Rămâi conectat

Știri

Părinții care fac aceste lucruri vor avea copii cuminți!

Publicat

în

Să fii părinte este o misiune grea, asemănătoare cu efortul artistului de a scoate din piatra neșlefuită o statuie perfectă. Relația părintelui cu copilul său se va reflecta în acțiunile acestuia din urmă, inclusiv în problemele sale comportamentale, în starea de dependență, în crizele emoționale și, pe termen lung, în reușita sa în viață. Deși nu există o rețetă pentru a crește un copil cuminte, cercetările psihologice au demonstrat că anumite conduite și atitudini ale părinților pot influența decisiv evoluția și succesul viitor al  odraslelor lor.

Orice părinte își dorește ca fiul sau fiica lui să nu intre în necazuri, să învețe bine și să ajungă să facă lucruri minunate când va deveni adult. Dar care este, în realitate, diferența dintre un copil cuminte și unul rebel și indisciplinat? Mulți dintre noi nu putem să spunem exact. Un copil cuminte trebuie să asculte mereu de părinți? Să fie respectuos? Să se descurce bine la școală? Câte lucruri ar trebui să facă un copil, ca să-l considerăm cu adevărat cuminte? A fi cuminte nu înseamnă a fi perfect. Implică, probabil, calități precum compasiunea, înțelegerea, auto-controlul, relațiile pozitive cu ceilalți. Dar „cumințenia” nu trebuie să contravină independenței, capacității de a găsi soluții și încrederii în sine a copilului. Tocmai de aceea este greu de găsit o definiție a sa. Un lucru este sigur: un copil bun are nevoie de încă un ingredient pentru a se „desăvârși””. Anume, de părinți pe măsură.

Dar ce pot face părinții ca să modeleze caracterul copilului?

Părintele este primul și cel mai puternic model al copilului. Fiecare cuvânt al său este un stimul sau o frână în calea copilului. Fiecare acțiune a sa este o lecție pe care cei mici- viitori adulți – și-o întipăresc în adâncul sufletului. În calitate de părinți, nu ne permitem să fim altfel decât cerem copilului pe care îl creștem. Un copil „cuminte” între părinți violenți sau impulsivi este, de fapt, un copil paralizat. Un copil care preia responsabilitățile adulților în casă, pentru că așa i se spune, nu-și mai poate trăi copilăria. Copilul care plânge în hohote la școală pentru că a luat o notă mică și va fi certat acasă, este, de fapt, un copil plin de frică. Aceste forme de ascultare și supunere trebuie din start eliminate: ele garantează doar nefericirea viitoare a copilului. „Cumințenia” se poate măsura doar în armonia dintre copii și părinți, în interacțiunea lor constructivă și plină de iubire. Copiii cuminți au părinți la fel de cuminți, părinți care știu să echilibreze cerințele lor cu fericirea copilului. Iată ce fac părinții care au copiii cuminți:

Au o relație sănătoasă unul cu celălalt

Copiii care provin din familii conflictuale, cu certuri, violență casnică sau părinți divorțați, au tulburări comportamentale mult mai frecvente decât cei din familii cu relații armonioase, după cum demonstrează și un studiu al Universității din Illinois. Chiar daca locuiesc cu un singur părinte, dar în condiții non-conflictuale, copiii sunt mult mai echilibrați decât cei care locuiesc cu ambii părinți, care, însă, nu se înțeleg, arată Robert Hughes, profesor la departamentul de dezvoltare umană și comunitară al Universității. Conflictele dintre părinți, înainte de a divorța, se imprimă puternic în memoria copilului, influențându-i comportamentul și reacțiile emoționale.

