Rămâi conectat

Sănătate

Toate firmele sunt obligate de lege să plătească anumite servicii medicale pentru angajați

Publicat

în

Examenul medical la angajare și controlul medical periodic sunt, poate, cele mai cunoscute dintre serviciile medicale pe care un angajator trebuie să le asigure salariaților săi. Pe lângă acestea însă angajatorul mai are și alte obligatii legale care țin de supravegherea stării de sănătate a lucrătorilor. Citește mai mult pe radiounirea.ro

În funcție de locurile de muncă/posturile de lucru oferite de către angajatori, în cadrul firmelor, legiuitorul a stabilit reguli concrete sau fișe speciale pentru efectuarea examenului medical la angajare și a controlului medical periodic. Prin HG nr. 355/ 11.04.2007 s-au stabilit Cerințele minime pentru supravegherea sănătății lucrătorilor față de riscurile pentru securitate și sănătate, pentru prevenirea îmbolnăvirii lucrătorilor cu boli profesionale cauzate de agenți nocivi chimici, fizici, fizico-chimici sau biologici, caracteristici locului de muncă/ postului de lucru, precum și a suprasolicitării diferitelor organe sau sisteme ale organismului, în procesul de muncă. Prin supravegherea stării de sănătate a lucrătorilor se înțelege totalitatea serviciilor medicale care asigură prevenirea, depistarea, dispensarizarea bolilor profesionale și a bolilor legate de profesie, precum și menținerea sănătății și a capacității de muncă a lucrătorilor. Supravegherea stării de sănătate a lucrătorilor este asigurată de către medici specialiști de medicină muncii.

Citește și Află ce spune medicina chineză despre simptomele pe care le resimți: tristețea cauzează boli pulmonare, iar furia boli hepatice

Angajatorii din orice domeniu de activitate, atât din sectorul public, cât și din sectorul privat au obligația: să se afle în posesia unei evaluări a riscului asupra sănătății lucrătorilor, actualizată periodic, și să asigure fondurile și condițiile efectuării tuturor serviciilor medicale profilactice necesare supravegherii sănătății lucrătorilor.  Lucrătorii nu pot fi implicați sub nicio formă în costurile aferente supravegherii medicale profilactice specifice riscurilor profesionale de la locul lor de muncă/postul de lucru. Serviciile medicale profilactice sunt: examenul medical la angajarea în muncă, de adaptare, periodic,la reluarea activității, pentru promovarea sănătății la locul de muncă. În anexa 1 la HG nr. 355/2007 se nominalizează serviciile medicale profilactice (prin fișe specifice) care se efectuează lucrătorilor, în funcție de natura agenților nocivi existenți la locul de muncă/ postul de lucru (chimici, fizici, fizico-chimici sau biologici). Angajarea și repartizarea lucrătorilor pe locuri de muncă/posturi de lucru este permisă angajatorului numai în funcție de starea de sănătate și de aptitudinile fizice și psihologice ale lucrătorilor care solicită angajarea, în funcție de riscurile privind securitatea și sănătatea în muncă, particularitățile activității ce urmează a fi desfășurată de către lucrător și condițiile de muncă efective, existențe la viitorul loc de muncă/post de lucru. Orientarea și angajarea lucrătorilor în muncă se realizează obligatoriu prin examene medicale și psihologice efectuate conform reglementărilor legale ale Ministerului sănătății. Legislația interzice angajarea sau schimbarea locului de muncă/ postului de lucru al lucrătorilor, fără avizul medical emis de către medicul de medicină muncii. Fiecare lucrător trebuie să aibă un dosar medical propriu care se păstrează la medicul de medicină muncii. Lucrătorul va fi informat la cerere despre conținutul dosarului său medical. Un exemplar din fișa de aptitudini completată de către medicul de medicină muncii, cu care lucrătorul se prezintă la angajator, după efectuarea examenului medical în vederea angajării se păstrează la conducătorul locului de muncă.

