„Se trăia mai bine pe vremea lui Ceauşescu” e o propoziţie pe care o auzim tot mai des in ultimul timp, mai ales din gura unor persoane trecute de prima tinereţe. Cu bune şi cu rele, regimul comunist rămâne un reper în existenţa românilor, care îşi amintesc că, pe vremuri, toată lumea avea locuinţe şi un loc de muncă, uitând de lipsa libertăţii de exprimare, a alimentelor, a curentului sau a căldurii. Pentru un popor ajuns cu cuţitul la os, dezbaterea pro sau contra Ceauşescu e mai actuală ca niciodată.

Iată 10 arugemnte PRO și CONTRA Epocii „Ceaușiste”!

Argumente PRO

1. Pe vremea comunismului, locurile de muncă erau asigurate pentru toată lumea, în funcţie de pregătirea fiecăruia. Au existat cazuri când oameni fără serviciu au fost luaţi de pe stradă şi angajaţi în câmpul muncii. Aşadar, nu era şomaj.

2. Într-o proporţie covârşitoare, în perioada Ceauşescu nu exista problema locuinţelor pentru populaţie. Se construia într- un ritm susţinut, iar din moment ce erai angajat, oportunitatea obţinerii unei locuinţe era aproape garantată. Garsonieră pentru o persoană, apartament cu două camere pentru tinerii căsătoriţi, care – ulterior – pe măsura măririi numărului de membri ai familiei, se putea transforma într-un apartament cu 3 camere.

3. Securitatea individului era mult mai bine asigurată faţă de ziua de azi. Se fura mult mai puţin, numărul jafurilor sau al crimelor era sensibil mai mic faţă de cel actual, iar atunci când se întâmpla aşa ceva, foarte puţini erau cei care ştiau de existenţa acestor fărădelegi. Populaţia era protejată’ în acest fel, permanentizându- se impresia că statul are grijă de cetăţean.

4. Aproape toate obiectivele majore ale industriei şi infrastructurii României s-au realizat pe vremea aceea: Transfăgărăşanul, tunelul de la Bumbeşti-Livezeni, autostrada Bucureşti- Piteşti, metroul bucureştean, Canalul Dunăre – Marea Neagră, sistemul hidroenergetic, centrala atomoelectrică de la Cernavodă, marile combinate siderurgice, sisteme de irigaţii, şantiere navale, reţeaua electrică, reţeaua feroviară etc. Una din marile realizări ale epocii de aur’ a fost inaugurarea metroului bucureştean, pe 16 noiembrie 1979, în prezenţa Elenei şi a lui Nicolae Ceauşescu

5. Sistemul de pensii era foarte bine pus la punct, cumulul pensiilor fiind rezonabil pentru orice persoană, care îşi putea asigura, astfel, o bătrâneţe liniştită financiar. În plus, statul suporta o foarte mare parte din costul utilităţilor (lumină, apă, telefon, gaze, întreţinere), spre deosebire de ziua de azi, în care aceste facturi îngroapă cetăţeanul cu un venit mic.

6. Concediile erau, în multe cazuri, asigurate de angajator. Practic, statul acorda – prin fabrici şi întreprinderi – bilete gratuite sau foarte ieftine, în staţiunile din România, unde omul de rând se putea duce, împreună cu familia, în timpul concediilor.

7. Sistemul de învăţământ era gratuit, iar şcoala era un reper în viaţa copiilor şi a familiei. Spre deosebire de ziua de azi, înainte de 1989 copiii învăţau carte, profesorii ştiau să predea, aşa că nivelul intelectual al celor care terminau o unitate de învăţământ era mult mai ridicat decât e acum.

8. Sistemul de sănătate era gratuit. Statul se obliga prin lege să asigure îngrijirea cetăţeanului, costul consultaţiilor sau al spitalizărilor fiind suportat de sistem.

9. În primăvara lui 1989, Ceauşescu a reuşit plata întregii datorii externe a României, cifrată la circa 10 miliarde de dolari, spre deosebire de guvernanţii de azi, care se tot împrumută de la străini.

