Rămâi conectat

Știri

Totul despre „MIHAI VITEAZUL” – cea mai grea peliculă din istoria cinematografică din România

Publicat

în

Pe 13 februarie 1971, este lansată capodopera ”Mihai Viteazul”, în regia lui Sergiu Nicolaescu, cu Amza Pellea în rolul voievodului român. Datorită complexității sale, pelicula rămânea cea mai ”grea” din istoria filmografiei noastre: 128 de actori s-au prezentat la probele pentru rolul principal, cadrele au fost trase în 32 de decoruri interiuoare și 37 de locuri de filmare diferite, cu 11.000 de costume pentru figurație. Conform legendelor, în ”Mihai Viteazul” ar fi trebui să joace, printre alții, Elizabeth Taylor, Richard Burton ori Kirk Douglas, urmând a fi o producție internațională!

În 1966, apare, pentru prima oară, ideea realizării unui film având ca subiect domnia lui Mihai Viteazul (1593 – 1601). Prilejul concret se ivește doi ani mai târziu, când, pentru a alimenta unda de patriotism declanșat la noi în țară de discursul lui Nicolae Ceaușescu din 21 august 1968, în care acesta critică intervenția armatelor Pactului de la Varșovia în Cehoslovacia, se dă undă verde proiectului. Titus Popovici este scenaristul, Sergiu Nicolaescu urmează să se ocupe de regie, mai ales că ”Dacii” (1967) a avut un succes răsunător.

Imediat se încep negocieri cu unele case de producție din străinătate, dorindu-se a se realiza o coproducție internațională. Se vorbește, în ianuarie 1969, cu Henry Deutschmeister, din Franța, dar nu se concretizează nimic. Mai mult, Nicolaescu obține permisiunea de a merge în SUA, pentru a încerca cooptarea unor staruri de renume mondial.

După afirmațiile lui Sergiu Nicolaescu, compania americană ”Columbia Pictures” și-a exprimat interesul de a contribui la realizarea filmului, oferind un buget de patru milioane de dolari și propunând următoarea distribuție: Orson Welles – împăratul Rudolf, Laurence Harvey – sultanul turc, Elisabeth Taylor și Richard Burton – cuplul Bathory, iar Kirk Douglas și Charlton Heston concurau pentru rolul domnitorului român.

Regizorul avea să afirme că  Edward G. Robinson (actor de origine română, cunoscut în ”Cetatea Filmului”) i-au scris că ar accepta să joace gratis timp de două săptămâni. Regizorul s-a deplasat la sediul Comitetul Central (CC) al Partidului Comunist Român pentru a obține aprobarea conducerii statului, iar secretarul CC, Paul Niculescu-Mizil, s-a dus direct la Nicolae Ceaușescu. I-a spus, apoi, regizorului că s-a rezolvat. După obținerea aprobării, Nicolaescu s-a urcat în avion pentru a merge să semneze contractul cu ”Columbia Pictures”. Avionul a pornit, dar, înainte de decolare, a fost oprit de o mașină în care se afla producătorul de film Dumitru Fernoagă. Regizorului i s-a cerut să coboare din avion și a fost dus la sediul Comitetului Central, unde același Niculescu-Mizil i-a spus că Ceaușescu s-a răzgândit și a hotărât ca în film să interpreteze numai actori români.

Titus Popovici a afirmat, ulterior, că actorul Mircea Albulescu ar fi trimis o scrisoare lui Ceaușescu în care ruga să nu se facă filmul cu actori străini. Regizorul considera însă că scenaristul a fost cel care l-a convins pe secretarul-general al PCR, deoarece se temea că americanii urmau să modifice scenariul.

Nicolaescu începe să caute personajul principal. L-a plăcut mult pe Amza, din ”Dacii” (1967), unde uriașul actor înterpretează rolul lui Decebal. Sunt 128 de actori care dau probe pentru ”Mihai”. Se merge la 10 teatre din România, 240 de artiști sunt cooptați. Finalmente, Amza Pellea primește rolul, deși Sergiu Nicolaescu trăsese câteva cadre cu el în rolul principelul român. Primul tur de manivelă e dat în primăvara lui 1969. S

e filmează mult, enorm. Sunt 32 de decoruri interioare, 37 de locuri de filmatre amenajate, 11.000 de costume de figurație pentru militari valahi, moldoveni, turci, austrieci. Numai Amza Pellea are 15 costumații diferite. Se merge la Șelimbăr, la Tălmaciu, la Călugăreni, dar și la Praga ori Istanbul. Interioare la Castelul Peleș, la Bran. 700 de cai, 200 de căruțe, 365 de membri și 80 de cascadori conduși de marele Tudor Stavru. Pornit cu un deviz de 32 de milioane de lei, sumă imensă pentru acea vreme, pelicula ajunge să coste 44.000.000.

