Vineri, 5 februarie 2016, Ministerul Culturii și Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor au comunicat către Centrul Patrimoniului Mondial de la Paris înscrierea Peisajului cultural minier Roșia Montană în lista indicativă a României pentru Patrimoniul Mondial.

Roșia Montană a fost cel mai activ centru minier al Munților Apuseni, începând de la primele exploatări, din Epoca Bronzului, continuând în Antichitate și perioada medievală, în Epoca Modernă și până în trecutul recent. Mineritul tradițional, bazat pe inițiativa familiilor și a micilor asociații de mineri, s-a încheiat odată cu naționalizarea, în 1948, fiind urmat de o altă formă de minerit, industrial, la scară mare, încheiat în 2006. La Roșia Montană avem de a face, așadar, cu unul dintre cele mai longevive situri miniere tradiționale cunoscute în ziua de azi. Anduranța sa particulară se reflectă într-o interconectare sistematică și profundă între fundalul natural și fenomenele culturale – din adâncul munților și până la suprafață, de la morfologia peisajului și până la flora și fauna locului și la comunitățile umane locale, totul poartă amprenta interacțiunii semnificative dintre om și mediul natural, care a generat unul dintre cele mai bogate și spectaculoase peisaje culturale ale României, semnificativ în context global.

 Atributele definitorii ale sitului sunt galeriile miniere – de exploatare, de asistență, de aerisire și de evacuare a apei – excavate începând din perioada romană și continuate în perioada medievală și modernă, peisajul roman de suprafață, peisajul industrial istoric, și târgul minier Roșia Montană. Galeriile săpate în masivele muntoase din jurul localității însumează mai mult de 80 km din care 7 km datează din Antichitate, alcătuind cel mai vast și mai important sistem de exploatare minieră cunoscut din lumea romană.

 Potrivit evaluărilor, Roșia Montană îndeplinește 5 dintre criteriile stabilite de UNESCO pentru ca un sit să poată fi înscris în Lista Patrimoniului Mondial. Încadrarea propusă în urma evaluărilor înscrie Roșia Montană în categoria peisaj cultural, care vizează recunoașterea interacțiunii pozitive, generatoare de valoare, între om și mediul său natural.

 Înscrierea în Lista indicativă națională este primul pas procedural în vederea includerii în Patrimoniul Mondial și constituie momentul inițial al unui proces de cercetare aplicată, evaluare și instituire a unor mecanisme eficiente de gestiune pe termen lung. La finalul acestui proces, care poate dura câțiva ani, statul român poate înainta dosarul de candidatură către Centrul Patrimoniului Mondial.

Citește și Un sat din Alba, unic în lume: A fost desemnat zona arhitecturală și urbană protejată

 Prin procesul de evaluare și activare a peisajului cultural minier Roșia Montană se urmărește atât recunoașterea largă și protejarea valorii sale universale, cât și inițierea unui program integrat de dezvoltare a localității și a zonei înconjurătoare, pe baza patrimoniului cultural și natural, și de susținere a comunității locale. În acest sens, Guvernul României va iniția un program de acțiuni, prin utilizarea diferitelor fonduri europene și naționale existente, pentru domeniile dezvoltare socio-economică, dezvoltare rurală, infrastructură, dar și educație și formare. Acest program va fi fundamentat pe principiile dezvoltării durabile și ale economiei verzi.

Sâmbătă, 6 februarie, de la ora 17.00, la Muzeul Țăranului Român, cu prilejul aniversării Roșiei Montane la 1885 de ani de la prima sa atestare documentată, Ministrul Culturii, domnul Vlad Alexandrescu va prezenta înscrierea Roșiei Montane în lista indicativă a României și constituirea unui cadru de lucru pentru pregătirea dosarului de nominalizare pentru Patrimoniul Mondial, împreună cu inițierea de măsuri pentru asigurarea dezvoltării zonei prin activarea resurselor sale perene, patrimoniul cultural și natural.

Peisajul cultural minier Roșia Montană nu este singurul obiectiv aflat în atenția Ministerului Culturii și a Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor pentru a fi înscris în lista Patrimoniului Mondial. România nu a revizuit niciodată lista indicativă națională a siturilor posibil a fi incluse în Patrimoniul Mondial, de la prima formă a acestei liste, alcătuită în 1991, deși este obligația fiecărui stat semnatar al Convenției Patrimoniului Mondial să își actualizeze lista indicativă la intervale de cel mult 10 ani. În ultimii 25 de ani strategia UNESCO privind Patrimoniul Mondial, prioritățile și criteriile de acceptare a unui sit în Lista Patrimoniul Mondial s-au schimbat și s-au actualizat. România trebuie, pe de-o parte, să prezinte propuneri viabile și remarcabile potrivit criteriilor și viziunii UNESCO de la nivelul anului 2016 și, pe de altă parte, să garanteze conservarea și calitatea managementului siturilor deja înscrise în Lista Patrimoniului Mondial.

 În acest context, Ministerul Culturii și Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor declanșează procedura de revizuire și actualizare a listei indicative a României, în scopul de a produce o listă sustenabilă, menită atât să certifice valoarea universală a siturilor din România, cât și să definească și să reprezinte un patrimoniu mult mai bine articulat, mai complex, mai coerent și, în cele din urmă, mai reprezentativ pentru ceea ce România are, poate și trebuie să ofere lumii.

Comunicat de presă Ministerul Culturii