Vorbesc adeseori cu mine insumi, si mereu cu voce tare. Si asta nu numai acasa, cand nu ma poate auzi nimeni. Vorbesc cu mine in timp ce merg pe strada, cand sunt la birou, sau cand ies la cumparaturi. Verbalizarea gandurilor ma ajuta sa materializez lucrurile la care ma gandesc. Ganditul cu voce tare ma ajuta sa inteleg mai bine ceea ce fac sau ceea ce se petrece in jurul meu. Desigur, asta ma face si sa par nebun. Doar saritii vorbesc cu ei insisi, nu? Tot timpul la taclale cu vocile din capul lor. Odata ce esti vazut bombanind din gura de unul singur, esti luat imediat drept bolnav mintal.

Sunt sigur ca multi dintre cei care m-au vazut cutreierand strazile orasului si vorbind de unul singur au gandit inclusiv ceva de genul „ia uite-l si pe drogatul asta, n-are nicio treaba, e-n filmul lui.” Sunt sigur ca in momentele alea sunt intreg Gollum din „Stapanul inelelor”. Ei bine, de data asta ati ras degeaba de mine, ratatilor infumurati care m-ati privit chioras mai devreme!(Apropo, VA VAD!).

Cei mai destepti oameni de pe pamant vorbesc cu ei insisi. Arunca o privire peste monologurile interioare ale celor mai mari ganditori ai lumii. Arunca o privire asupra literaturii in versuri! Arunca o privire asupra istoriei! Albert Einstein obisnuia sa vorbeasca de unul singur. Nefiind din cale-afara de sociabil pe vremea copilariei si adolescentei, a preferat sa dialogheze cu el. Potrivit einstein.org acesta „obisnuia sa isi verbalizeze gandurile, vorbind cu sine insusi in soapta.” Ai vazut? Nu sunt singurul, si nu sunt dus cu pluta. Sunt doar al dracului de destept. Ha!

Intr-un studiu publicat in Jurnalul trimestrial de psihologie experimentala (Quarterly Journal of Experimental Psychology), psihologii Daniel Swigley si Gary Lupya au emis ipoteza ca vorbitul de unul singur este de fapt constructiv. Hai s-o spunem pe sleau, toti avem momente cand ne trezim vorbind singuri. Pentru unii dintre noi e un fel de activitate de petrecere a timpului, ce sa mai. Doar ca acum avem motive (intemeiate) sa ne bucuram de asta si sa exploram mai departe efectele sale pozitive.

Intr-un experiment, Swigley si Lupya au precizat unui grup de 20 de persoane numele unor obiecte (cum ar fi o chifla sau un mar), si fiecaruia dintre membrii grupului i s-a dat tema de a gasi un anumit obiect intr-un supermarket. In prima etapa a studiului, participantilor li s-a cerut sa nu vorbeasca. In cea de-a doua etapa, subiectii au repetat cu voce tare numele obiectului in timp ce il cautau pe rafturile magazinului. S-a constatat faptul ca, subiectii testului au gasit obiectul cerut cu o mai mare usurinta atunci cand au vorbit cu ei insisi.

Verbalizarea gandurilor ascute memoria. Ajuta la concretizarea scopului si il face tangibil. Vorbitul de unul singur te ajuta insa numai atunci cand stii exact de ce ai nevoie. Cand vrei sa gasesti ceva, rostirea cu voce tare a numelui obiectului respectiv te ajuta numai atunci cand esti familiarizat cu felul in care arata.

Trebuie sa stii exact ce cauti; altfel nu faci decat sa te adancesti in confuzie. Potrivit unuia dintre conducatorii studiului: Vorbitul cu tine insuti nu e intotdeauna de ajutor – daca nu stii cum arata un obiect, rostirea denumirii sale nu are niciun efect, sau te poate chiar impiedica sa gasesti obiectul respectiv. Daca, in schimb, stii ca bananele sunt galbene si le cunosti forma, atunci cand rostesti cuvantul banana activezi la nivel cerebral aceste insusiri vizuale, inlesnind actul cautarii. Cu alte cuvinte, nu poti sa intelegi ceva fara a te raporta la o experienta anterioara relevanta. Dar daca stii ce-ti trebuie si rostesti numele acelui lucru cu voce tare, iti sporesti sansele de a-l gasi.