Amza Pellea muncește enorm. Se alege cu niște nodul pe corzile vocale, e necesar dublajul lui Emanoil Petruț. Nicolaescu vrea să introducă și o scenă ”sexy”, în care domnitorul să facă dragoste cu o femeie. ”Și eu sunt sensibil, ca și dumneavoastră, și vreau să vă spun cum simt eu. Sunt de acord că și Mihai Viteazul a făcut dragoste, dar trebuie să știm ce să redăm, tovarăși! Să redăm și dragostea lui, dar dacă aceasta a avut rolul dominant în activitatea lui. Dacă aceasta este numai ceva lăturalnic, atunci s-o tratăm lăturalnic”, spune Nicolae Ceaușescu. Se încearcă vânzarea filmului în străinătate, este propus pentru premiile ”Oscar” din 1972. Regizorul afirmă că este cel mai ”greu” produs al său, critica vorbește despre un rol grandios făcut de Pellea. Merge la Festivalul Internațional de Film de la Moscova, în iulie 1971. Se lansează în Germania de Est, Finlanda, Germania de Vest, apoi, pe 28 aprilie 1973, îl găsim în Japonia.

Confiorm cifrelor oficiale, se situează pe locul al treilea, după ”Nea Mărin miliardar” și ”Păcală” în topul celor mai vizionate filme românești din istorie, cu 13 milioane de plătitori.

În 2001, în vederea relansării, negativul este restaurat. Se trage sunet Dolby Surround, inițial acesta fiind mono. Mai mult, în 2011 apare și un trailer, bine realizat.

sursa: a1.ro, sursa foto: captură youtube film Mihai Viteaazul, regia Sergiu Nicolaescu


 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Radio Unirea FM și pe ȘTIRI GOOGLE


Știri

”Conferințele de la Sebeș”, eveniment cultural găzduit în Aula Primăriei, în 3 aprilie

Publicat

în

„Conferințele de la  Sebeș”, un nou eveniment cultural de înaltă ținută, găzduit în Aula Primăriei

Primăria şi Centrul Cultural „Lucian Blaga” Sebeş vă invită miercuri, 3 aprilie 2024, cu începere de la ora 17.00, în „Aula” primăriei municipiului Sebeş, la conferinţa „Nivele tipologice și axiologice ale discursului intelectual. Despre lectura sau hermeneutica existențială”, susţinută de dr. Virgil Podoabă, profesor universitar la Catedra de Literatură comparată a Facultăţii de Litere a Universității „Transilvania” din Brașov.

Prof. univ. dr. Virgil Podoabă este scriitor, traducător și critic literar, membru al Uniunii Scriitorilor din România. După studii primare în satul natal şi liceale la Cluj, urmează cursuri universitare între 1972 şi 1976 la Facultatea de Filologie din acelaşi oraş. Teza de doctorat cu titlul „Experiența revelatoare și tematizarea ei în literatura română contemporană” o susţine la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj în anul 2003, lucrare distinsă cu calificativul „Summa cum Laude”. Din aprilie 1990 este redactor la revista „Vatra” din Tîrgu Mureș, iar din anul 1992 ocupă postul de lector la Catedra de Literatură comparată, a Facultăţii de Litere a Universității „Transilvania” din Brașov, urmând cursus honorum până la titlul ştiinţific de profesor universitar. Activitatea sa a fost intensă încă din perioada studenţiei când, a fost președinte al Cercului de istoria literaturii române și redactor al revistei „Echinox” (1974-1976), în care de altfel a şi debutat cu o recenzie în anul 1973 și în paginile căreia, a susținut cu cronici literare și eseuri, rubricile „Proză” și „Cronica literară”.