Examenul medical la angajare

Examenul medical în vederea orientării și angajării, precum și controlul medical periodic și examenul medical la reluarea activității reprezintă supravegherea activă a sănătății lucrătorilor și au drept scop stabilirea stării de sănătate a acestora, orientarea și îndrumarea acestora spre locuri de muncă/ posturi de lucru și profesiuni, în concordanță cu starea lor de sănătate precum și luarea în evidență a acelor persoane care necesită o supraveghere medicală deosebită. Examenul medical al lucrătorilor la angajarea în muncă stabilește aptitudinea/aptitudinea condiționată/inaptitudinea permanentă sau temporară, în muncă, pentru profesia/ funcția și locul de muncă în care angajatorul va desemna lucrătorul să lucreze efectiv. În urmă efectuării examenului medical la angajarea în muncă, medicul de medicină muncii poate face propuneri pentru: adaptarea postului de muncă la caracteristicile anatomice, fiziologice, psihologice și la starea de sănătate a lucrătorului, îndrumarea persoanei care urmează a fi angajată către alte locuri de muncă, includerea în circuitul informațional și operațional din sistemul sanitar, a acelor persoane care necesită o supraveghere medicală deosebită.

Examenul medical în vederea angajării se efectuează oligatoriu înainte de proba practică, examen/ concurs său perioadă de încercare, următoarelor categorii de lucrători: lucrători care urmează a fi angajați cu contract individual de muncă pe perioadă determinată sau nedeterminată, lucrători care își schimbs locul de muncă, sunt transferați sau detașați în alte locuri de muncă/ posturi de lucru sau alte activități, care pot fi ocupate numai dacă sunt îndeplinite cerințele legale de ordin sanitar, lucrători care își schimbă meseria sau profesia. Normele legale interzic începerea oricărei activități fără avizul medical favorabil al medicului de medicină muncii.

Examenul medical în vederea angajării în muncă poate fi efectuat numai de către medicul de medicina muncii și constă în: anamneză medicală profesională și neprofesionala și examenul clinic, conform dosarului medical individual al fiecărui lucrător (tipizat în anexa 4 la HG nr. 355/ 2007 cu modificările și completările ulterioare), examene medicale clinice și paraclinice, conform fișelor tipizate (anexa 1 la HG nr. 355/ 2007 cu modificările și completările ulterioare), întocmite pentru fiecare activitate, examene medicale suplimentare solicitate de medicul de medicina muncii, pentru angajarea la locuri de muncă/ postul de lucru și activitățile cu expunere la factori nocivi profesionali, pentru stabilirea incompatibilităților medicale cu riscurile profesionale identificate și evaluate (prin fișa de identificare a factorilor de risc profesional, completată de către angajator, pentru postul ce urmează a fi deservit de către lucrătorul care solicită examenul medical de angajare). Rezultatele examenului medical se consemnează în dosarul medical individual.

Examenul medical în vederea angajării în muncă se face la solicitarea angajatorului, care va completă fișa de solicitare și fișa de identificare a factorilor de risc profesional (tipizate în anexa 2 respectiv în anexa 3 la HG nr. 355/ 2007 cu modificările și completările ulterioare), cu care lucrătorul care solicită angajarea se prezintă la medicul de medicină muncii pentru examinarea medicală. În cazul transferului/ detașării pe termen mai lung, lucrătorul este obligat să prezinte copia dosarului medical de la serviciul medical de medicină muncii care a deservit locul de muncă anterior. Medicul specialist de medicina muncii, în baza fișei de solicitare, a fișei de identificare a factorilor de risc, a dosarului medical și a examenelor medicale efectuate completează fișa de aptitudini cu concluzia examenului medical la angajare: apt, apt condiționat, inapt temporar sau inapt pentru locul de muncă/ postul de lucru respectiv. Fișa de aptitudini care finalizează examenul medical la angajarea în muncă se completează numai de către medicul de medicină muncii, în 2 exemplare, câte una pentru lucrător și pentru angajator.

Examenul medical de adaptare în muncă

Acest tip de examen medical se efectuează la indicația medicului specialist de medicina muncii, în prima lună de la angajare și are că scop: să completeze examenul medical la angajarea în muncă, în condițiile concrete noilor locuri de muncă (organizarea fiziologică a muncii, a mediului de muncă, relațiile om-mașină, relațiile psihosociale în cadrul colectivului de muncă), să ajute organismul celor angajați să se adapteze noilor condiții, să determine depistarea unor căușe medicale ale neadaptării la noul loc de muncă și recomandă măsuri de înlăturare a acestora.