Bebelusii invata sa vorbeasca ascultand adultii si imitand ceea ce spun. Actul vorbirii tine in intregime de exercitiu – Trebuie sa ne auzim vocea pentru a putea invata cum sa o folosim.

Discursul auto-dirijat poate ghida comportamentul copiilor, copiii abordand mereu sarcinile de rezolvat pas-cu-pas, cum ar fi legarea sireturilor, de exemplu, reamintindu-si mereu sa se concentreze asupra sarcinii respective. Gandeste-te o clipa la toti pustii pe care ii cunosti. Pun pariu ca pe toti i-ai surprins vorbind singuri cu voce tare atunci cand se joaca. Un copil poate ramane concentrat asupra problemelor pe care le are de rezolvat ajutandu-se de actul vorbirii. Cand un baietel se joaca cu masinutele lui de jucarie, ar putea spune ceva precum „masinuta mica incape prin usa asta de garaj, dar camionul mare n-are loc sa treaca.” In timp ce spune aceste lucruri, copilul si probeaza daca are dreptate, testand care dintre masini incap pe usa garajului de jucarie. Copiii invata verbalizand actiunile intreprinse. Procedand astfel, data viitoare isi vor aminti mai usor cum au rezolvat problema mai demult. Verbalizarea ii ajuta sa inteleaga mai bine lumea din jurul lor.

Atunci cand stau de vorba cu mine insumi, imi este mai usor sa fac ordine in suvoiul de ganduri care imi strabat mintea si care ma distrag de la ce ma intereseaza pe moment. Auzirea problemelor pe care le articulez in cuvinte ma linisteste. Devin propriul meu terapeut: vocea exterioara ma ajuta sa gestionez problemele din interior. Potrivit psihologului Linda Sapadin, vorbitul cu voce tare sprijina luarea de decizii, mai ales cand este vorba de decizii importante si dificile. „Acest lucru te ajuta sa-ti limpezesti gandurile, sa prioritizezi problemele si sa iei decizii mai ferme.” E binecunoscut faptul ca cel mai bun mod de a rezolva o problema este sa o discuti cu cineva. Din moment ce e vorba de problema ta, de ce sa nu o discuti cu tine insuti?

Uneori e greu sa faci o lista de obiective si sa iei masuri clare pentru a le concretiza. Astfel de sarcini pot fi absolut coplesitoare. Dar daca porti un monolog cu tine insuti in timp ce parcurgi drumul catre obiective, ai la indemana o modalitate mai sigura de a le infaptui. Daca tu concretizezi in vorbe etapele procesului, fiecare pas va parea mai putin dificil si mai bine definit. Dintr-odata, lucrurile ti se vor parea realizabile si vei fi mai putin ingrijorat de perspectiva unui esec. Asa cum afirma Sapadin, „Rostirea cu voce tare a obiectivelor iti concentreaza atentia asupra lor, consolidand mesajul, controland emotiile si punandu-te la adapost de eventuale distractii.”

Vorbitul de unul singur denota faptul ca esti o persoana de sine-statatoare, autonoma. Ca Albert Einstein, care „era extrem de talentat si a dobandit foarte devreme capacitatea de a exploata toate aceste talente ale sale,” oamenii care vorbesc cu ei insisi sunt foarte competenti si independenti, bazandu-se pe fortele proprii pentru a identifica si rezolva problemele cu care se confrunta. Uite cum noi, „saritii”, suntem dintr-odata cei mai eficienti si cei mai inteligenti. Asta pentru ca ne rezervam timp pentru a ne asculta vocea interioara!