A făcut parte din echipa de coordonare a cenaclului „Echinox” între anii 1974-1976, a cenaclului „Silvania” din Zalău între 1976 şi 1980, şi a cenaclului „Iosif Vulcan” din Oradea între 1980 şi 1991, iar din anul 1990 şi până în prezent este redactor la revista „Vatra” din Tîrgu-Mureș. De-a lungul timpului a susţinut cu cronici literare, eseuri şi studii critice, prestigioase reviste de profil: „Familia” (1980-1990), „Vatra” (din 1990 încoace), şi a colaborat la revistele „Steaua”, „Caiete critice”, „Arca”, „Tribuna”, „Viața Românească”, „Limes”, „Calende”, „Discobolul”, „Paralela 45” etc. A înființat și a fost redactor-șef între 1991 şi 1992 al ziarului „Gazeta de Vest” din Oradea, iar împreună cu un grup de studenți de la Facultatea de Litere din Brașov a pus bazele revistei studenţești „Erată”, pe care a şi condus-o în calitate de director între anii 1995 şi 1999.

Totodată, prof. univ. dr. Virgil Podoabă are un palmares impresionant de participări la colocvii, târguri de carte, simpozioane, lansări de carte și întâlniri cu cititorii şi a susţinut de-a lungul timpului numeroase conferințe pe teme literare și culturale, cum este cea de la Sebeş.


 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Radio Unirea FM și pe ȘTIRI GOOGLE


Citește mai mult

Știri

Daia Română, prima comună din Alba cu rețea de gaz finanțată prin Programul „Anghel Saligny”

Publicat

în

Prima comună din Alba cu rețea de gaz finanțată prin Programul „Anghel Saligny”, Daia Română

Daia Română este prima comună din județul Alba care va avea rețea de gaz finanțată prin Programul Național de Investiții „Anghel Saligny”.

Contractul de finanțare, în valoare de peste 36,7 milioane de lei, a fost semnat miercuri 27 martie.

Contractul de finanțare este în valoare de 36m7 milioane de lei. Toate locuințele, agenții economici și instituțiile publice din comuna Daia Română vor fi racordate la rețeaua nou construită de gaze naturale. Alimentarea cu gaze naturale a comunei Daia Română se va realiza din stația de reglare – măsurare predare proiectată în zona satului Limba, din comuna Ciugud.

Pentru evitarea spargerii carosabilului la executarea branșamentelor, în cazul străzilor modernizate, conductele se vor amplasa pe ambele părți ale străzilor.


 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Radio Unirea FM și pe ȘTIRI GOOGLE


Citește mai mult

Știri

28 martie 1923, ziua în care a fost promulgată Constituția României adoptată după Marea Unire

Publicat

în

La 28 martie 1923 era promulgata prin decret regal Constitutia Romaniei Mari, votata de Parlamentul Romaniei

Constituțiunea României din 28 martie 1923 (cunoscută și sub numele, incomplet și incorect, de „Constituția din 1923” – deoarece, constituțiilor li se precizează întotdeauna ziua, luna și anul intrării în vigoare) este Constituția României adoptată după Marea Unire.

A fost în vigoare până la adoptarea Constituției din 1938 și apoi (cu restricții) în perioada 1944-1947.

Elaborat în 1923, proiectul Constituției a fost supus dezbaterii parlamentare. După ce a fost adoptată de Parlament, a fost sancționată și promulgată de Regele Ferdinand I la data de 28 martie 1923 și publicată în Monitorul Oficial No. 282 din 29 martie 1923, dată la care a intrat în vigoare.

Potrivit Constituției din 1923, România era o monarhie constituțională, stat național, unitar, indivizibil, cu teritoriul inalienabil. Constituția unificării, cum mai e numită, consfințește realizarea României Mari și are la bază constituția din 1866, dovadă fiind faptul că din cele 138 de articole, 78 s-au păstrat din cea de la 1866. Regele Ferdinand I (1914-1927) reprezinta elementul cheie al vieții politice. El exercita puterea executivă, numea și revoca miniștrii, sancționa și promulga legile, era șeful Armatei, avea drept de veto, putea bate monedă, conferea decorații, avea drept de amnistie și grațiere, convoca și dizolva Parlamentul, încheia tratate (acestea devenind valabile după ce erau aprobate de Parlament). Parlamentul constituia puterea legislativă în cadrul regimului democratic. El era bicameral (Senatul și Adunarea deputaților) și avea rolul de a vota legile, de a le abroga și avea drept de control asupra activității guvernului.

Această constituție legifera principiul separării puterilor statului:

puterea legislativă – exercitată colectiv de Adunările legislative (Senat și Adunarea Deputaților) și Rege;
puterea executivă – încredințată Regelui, care o exercita „în modul regulat prin Constituțiune” (prin intermediul Guvernului format de partidul sau alianța care câștigă alegerile parlamentare). Formula sintetică care exprima acest principiu, larg cunoscut de public, era Regele domnește, nu guvernează.
puterea judecătorească – atribuită Înaltei Curți de Casație și Justiție și instanțelor de judecată.