Își iubesc copilul, dar nu îl țin în puf

Un studiu din 2014, realizat pe 243 de persoane, a arătat că acei copii care au primit o îngrijire atentă, plină de sensibilitate, în primii ani de viață, au avut rezultate mai bune în școală, au dezvoltat relații armonioase și s-au bucurat de realizări mai mari în viața adultă. Atașamentul și afectivitatea sunt adevărate chei ale comportamentului infantil, dar trebuie să fie completate de încurajarea independenței copilului și responsabilizarea corespunzătoare vârstei. A ține copilul „în puf” este un neajuns la fel de mare că a-l priva de atenția și mângâierile tale. Un copil cuminte este cel care are o relație sănătoasă cu părintele, care se simte complet înțeles și încurajat de acesta. Nu trebuie confundată necesitatea copilului de a primi iubire și atenție cu răsfățul. Răsfățul nu este niciodată rezultatul faptului de a arăta copilului prea multă dragoste; de obicei, este consecința tendinței de a da lucruri materiale în loc de atenție și afecțiune.

Stimulează dezvoltarea socială a copilului

Cercetătorii de la Universitatea de Stat din Pennsylvania și de la Duke University au urmărit mai mult de 700 de copii, într-un studiu longitudinal de la grădiniță până la vârsta de 25 de ani. Studiul a arătat o corelație semnificativă între abilitățile lor sociale de când erau mici și succesul ca adulți, două decade mai târziu. Abilități precum capacitatea de a coopera cu ceilalți, de a fi de ajutor, de a-și înțelege sentimentele și a-și rezolva problemele au fost asociate cu succesul și adaptarea la vârsta adultă. „Acest studiu a arătat că a-i ajuta pe copii să-și dezvolte abilitățile sociale și emoționale este unul dintre cele mai importante lucruri pe care le poate face un părinte pentru a-l pregăti pentru o viață armonioasă”, a arătat Kristin Schubert, director la fundația care a finanțat cercetarea.

Nu sunt stresați, sau nu arată copilului asta

„Stresul mamei, atunci când are probleme la muncă și încearcă să găsească timp și pentru copii, îi poate afecta puternic pe aceștia.” , arată co-autorul unui studiu recent, realizat de Universitatea Bowling Green State. Contagiunea emoțională este un fenomen real, care explică de ce starea de epuizare și frustrare a părinților se transferă la copii. Iar când sentimentele tale sunt atât de tulburate, cum ai putea pretinde reacții echilibrate de la copilul tău?

Își învață copilul să respecte regulile și să-și asume consecințele

Nu este ușor să dezvolți o relație bazată pe respect cu copilul tău. Autoritatea excesivă inspiră teamă, determina dependență și îndepărtează sufletește. Permisivitatea inhibă abilitățile sociale și dezvoltarea emoțională a copilului și nu încurajează maturizarea. Un copil cuminte ascultă de părinți nu din obligație, ci pentru că are încredere în ei și în sfaturile lor, pentru că a învățat din experiență să-i aprecieze și să le caute aprobarea.

Astfel de părinți îi învață pe copii o manieră rațională de asumare a responsabilităților și consecințelor acțiunilor proprii. Ei nu vor spune niciodată „Faci astfel pentru că așa am hotărât eu sau pentru că așa trebuie”, ci le vor arăta copiilor, pas cu pas, legăturile dintre faptele lor și rezultatele obținute. Vor dobândi astfel rol de îndrumători și respectul copilului lor. Foarte importantă în trasarea regulilor este consecvența. „Dacă regulile tale variază de la o zi la alta sau dacă tu te dezici câteodată de propriile reguli, comportamentele nepotrivite ale copilului reflectă această inconstanță. Cel mai important instrument al părintelui pentru respectarea regulilor este consecvența. Când părinții nu sunt consecvenți, copiii sunt confuzi și încalcă mult mai ușor prescripțiile impuse”, susține Laurence Steinberg, PhD, în cartea să „The Ten Basic Principles of Good Parenting”.

