sănătate” unei persoane care strănută?

În ziua de astăzi această regulă este discutabilă, întrucât se recomandă ignorarea momentului și evitarea oricărei remarci atunci când cineva strănută în imediata vecinătate. Cu toate acestea, faptul că îi urezi „sănătate” cuiva care dă semne de guturai este considerat un gest de bunătate și solidaritate. În trecut, oamenii considerau că îți poți pierde sufletul sau bătăile inimii ți s-ar putea opri în urma unui strănut. În acest caz, „Fii binecuvântat” era o considerată o urare cu puteri oarecum vindecătoare, fiind menită să prevină aceste nenorociri, mai ales că pe atunci oamenii mureau din simple răceli sau gripe din cauză că medicina nu era prea dezvoltată.
De ce bărbații oferă flori femeilor?

Oferirea florilor de către bărbați este un obicei originar din Evul Mediu , deoarece baia era considerată ceva murdar și întâmplându-se doar o singură dată pe an. Astfel, florile aveau rolul de a îndepărta mirosule neplăcute ale doamnelor ce-și neglijau igiena corporală. Bineînțeles, în prezent florile nu mai sunt oferite cu același scop, ci sunt oferite în semn de respect și iubire la aniversări și alte evenimente importante.
De ce trebuie să ne astupăm gura cu mâna atunci când căscăm?

Deși în zilele noastre această regulă are o cu totul altă explicație, în trecut, oamenii considerau că în cazul strănutului sau al căscatului sufletul putea fi eliberat din corpul uman sau necuratul ar putea pătrunde în acesta. Astfel, astupându-ți gura cu mâna eviți pericolul întâmplării unor asemenea lucruri neplăcute.
De ce bărbatul trebuie să intre primul într-un taxi?

Bărbatul trebuie să intre primul într-un taxi pentru ca nu cumva să se trezească fără domnița lui, așa cum se întâmpla în Evul Mediu, atunci când amanții înlocuiau birjarii unor trăsuri pentru a le fura aristocraților reprezentantele sexului frumos. Această regulă se păstrează și în ziua de astăzi pentru a-i scuti pe bărbați de evenimentele neplăcute.

Sursa:historia.ro


 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Radio Unirea FM și pe ȘTIRI GOOGLE


Citește mai mult

Știri

Ia, parte din costumul popular, zestre de preț: Care este simbolistica motivelor populare de pe ia românească

Publicat

în

Cămașa populară românească parte din costumul popular românesc din cele mai vechi timpuri, iar rădăcinile sale își au originea în portul tracilor, geților și dacilor

Costumul popular se prezintă aparent diferit de la o zonă la alta, însă şi-a păstrat o structură unitară în ceea ce priveşte materia primă din care se realizează, croiala, coloritul şi ornamentaţia. Cel mai des vom întâlni pe ii motive străvechi, geometrice și florale.

Motivul românesc, prezent pe orice obiect, variază în funcție de utilizarea dată pieselor brodate: podoabă, îmbrăcăminte, uz casnic. La obiectele de uz casnic și la obiectele de îmbrăcăminte pentru sărbători ca: ie, cămașă bărbătească, pieptar, cojoc etc., se folosesc motive în componența cărora intră floarea, figurile abstracte (geometrice), animalele, elementele cosmice, toate redate în forme stilizate.

Din cele mai vechi timpuri, oamenii purtau haine brodate cu simboluri care aveau semnificații importante pentru ei. Totodată, se diferențiau zonele geografice de proveniență, preocupările persoanei, statutul social, marital etc. Brodate pe față, spate sau mâneci, aceste simboluri învăluie protector persoanele care poartă iile, ținând răul și ghinionul departe.

Dintre simbolurile des folosite pe ii întâlnim spirala și spirala dreaptă, crucea, soarele, coarnele de cerb, liniile drepte, liniile duble drepte, liniile cu dreptunghi, liniile ondulate, copacul sau ramurile, fiecare dintre ele având semnificații aparte.
Simboluri pe ia românească: spirala și crucea

Spirala reprezintă eternitatea, trecerea timpului, un semn universal al vieții și perenității sale, al energiei. Acest simbol se folosește încă din perioada culturii Cucuteni. Sursa de viață este redată prin intermediul spiralei, simbol al fecundității. Poate fi și semn dual, masculin-feminin, întuneric-lumină etc. Crucea reprezintă credința omului în Dumnezeu, însăși croiala iei având forma crucii.

Liniile drepte orizontale sugerează moartea, întreruperea unei etape a vieții omului, pe când liniile drepte verticale, viața. Liniile ondulate ușor ne trimit cu gândul la apă, la curățenia și purificarea pe care le aduce ea, iar copacul sau ramurile simbolizează trăinicia și viața durabilă, renașterea an de an.

În Dobrogea sunt des întâlnite următoarele motive: romburi, dreptunghiuri, pătrate și linii frânte, numite plastic „pui”, „iarba întoarsă”, „șarampoi”, „urma iepurelui”, exprimând matricea universului în care femeia trăiește și muncește .
Simboluri ancestrale

Coarnele de cerb sunt dintre cele mai vechi simboluri. Ele simbolizează vitalitate, regenerare, putere, fiind un simbol purtat cu precădere de tinerele care doreau să rămână însărcinate. Soarele este și el un simbol ancestral, fiind folosit atât în forme stilizate, cât și ca o floare – floarea soarelui. El reprezintă legătura omului cu divinitatea, cu roadele pământului, și este dătător de viață.

Romburile se întâlnesc încă din perioada culturii Cucuteni și sunt reprezentări ancestrale ale zeităților. Alte simboluri străvechi sunt spirala (continuitatea vieții în orice împrejurare) și pomul vieții (liantul dintre cer și pământ).