Această constituție a contribuit la consolidarea Marii Uniri și a creat cadrul democratic al vieții politice din România până în anul 1938, când s-a adoptat prin plebiscit Constituția României din 1938.

Întrucât Constituția din 1938 era un document mai puțin democratic decât cea din 1923 (fiind elaborată sub presiunea politică a creșterii totalitarismului nazist și sovietic în întreaga Europă), după evenimentele de la 23 August 1944, Regele Mihai a repus în vigoare Constituția din 1923. Dpdv juridic, ea a fost în vigoare (cu multe restricții și încălcări de facto, generate de ocupația militară sovietică și de creșterea continuă a influenței politice a comuniștilor) până la lovitura de stat de la 30 decembrie 1947, când Partidul Comunist Român, ajutat de ocupanți, a obținut, prin șantaj și amenințare cu forța, semnătura Regelui pe un act nelegal de abdicare. În aceeași seară, printr-o ședință măsluită a Adunării Deputaților (care se afla în vacanță parlamentară, aleșii nefiind nici măcar prezenți, ci plecați în circumscripțiile teritoriale!), comuniștii au dat o aparență de legalitate loviturii de stat, „desființând” (sic!) nu doar instituția Monarhiei, ci și Constituția în vigoare. A urmat o perioadă de vid constituțional, până la adoptarea Constituției totalitare a Republicii Populare Române, survenită la 13 aprilie 1948.

Constituţia stipula de la început că Romaâia este stat naţional unitar şi indivizibil, al cărei teritoriu este inalienabil. Cu privire la drepturile cetăţenilor, se făcea referire la condiţiile specifice democraţiei: garantarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, fără deosebire etnică, de limbă sau religie, egalitatea cetăţenilor în societate şi înaintea legilor, libertatea conştiinţei şi întrunirilor, dreptul de asociere, secretul corespondenţei, inviolabilitatea domiciliului. Se instituia votul universal, egal, direct obligatoriu şi secret. Militarii şi femeile, ca în toate ţările europene din acea vreme, nu puteau să-şi exprime o opţiune politică în faţa urnelor. Ascendenţa regelui faţă de Parlament consta în faptul că legile nu puteau intra în vigoare decât sancţionate (astăzi spunem promulgate), iar regele putea refuza sancţionarea unei legi. Ascendenţa faţă de Guvern consta în faptul că „Guvernul exercită puterea executivă în numele regelui”. Regele nu avea ascendenţă asupra puterii judecătoreşti, care „se exercită de către organele ei”. Numai hotărârile, care se pronunţau „în virtutea legii”, se executau „în numele regelui”. Nu exista o Curte Constituţională ca astăzi, sarcinile revenind Curţii de Casaţie, care era constituită din jurişti de profesie, integri şi neafiliaţi niciodată vreunei grupări politice. Constituţia prevedea un parlament bicameral, din care Camera Deputaţilor se alegea prin vot universal, iar Senatul era compus din membri aleşi din diferite grupări (Camera de Comerţ, cadrele didactice etc.) şi din senatori de drept: reprezentanţi ai cultelor, preşedintele Academiei Române, foşti preşedinţi ai fiecărei camere legislative, foşti senatori şi deputaţi care fuseseră aleşi cel puţin în zece sesiuni, foşti miniştri care au deţinut cel putin şase ani fotoliul ministerial, foşti preşedinţi ai Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi alţi demnitari. Legea fundamentală exprima foarte precis prerogativele suveranului şi condiţiile succesiunii la tron. Constituţia din 1923 a funcţionat în perfectă ordine până în februarie 1938, când regele Carol al II-lea a iniţiat o Constituţie nouă, care întărea puterea regală şi limita libertăţile democratice. În principiu aceasta a fost valabilă până în 1947, deşi după abdicarea regelui s-au aplicat cutume în afara legii fundamentale, iar după 23 august 1944 a fost parţial amendată şi revizuită.

Sursa: wikipedia și ziare.com


 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Radio Unirea FM și pe ȘTIRI GOOGLE


Citește mai mult

Știri

Politică

Administrație

Știri din Alba

Educație și Cultură

Eveniment

Sănătate

Social Economic

Divertisment

Stiri din alte ziare

  • Alba Iulia
  • Abrud
  • Aiud
  • Blaj
  • Campeni
  • Cugir
  • Sebes
  • Ocna Mures
  • Teius
  • Zlatna

Articole Similare

radiounireafm, radio alba iulia, radio alba