Povestea omului pe teritoriul actual al României începe în mod cert acum câteva zeci de mii de ani. Există însă şi teorii potrivit cărora, de fapt, spaţiul carpato-danubiano-pontic a început să fie locuit încă de acum două milioane de ani.

Teritoriul de astăzi al României, spun specialiştii, s-a ”născut” acum 100 de milioane de ani. Cel puţin din punct de vedere geomorfologic şi cu o configuraţie asemănătoare. Aşa cum arată specialistul român în geografie Grigore Posea, în lucrarea sa ”Geomorfologia României”, acest proces a început odată cu despărţirea plăcii africane de cea euro-asiatică acum 180 de milioane de ani în urmă. De altfel, în aceea perioadă, spaţiul carpato-danubiano-pontic era acoperit în totalitate de ape, mai precis de Marea Tethys.

A fost nevoie de încă câteva zeci de milioane de ani, pentru ca prin orogeneza carpatică, lanţul Munţilor Carpaţi să se ridice din ape. Totodată la rândul său Marea Tethys s-a retras lăsând locul uscatului. Teritoriul locuibil era însă redus, fiind mărginit de alte mări de mici dimensiuni desprinse din uriaşa mare Tethys. Abia acum 2- 1.8 milioane de ani în urmă teritoriul de astăzi al României a devenit locuibil pentru specii de hominizi.

De altfel spaţiul carpato-danubiano-pontic la graniţa dintre Pliocen şi Pleistocen era ocupat de giganţi precum rinoceri, elefanţi şi cerbi uriaşi. Iar vegetaţia şi clima era caracteristică zonelor cu ierburi înalte, mărginite pe alocuri de păduri. Treptat în acest mediu ostil, omul a început să-şi facă apariţia. Există puţine dovezi privind existenţa omului pe teritoriul de astăzi al României. Unele dintre ele oferă cu certitudine un început al locuirii speciilor de hominide în spaţiul carpato-danubiano-pontic.

Primele certitudini: unelte şi focuri în Oltenia şi la Botoşani

Primele descoperiri certe ce atestă prezenţa primilor oameni pe teritoriul de astăzi al României, sunt din paleoliticul inferior, adică din aceea epocă a pietrei de acum 1,2-1 milioane de ani în urmă. Prezenţa hominizilor este dovedită, spun arheologii, de o serie de unelte rudimentare din piatră de râu, găsite în special în Oltenia,Moldova dar şi în zone din Transilvania şi Dobrogea.

”În mod sigur, cele mai vechi dovezi despre existenţa comunităţilor omeneşti de pe teritoriul României constau în unelte rudimentare din pietre de prundiş de râu, lucrate pe o faţă (choppers) sau pe amândouă (chopping tools) care au fost folosite pentru cioplit, tăiat şi răzuit”, precizează Mircea Petrescu Dâmboviţa în ”Istoria României de la începuturi până în sec al VIII-lea”. Importante sunt descoperirile din Valea Dârjovului la Fărcaşele lângă Slatina dar şi în depresiunea Sibiului. În Dobrogea importante sunt descoperirile din Peştera Liliecilor, acolo unde au fost descoperite unelte primitive, arată şi Marin Cârciumaru în lucrarea sa ”Paleoliticul, epipaleliticul şi mezoliticul lumii”.

Propriu-zis aceste unelete erau folosite pentru a ciopli, tăiat carcase dar şi răzui carnea de pe os sau îndepărta pielea. Totodată în Moldova, în localitatea Mitoc, au fost descoperite dovezi certe ale prezenţei hominizilor pe teritoriul de astăzi al României, acum mai bine de 500.000 de ani în rumă. Este vorba despre despre o vatră de foc cu numeroase aşchii de unelte din piatră descoperită în localitatea botoşăneană. Aceste unelte sunt creaţia unor hominizi numiţi Homo Erectus, o etapă de tranziţie către omul modern sau o specie distinctă care a dispărut la un moment dat. Este un hominid apărut iniţial în Africa dar care a migrat către Asia şi Europa de-a lungul mileniilor. Cel mai vechi hominid homo-erectus descoperit pănă în prezent în Europa, a trăit acum 1.6 milioane de ani la Dmanisi în Georgia actuală. Sau cel puţin asta cred specialiştii care i-au cercetat puţinele rămăşiţe. Totodată alte resturi osteologice de Homo Erectus au fost descoperite în Spania la Gran Dolina, datările arătând că sunt vechi de peste 780.000 de ani.

Se presupune că erau gracili şi că puteau atinge şi 1.79 metri înălţime. Pielea era deobicei închisă dar prin aclimatizare, era posibil ca aceştia să fie suferit o adaptare la mediu şi implicit o deschidere a culorii pielii. Homo Erectus erau în special culegători dar şi vânători. Totodată au fost prima specie umană care a folosit focul. Există dovezi arheologice că homo erectus gătea mâncarea. Totodată se bănuieşte că au fost primii hominizi care au folosit plutele pentru a trece peste întinderi mari de apă. Aceştia au trăit într-un mediu ostil pe teritoriul actual al României, cu teritorii întinse acoperite cu ierburi înalte şi prădători feroce. Greu de imaginat astăzi, dar în vremurile în care spaţiul carpato-danubiano-pontic era străbătut de homo erectus, teritoriul actual al României era populat cu elefanţi, rinoceri, zebre şi cerbi uriaşi.
Cele mai vechi rămăşiţe umane descoperite