Examenul medical periodic

Examenul medical periodic se efectuează obligatoriu, tuturor lucrătorilor indiferent de tipul contractului de muncă, astfel încât fiecare lucrător să poată beneficia de supravegherea sănătății la intervale regulate și are drept scopuri: confirmarea/ infirmarea la perioade de timp stabilite, a aptitudinii în muncă, pentru profesia/ funcția și locul de muncă/ postul de lucru, pentru care s-a făcut angajarea și s-a întocmit fișa de aptitudini, depistarea apariției unor boli care constituie contraindicații pentru activitățile și locurile de muncă cu expunere la factori de risc profesional, diagnosticarea bolilor profesionale, diagnosticarea bolilor legate de profesie, depistarea bolilor care constituie risc pentru securitatea unității, pentru calitatea produselor sau pentru populația cu care lucrătorul intră în contact, prin natura activității sale. Frecvența examenului medical periodic care se efectuează lucrătorilor este stabilită prin fișele din anexa 1 la HG nr. 355/ 2007 cu modificările și completările ulterioare). Cu titlu informativ, examenul medical periodic se efectuează de regulă anual: celor care lucrează în întreprinderi/ unități cu condiții de expunere la factori nocivi profesionali, celor care desfășoară activități cu risc de transmitere a unor boli și care lucrează în sector alimentar, zootehnic, instalații de aprovizionare cu apa potabilă, colectivități de copii, unități sanitare etc, Cei care lucrează în alte unități decât cele menționate anterior sunt controlați periodic o dată la 3 ani, prin examene medicale diferențiate în funcție de vârstă, sex, starea efectivă de sănătate.

Examenul medical periodic constă în: înregistrarea evenimentelor medicale din perioada anterioară datei controlului, examen clinic general, conform dosarului medical (anexa 4 din HG nr. 355/ 2007 cu modificările și completările ulterioare), examene clinice și paraclinice conform fișelor din anexa 1 la HG nr. 355/ 2007 cu modificările și completările ulterioare și a examenului indicat de către medicul specialist de medicina muncii, înregistrarea rezultatelor în dosarul medical individual al lucrătorului, finalizare control medical periodic prin completarea fișei de aptitudini (model conform anexa 5 din HG nr. 355/ 2007 cu modificările și completările ulterioare), în 2 exemplare, unul pentru lucrător și unul pentru angajator.

Examenul medical la reluarea activității 

Examenul medical la reluarea activității se efectuează de către medicul de medicina muncii ori de câte ori îl consideră necesar, în funcție de natura bolii sau a accidentului pentru care lucrătorul a absentat din producție, după o întrerupere a activității de minimum 90 de zile, pentru motive medicale sau de 6 luni pentru orice alte motive, în termen de 7 zile de la reluarea activității, respectându-se reglementările de la examenul medical periodic și are drept scopuri: cofirmarea aptitudinilor lucrătorului pentru exercitarea profesiei/ funcției avute anterior sau noii profesii/ funcții la locul de muncă respectiv, stabilirea unor măsuri de adaptare a locului de muncă și a unor activități specifice profesiei sau funcției, după caz, reorientarea spre alt loc de muncă, care să asigure lucrătorului menținerea stării de sănătate și a capacității sale de muncă.

Obligațiile angajatorilor privind examenele medicale  

Examenul medical în vederea angajării în muncă, examenul medical la reluarea activității precum și examenul medical periodic se organizează de către angajator și se efectuează de către servicii medicale de întreprindere și/ sau medici de medicina muncii autorizați în acest sens, cu care angajatorul are încheiat un contract de prestări de servicii medicale. Planificarea controlului medical periodic se cuprinde în planul complex de medicină muncii pe județ existent la autoritatea sanitară și în programul de prevenire și protecție al angajtorului. Rezultatele examenelor medicale și concluziile controlului medical periodic se înregistrază în dosarul medical al persoanei respective. Dosarul medical și fișa de expunere la riscuri profesionale se păstrează la cabinetul de medicina muncii unde s-a efectuat examenul medical de angajare și controlul medical periodic. Unitățile medicale, la solicitarea angajatorului prezintă acestuia, concluziile controlului medical periodic efectuat și datele de morbiditate profesională.

Aceste informații stau la baza completării programului de prevenire și protecție, de către angajator.

sursa avocatnet.ro


 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Radio Unirea FM și pe ȘTIRI GOOGLE


Sfatul medicului

Atenție la înțepătura de căpușă: Cum vă feriţi de Lyme, boala care revine odată cu căldura

Publicat

în

Odată cu apariția temperaturilor ridicate revine în actualitate și o alertă semnalată de medici. Atenție la înțepătura de căpușă!