Motivele și simbolurile se deosebesc de la o zonă etnografică la alta. Vom întâlni două categorii de motive ornamentale mari: după forma și tipul de stilizare și după conținutul tematic.

După formă și tip de stilizare acestea sunt geometrice, negeometrice sau liber desenate, iar după conținut, motivele ornamentale sunt abstracte, realiste și simbolice. Motivele ornamentale abstracte se întâlnesc aproape în toate zonele noastre etnografice – dintre acestea numim punctele, liniile, figurile geometrice.

Dintre motivele ornamentale realiste, multe redau fenomene cerești și reprezentări de corpuri cerești: fulgere, reprezentate în zig-zag; calea laptelui, steluțele, soarele. Altele redau regnul vegetal: plante, frunze, flori (pot fi reprezentate și cu șase sau opt petale), fructe (cel mai des întâlnim spicul de grâu, ghinda, știuletele, afina, strugurele, mărul, părul); spirale, care amintesc de cârceii de viță de vie sau de dovleac), zoomorfe (coarnele berbecului și fruntea boului; vrabia, porumbelul, cocorii, găinușa, rândunica) și antropomorfe (siluete de femei sau părți ale corpului omenesc: ochiul).

Motivele care au ca izvor de inspirație obiectele de muncă: cârligul, grebla, furca, sapa, jugul) și sociale (aspecte din viața socială: sfăditele, porumbelul păcii) nu s-au bucurat de o răspândire la fel de mare.

Sursa: invietraditia.ro


 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Radio Unirea FM și pe ȘTIRI GOOGLE


Citește mai mult

Știri

Casa Scaunelor Săseşti din Alba Iulia: În anii 1700 era sediul corpului de gardă principal

Publicat

în

Casa Scaunelor Săseşti din Alba Iulia: În anii 1700 era sediul corpului de gardă principal

Clădirea care găzduieşte astăzi Inspectoratul Şcolar al Judeţului Alba este cunoscută sub numele de Casa Scaunelor Săseşti.

Prin denumirea ei, ne reaminteşte perioada în care Alba Iulia era capitala principatului Transilvaniei iar principii s-au străduit să transforme în aşa fel edificiul, încât să reflecte importanţa politică a oraşului. În secolele XVI și XVII, oraşele ardelene, precum şi comitatele sau scaunele săseşti şi secuieşti deţineau la Alba Iulia facilităţi pentru găzduirea emisarilor trimişi la lucrările dietelor sau cu misiuni la curtea princiară.

O transformare importantă a Alba Iuliei a survenit ca urmare a instalării în oraş a reginei Isabella şi a fiului său, regele Ioan Sigismund, în anul 1542. Pentru următorii principi ai Transilvaniei, un obiectiv important a devenit transformarea fostului centru episcopal, în care pe lângă palat şi casa prepozitului existau probabil locuinţe ale arhidiaconilor. Alba Iulia a devenit astfel o adevărată reşedinţă princiară. Deja din ultimele decenii ale secolului al XVI-lea, oraşele, comitatele şi scaunele principatului au început să cumpere clădiri în Alba Iulia, destinate găzduirii propriilor reprezentanţi trimişi în capitală.

Casa scaunelor săseşti este amplasată în partea nord-estică a castrului roman, pe vechea uliţă a saşilor (Zaz utcza), într-o zonă în care la sfârşitul secolului al XVI-lea oraşul Braşov îşi cumpărase de la Mihail şi Gabriel Lenches de Varadino o casă cu grădină pentru suma de 700 de florini. Reşedinţa era învecinată cu cea a orfanilor notoriului Pancratius Sennyey, fost consilier al principelui Sigismund Báthory. În 1624, ulița sașilor sau a Sibiului trecea printre Colegiul Academic şi zidul de răsărit al Cetăţii către zidul de miazănoapte. În apropierea aceluiaşi amplasament, în anul 1624, orașul Bistriţa a cumpărat o clădire pentru suma de 110 florini, într-un loc în care se mai găseau casele scaunelor Mediaş, Sighişoara şi Sibiu.

Clădirea de astăzi, având planul în forma literei U, este o construcţie compozită, rezultat al unor modificări survenite între secolele XVI şi XIX. Cea mai veche parte este latura de nord, care a fost probabil unul dintre edificiile deţinute de scaunele săseşti menţionate mai sus. Această porţiune se suprapune pe zidul fortificaţiei romane. Planurile din prima jumătate a secolului al XVIII-lea înfăţişează mai multe clădiri cu plan pătrat sau dreptunghiular, care închideau un careu. La începutul secolului al XIX-lea i s-au adăugat laturile de est şi de sud, construcţia dobândind astfel forma cunoscută astăzi. Ea apare sub diverse denumiri între secolele XVIII şi XX, fapt ce reflectă schimbarea destinaţiilor. La 1736 era sediul directorului fortificaţiei, în 1747 era corpul de gardă principal. În 1823 a ajuns să fie numită casa inginerului. În 1903, aici se afla Direcția de Geniu. În 1920 a devenit pavilion ofiţeresc, pentru ca din 1929 aici să funcţioneze prefectura judeţului Alba. (C.P.G.)

Sursa:memoriaurbis.apulum.ro


 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Radio Unirea FM și pe ȘTIRI GOOGLE


Citește mai mult

Știri

Politică

Administrație

Știri din Alba

Educație și Cultură

Eveniment

Sănătate

Social Economic

Divertisment

Stiri din alte ziare

  • Alba Iulia
  • Abrud
  • Aiud
  • Blaj
  • Campeni
  • Cugir
  • Sebes
  • Ocna Mures
  • Teius
  • Zlatna

Articole Similare

radiounireafm, radio alba iulia, radio alba