10. Sistemul lui Ceauşescu nu permitea propagarea, decât la scară foarte redusă – cu precădere în rândul studenţilor străini – a reţelelor de distribuţie a drogurilor.

Argumente CONTRA

1. Lipsa libertăţii de exprimare, de asociere, de manifestare a fost una dintre principalele caracteristici ale sistemului ceauşist.

2. Spaima de Securitate. Reţeaua de securişti ori informatori ai Securităţii devenise atât de răspândită sau de prezentă în temerile populaţiei, încât umbra’ ei era suficientă pentru a menţine starea de frică.

3. Lipsa alimentelor de bază şi raţionalizarea lor au fost doar două din consecinţele dorinţei lui Ceauşescu de a plăti datoria externă a ţării, cifrată la 10 miliarde de dolari. Pe de altă parte, magazinele goale şi cozile nesfârşite la cele câteva produse care, în anii 80, se mai dădeau pe cartelă au dus la amplificarea formelor de descurcăreală’, inclusiv de furt din aşa-numitul avut obştesc.

4. Întreruperile repetate ale alimentării locuinţelor cu energie electrică şi lipsa căldurii din case, pe timpul iernii. Consumul de energie pentru populaţie a scăzut forţat cu 20% în 1979 şi 1982, apoi cu 50% în 1983, iar în 1985 cu încă 50% faţă de anii precedenţi. Curentul electric era întrerupt cel puţin două ore pe zi, apa caldă era şi ea raţionalizată, ca şi căldura, în lunile friguroase.

5. Lipsa, dar şi cenzura drastică a informaţiei. Programele TVR ajunseseră la două ore, fiind pline numai de emisiuni propagandistice sau închinate omagierii conducătorului iubit’ şi soţiei lui.

6. Interzicerea circulaţiei libere a individului. Dacă până la începutul anilor 80 se mai putea ieşi din ţară în scopuri turistice, mai ales în statele membre ale Pactului de la Varşovia, după 1983 graniţele s-au închis pentru toţi românii, cu excepţia celor angrenaţi în serviciile de securitate.

7. Presa şi aproape orice activitate cultural-artistică erau subsumate aproape total propagandei de partid şi cultului personalităţii lui Ceauşescu. Sigur, existau şi excepţii, mai ales în domeniul literaturii, teatrului şi cinematografiei, unde orice şopârlă’ critică la adresa comunismului, strecurată printre rânduri, devenea o adevărată manifestare de disidenţă.

8. Sistematizarea satelor a dus la distrugerea treptată a matricei’ rurale româneşti, la nimicirea tradiţiilor, dar şi la pierderea acelei educaţii sănătoase ancestrale ţărăneşti. Satele au rămas populate mai ales de oameni bătrâni, cei tineri fiind împinşi, dar şi tentaţi de mirajul oraşelor unde îngroşau, de regulă, rândurile unui proletariat ce trăia la marginea supravieţuirii.

9. Dărâmarea bisericilor, din Bucureşti în special. Fiind ateu, Ceauşescu n-a suportat să vadă prea multe biserici în mijlocul Capitalei, cazul Mănăstirii Văcăreşti şi al Bisericii Sfânta Vineri, rase de pe faţa pământului, fiind elocvent. Apoi, Ceauşescu a demolat cartiere întregi, precum Uranus, pentru a face loc Casei Poporului (actualul Palat al Parlamentului). Biserica Mihai Vodă din Bucureşti a fost mutată, în 1984, circa 300 de metri, fiind ascunsă de Ceauşescu în spatele blocurilor de pe cheiul Dâmboviţei

10. În timp ce sporul populaţiei era încurajat, mii de copii erau abandonaţi în orfelinate, iar rata mortalităţii infantile era printre cele mai mari din Europa. De altfel, ţara noastră deţinea atunci un număr record de copii infestaţi cu virusul HIV.

sursa: libertatea.ro

 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Radio Unirea FM și pe ȘTIRI GOOGLE