Este vară, a început sezonul vacanţelor, dar şi cel al căpuşelor. În special, acestea pot fi luate de animalele de companie din vegetaţie, dar se pot ataşa de pielea unui om foarte rapid.

Medicii se aşteaptă la o creştere a numărului de cazuri pe perioada verii şi recomandă oamenilor să evite zonele cu risc crescut pentru aceste înţepături, respectând toate măsurile preventive cunoscute deja, între care îmbrăcămintea adecvată şi controlul pielii după întoarcerea din natură. Dacă înţepătura s-a produs, este indicată extragerea căpuşei cât mai urgent, în condiţii de siguranţă, de preferat în Serviciul de Primiri Urgenţe de la cel mai apropiat spital.

Şi asta, în condiţiile în care aceste insecte banale pot fi de un real pericol, prin prisma bolilor pe care o simplă înţepătură de căpuşă le poate genera. Cea mai de temut este boala Lyme, denumită și „boala cu 1000 de fețe”, din cauza marii varietăți de simptome pe care le poate dezvolta și care pot duce la confundarea sa cu alte maladii. Specialiştii spun că, pentru a dezvolta boala Lyme, trebuie să fii înţepat de o căpuşă contaminată cu bacteria Borrelia, iar aceasta să rămână ataşată de corp cel puţin 17 ore. Este timpul minim necesar migrării bacteriilor din intestinul căpuşei către glandele salivare ale acesteia, de aici fiind introduse, odata cu saliva, la locul înţepăturii. Însă, o căpuşă îndepărtată imediat după înţepătură scade semnificativ riscul de a dezvolta boala.

Cum se îndepărtează corect căpuşele din piele

Căpuşa are marele dezavantaj că, atunci când se ataşează pe tegument, pe piele, nu o simţi. Explicaţia este că, în timpul muşcăturii, ea transmite anumite substanţe şi sedează locul respectiv. O vezi după ataşasată pe piele. Este important să evităm zonele cu multă verdeaţă – acum ieşim în parc, ne ducem în păduri, ne plimbăm în zonele de agrement în aer liber – iar cei mai expuşi pot fi copiii. Căpuşa poate fi vizibil în zona muşcăturii, este acel rash, cu centrul concentric, se înroşeşte şi este vizibilă cu ochiul liber.

Este important să nu te apuci dintr-o dată să o dai la o parte. Această manevră trebuie făcută cu blândeţe de către o persoană experimentată. Nu este bine să fie îndoită sau răsucită căpuşa, pentru că există riscul de rupere parţială, iar resturile periculoase nu sunt îndepărtate din piele. Ca măsură de precauţie, se utilizează o pensetă cu vârful bont, se apucă integral căpuşa cât mai aproape de piele, se trage în ax, încet, până este scoasă în totalitate de la locul respectiv. Apoi pielea se spală cu apă şi săpun şi se folosesc soluţii dezinfectante. Regula importantă este să nu o lăsăm să stea ataşat de piele mai mult de 36 de ore şi ideal ar fi ca manevra de extragere să fie făcută de un cadru medical. Medicul poate recomanda un tratament imediat cu antibiotice timp de 14 zile şi analize ulterioare, pentru a exclude orice risc. În general, oamenii muşcaţi de căpuşe acuză oboseală, dureri de cap, fatigabilitate, iar apoi apar durerile musculare şi durerile de articulaţii. Pericolul bolii Lyme apare dacă această căpuşă stă ataşată pe piele între 36 de ore şi 72 de ore.

Cele mai expuse categorii ale populaţei la înţepăturile de căpuşe sunt lucrătorii în aer liber (silvicultori, agricultori, lucrători la căi ferate, la exploatarea gazelor naturale, electricieni lucrători la înălţime, lucrători în amenajarea spaţiilor verzi, în administraţia parcurilor, care împreună cu angajatorii, au obligaţia de a aplica toate măsurile preventive.

Medicii recomandă persoanelor care au fost mușcate de această insectă să se prezinte la Unitatea de Primiri Urgențe a Spitalului Județean Alba, pentru îndepărtarea totală din piele a căpușei. Dacă este necesar pacienții vor fi îndrumați mai apoi la Secția de Boli Infecțioase din Alba Iulia care este singurul centru din județ unde pot fi efectuate testări pentru depistarea bacteriei Borrelia.