Teritoriul de astăzi al României a continuat să fie locuit şi în Paleoliticul Mijlociu adică acum mai bine de 120.000 de ani în urmă. Mai precis spaţiul carpato-danubiano-pontic era străbătut de vânători neanderthalieni, mai ales în căutare de mamut şi cal sălbatic. Este vorba despre un hominid numit Omul de Neanderthal, cel care a coexistat inclusiv cu homo sapiens, omul modern. Era mic de statură dar foarte robust, mult mai puternic decât omul modern. Era specializat în vânătoarea animalelor mari precum ursul de peşteră, mamutul sau rinocerul lânos. Erau ultra-adaptaţi climei reci. Şi asta în condiţiile în care clima s-a schimbat radical, iar gheţurile au luat locul stepelor şi savanelor. De altfel primele oase umane descoperite vreodată pe teritoriul României aparţine acestor vânători puternici. Este vorba despre peştera de la Ohaba Ponor din judeţul Hunedoara.

În această peşteră pe lângă stocuri de oase de urs de peşteră au fost descoperite şi trei falange aparţinând omului de Neanderthal. Totodată pe lângă resturile osteologice au fost găsite şi rămăşiţe ale uneltelor folosite de aceştia. De altfel armele şi uneltele folosite de Omul de Neanderthal erau superioare celorlalţi hominizi. Erau diferite tipuri de suliţe şi lănci, unelte din silex lucrate cu fineţe dar şi cu diferite funcţionalităţi. ” În depunerile mijlocii din peştera de la Ohaba Ponor din Transilvania, s-au găsit cele mai vechi resturi fosile umane cunoscute până în prezent pe teritoriul României, respectiv trei falange de om(două de la mână şi una de la picior) atribuite Neanderthalului”, arată şi Mircea Petrescu Dâmboviţa în lucrarea amintită. Totodată prezenţa omului de Neanderthal este atestat şi în alte regiuni ale ţări. O descoperire impresionantă a fost făcută în anii 70 în judeţul Botoşani. Mai precis la Ripiceni pe malul Prutului, arheologii au descoperit o adevărată tabără a vânătorilor de mamuţi neanderthalieni cu numeroase unelte, adăposturi şi bineîneţeles fildeşi uriaşi de mamut.

Cele mai vechi rămăşiţe de homo sapiens din Europa găsite în România?

Totodată se prespune că până în prezent cele mai vechi rămăşiţe osteologice de Homo Sapiens, adică de om modern au fost descoperite pe teritoriul României. Mai precis un grup de speologi timişoreni au explorat peşterile din Munţii Aninei,judeţul Caraş Severin în 2002 şi au dat peste o mandibulă de homo sapiens. Totul s-a petrecut după o explorare de peste 60 de minute prin labirintul peşterilor. Ştefan Milota, un speolog a găsit o galerie plină cu oase, printre care şi o mandibulă de homo sapiens, adică de om modern . Mandibula a fost găsită lângă oase de urs de peşteră dar şi de alte animale din epoca glaciară. Mandibula a fost trimisă mai apoi pentru cercetări la Secţia din Cluj a Institutului ”Emil Racoviţă”. În cele din urmă cu aportul unor cercetători străini, mandibula a fost studiată şi datată. Rezultatele au fost uluitoare, susţin specialişti implicaţi în cercetare. Mandibula avea o vechime de 40.000 de ani. Asta însemna că este cea mai veche rămăşiţă de om modern din Europa. ” Vârsta este de aproximativ 40.000 de ani. O să găsiţi în anumite articole cifra de 35.000-36.000 de ani, care este dată în anii carbonici. Şi este o diferenţă între anii carbonici şi anii calendaristici. Mandibula este de homo sapiens, de om modern.

Cel mai vechi om modern din Europa. Cele mai vechi resturi de om modern sunt în Africa, iar în Europa, până la descoperirea din Munţii Aninei, erau undeva în jurul a treizeci şi ceva de mii de ani”, declara în anul 2005, speologul Silviu Constantin pentru jurnalul.ro. Totodată mandibula era importantă fiindcă ar fi dovedit că de fapt homo sapiens a convieţuit cu omul de neanderthal şi chiar s-ar fi amestecat. De altfel mandibula descoperită în România a stârnit interesul lumii ştinţifice. Ideea că oamenii moderni s-au fi încrucişat cu oamenii de neanderthal a fost deosebit de ademinitoare iar revista ”Nature”, o prestigioasă publicaţie de specialitate a publicat o parte din ipotezele cercetătorilor privind mandibula de la Caraş Severin.

„Neandertalienii au dispărut în urmă cu aproximativ 40.000 de ani, dar au contribuit în medie cu 1-3 % la fondul genetic al oamenilor actuali. ”Cercetătorii au analizat ADN-ul dintr-o mandibulă cu vârsta cuprinsă între 37.000 si 42.000 de ani din Peştera cu Oase din România şi au descoperit că 6-9 % din genomul acestui individ provine de la Neandertalieni, mai mult decât la orice alt om al carui ADN a fost secvenţiat până în prezent“, se arată în materialul din ”Nature” semnat de cercetători Oana Moldovan şi Silviu Constantin de la Institutul ”Emil Racoviţă”, secţia de la Cluj şi respectiv Bucureşti. Asta înseamnă potrivit aceluiaşi studiu că oamenii moderni care au venit din Africa s-au încrucişat în Europa cu Oamenii de Neanderthal, iar mandibula găsită la Caraş Severin ar fi dovada grăitoare.

sursa: adevarul.ro

 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Radio Unirea FM și pe ȘTIRI GOOGLE