 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Radio Unirea FM și pe ȘTIRI GOOGLE


Citește mai mult

Sănătate

Humus, rețeta minune în perioada de post: Ce este și ce beneficii are

Publicat

în

Perioada de post a reprezentat dintotdeauna o provocare pentru creativitatea gospodinelor. Dorința oamenilor de a găsi rețete sănătoase și, în același timp, cu un aport ridicat de nutrienți este din ce în ce mai mare.

Din fericire, gama variată de alimente disponibile pe piață vine în ajutorul nostru și ne aduce un produs pe care îl putem include în dieta noastră: năutul. Dacă iubești năutul, nu ai cum să nu iubești și humusul, rețeta minune adusă din Orientul Mijlociu.

Humus este o specialitate orientală, care este făcută , în mod tradițional, din piure de năut, pastă de susan –tahini, ulei de măsline, suc de lămâie, sare și condimente precum usturoi și, uneori, chimion. Humusul reprezintă o sursă bogată de acizi grași esențiali omega-3, care ajuta la protecția sistemului cardiac, și de nutrienți proveniți din naut și sosul tahini. În plus, humusul conține fier, vitamina B6, acid folic și aminoacizii cu un puternic rol antiiinflamator. Persoanele care suferă de diabet necesită diete speciale și, uneori, acest lucru poate fi greu de gestionat. Humusul este o rețetă potrivită pentru diabetici și poate fi consumat de aceștia fără rezerve. Mai mult decât atât, năutul ajută la reglarea zahărului din sânge, fiind un aliat în managementul diabetului. Datorită conținutului ridicat de fier, calciu și vitamina K, năutul din humus contribuie la dezvoltarea și menținerea unei structuri osoase dense și puternice. Vitamina C, B6, potasiul și fibrele din compoziția năutului fac din acesta un super aliment care contribuie la menținerea sănătății inimii. Fibrele ajută și la scăderea nivelului de colesterol din sânge, scăzând riscul de apariție a bolilor cardiovasculare, arată studiile.

Humusul te ajută să slăbești. Prin senzația de sațietate pe care o oferă năutul, rețetele care conțin acest ingredient vin în ajutorul persoanelor care se luptă cu kilogramele în plus.
Humusul, perfect pentru diabetici

Ce conține humusul?: Există nenumărate rețete de humus, dar toate au în compoziție ingredientele „cheie” ale rețetei. Acestea se referă la boabele de năut, usturoiul și pasta de susan. Pe lângă acestea se adaugă, după gust, uleiul de măsline, zeama de lămâie și diverse condimente precum: boia sau chimion.

Năutul și beneficiile sale. Năutul conține magneziu, vitamina B1, vitamina B6, vitamina B9, seleniu cupru, fier, zinc, fosfor, mangan și potasiu. Acest aliment minune este o sursă bogată în proteine și fibre, ceea ce contribuie la o digestie sănătoasă. Conform healthline, năutul scade riscul de apariție a bolilor cronice precum cancerul, bolile sistemului cardiovascular și diabetul.
Susanul, sursă de vitalitate. Susanul reprezintă un ingredient important atunci când vrem să pregătim humus. Din fericire, semințele de susan ascund beneficii uimitoare pentru sănătate. Acestea contribuie la vitalitate, promovează sănătatea sângelui, scad tensiunea arterială și susțin sistemul imunitar. Este important de știut, însă, că există persoane alergice la susan. În cazul acestora, consumul semințelor de susan poate avea consecințe grave și este recomandată eliminarea pastei de susan din humus.

Sursa:dcmedical.ro, libertatea.ro


 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Radio Unirea FM și pe ȘTIRI GOOGLE


Citește mai mult

Sănătate

Busuiocul, „planta regală” considerată sfântă în India și folosită adesea în bucătărie: Care sunt beneficiile

Publicat

în

Busuiocul transformă orice preparat culinar. „Planta regală” este considerată sfântă în India și este folosită adesea în bucătăria asiatică.

Pe lângă tipul de busuioc cu care suntem familiarizați și pe care îl folosim frecvent, există numeroase alte soiuri cu arome diferite.

Busuiocul este sfânt pentru hinduși. Este considerat o plantă sfântă în India și se află sub protecția zeului Vishnu. Drept urmare, busuiocul este rar utilizat în bucătăria indiană, deși este utilizat în medicina ayurvedică.

Busuiocul este una din plantele esențiale folosite în bucătăria italiană, la fel ca oregano. Frunzele proaspete și uscate conferă unor preparate ca pesto genovez, pizza Margherita și salata Caprese aroma lor specifică dulce-sărată, subtilă de cuișoare.

Busuiocul mediteranean este o divă temperamentală: aromele sale sunt extrem de delicate și pot fi distruse cu ușurință în timpul gătirii. Prin urmare, cel mai indicat este să încălzești busuiocul cât mai puțin posibil și să-l adaugi la preparate chiar înainte de servire. Aroma busuiocului merge foarte bine cu salatele mediteraneene, paste, legume, pește, pui și carne de vită. Busuiocul este folosit și în afara bucătăriei europene: Diferitele soiuri de busuioc thailandez sunt folosite în multe preparate din Asia de Sud-Est, cum ar fi curry și supă iute acrișoară.

Sugestie!

Pentru a obține o aromă mai intensă, îți recomandăm să rupi în bucățele frunzele cu degetele mai degrabă decât să le toci cu un cuțit.

Se consideră că busuiocul provine din Egipt sau India și a fost utilizat în Europa Centrală începând cu secolul al XIII-lea. Este o plantă aromatică stufoasă, înrudită cu măghiranul, menta, oregano, rozmarinul și salvia, și are frunze verzi sau roșii care pot crește până la o lungime de 10 cm. Busuiocul a fost considerat, de fapt, o plantă medicinală în antichitate, deși în Evul Mediu a dobândit o reputație destul de proastă. Considerat plantă toxică, folosită în magia neagră, care a adus ghinion, a generat mai degrabă frică decât apreciere. În prezent, busuiocul este una dintre cele mai populare verdețuri aromatice și este cultivat cu precădere în regiunea mediteraneană și în Europa de Sud-Est.

Busuiocul este o plantă aromatică folosită în special în bucătăria mediteraneană. Pe lângă gustul aparte pe care îl dă preparatelor, busuiocul are nenumărate beneficii asupra sănătăţii datorită conţinutului mare de vitamine şi minerale.

Busuiocul este o plantă diuretică. Poate fi folosită în infecţii urinare, are acţiune protectoare asupra vaselor de sânge, hipotensoare ca tonic general este foarte bun afordisiac,” spune dr. Daniela Buşneag, medic medicină generală, homeopatie şi apifitoterapie.

De asemenea, planta are proprietăţi antiseptice. În apa în care spălaţi legumele, puteţi pune câteva picături de ulei de busuioc.

Uleiul de busuioc poate fi folosit şi în enteroviroze. De exemplu, în salmonela sunt nişte bacterii care cedează la acţiunea uleiului de busuioc, numai că trebuie luat cu foarte mare atenţie,” explică dr. Daniela Buşneag.

Macerată la rece, planta este considerată un adevărat elixir al tinereţii fără bătrâneţe.

Femeile care consumă zilnic un macerat din ceai de busuioc vor rămâne veşnic tinere şi frumoase,” precizează dr. Daniela Buşneag.

Puteţi face şi o infuzie de busuioc. Puneţi într-o cană cu apă fierbinte câteva frunze de busuioc şi lăsaţi la infuzat. Se vor păstra astfel principiile active ale plantei. Beţi o cană de infuzie de busuioc după masa de prânz sau masa de seară, de 3-4 ori pe săptămână. Atenţie însă la cantităţi, mai ales dacă luaţi medicamente care scad tensiunea! Nu este singura contraindicaţie.

Dacă urmează să facem intervenţie chirurgicală, o extracţie dentară, e bine ca două săptămâni înainte de a face acest lucru să nu consumăm busuioc pentru că poate da sângerare excesivă, la fel ca şi usturoiul,” recomandă dr. Daniela Buşneag.

Busuiocul nu este recomandat nici femeilor însărcinate, celor care alăptează sau copiilor.

Sursa: digi24.ro, kotanyi.com


 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Radio Unirea FM și pe ȘTIRI GOOGLE


Citește mai mult

Știri

Politică

Administrație

Știri din Alba

Educație și Cultură

Eveniment

Sănătate

Social Economic

Divertisment

Stiri din alte ziare

  • Alba Iulia
  • Abrud
  • Aiud
  • Blaj
  • Campeni
  • Cugir
  • Sebes
  • Ocna Mures
  • Teius
  • Zlatna

Articole Similare

radiounireafm, radio alba iulia, radio alba