Știu să empatizeze cu copilul

Mulți părinți se plâng de copiii lor, deveniți adolescenți, spunând că nu se mai înțeleg cu ei și că se tem de reacțiile și acțiunile lor. În realitate, de multe ori, părintele nu ține pasul cu dezvoltarea copilului. Vârsta afectează puternic comportamentul copilului. Un adolescent poate fi iritabil, nervos, depresiv.

Poate dormi prea mult sau prea puțin, poate avea probleme de învățare. Simte nevoia să fie mai independent, iar cuvântul prietenilor începe să conteze mai mult decât al părinților. Transformările din corpul și mintea sa determină reacții neașteptate, care îi surprind și îi îngrijorează pe părinți. Dar a-l forța să răspundă regulilor noastre și a face presiuni asupra lui nu este răspunsul la aceste schimbări. Un părinte trebuie să se documenteze legat de trăsăturile fiecărei vârste și să nu catalogheze cu ușurință schimbarea ca abatere de la disciplină. Este absolut natural că regulile valabile la vârsta de 8 ani să fie total nepotrivite la 14 ani. Un copil care-și afirmă independența și personalitatea nu este neapărat un rebel.

Părintele trebuie să evolueze odată cu vârstele copilului; la adolescență, educația se face prin colaborare și negociere, constrângerile putând amplifica starea de revoltă ce apare de regulă în această perioadă. Să nu uităm că ceea ce era riscant la o vârstă mai mică, devine sursă de încredere și responsabilizare la o vârstă mai mare. „Trasarea limitelor ajută copilul să-și dezvolte autocontrolul. Încurajarea independenței îl sprijină să fie responsabil și să găsească singur soluții. Pentru a avea succes, este nevoie de amândouă”, arată Steinberg.

Nu apelează la pedepse severe și exagerate

Un părinte care folosește frecvent pedepse severe nu poate pretinde că are un copil cuminte. Disciplina excesivă schimbă doar pe moment comportamentul copilului. Pe termen lung, lasă urme profunde, precum încrederea scăzută în propria persoană, sentimentele de umilință și de rușine, falsa obediență, incapacitatea de a se afirma pe sine, rebeliunea de mai târziu sau chiar simptome psiho-somatice. Părinții nu trebuie să-și lovească niciodată copii, sub nici o justificare. „Copiii care sunt bătuți acasă sunt mult mai înclinați spre violență, tind să-și descarce agresivitatea asupra altora și au relații tensionate cu colegii lor, fiind implicați adesea în acte de bullying”, arată Steinberg.

Disciplina axată pe responsabilizare și înțelegerea consecințelor, atitudinea calmă, gestionarea propriilor stări de nervozitate și a furiei în fața refuzului copilului, consecvența cu propriile reguli, respectul față de copil fac parte din atitudinea generală a unui bun părinte. Copiii îi tratează pe ceilalți așa cum părinții îi tratează pe ei înșiși. Relația cu propriul copil este fundația relației acestuia cu lumea.


 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Radio Unirea FM și pe ȘTIRI GOOGLE


Știri

”Conferințele de la Sebeș”, eveniment cultural găzduit în Aula Primăriei, în 3 aprilie

Publicat

în

„Conferințele de la  Sebeș”, un nou eveniment cultural de înaltă ținută, găzduit în Aula Primăriei

Primăria şi Centrul Cultural „Lucian Blaga” Sebeş vă invită miercuri, 3 aprilie 2024, cu începere de la ora 17.00, în „Aula” primăriei municipiului Sebeş, la conferinţa „Nivele tipologice și axiologice ale discursului intelectual. Despre lectura sau hermeneutica existențială”, susţinută de dr. Virgil Podoabă, profesor universitar la Catedra de Literatură comparată a Facultăţii de Litere a Universității „Transilvania” din Brașov.

Prof. univ. dr. Virgil Podoabă este scriitor, traducător și critic literar, membru al Uniunii Scriitorilor din România. După studii primare în satul natal şi liceale la Cluj, urmează cursuri universitare între 1972 şi 1976 la Facultatea de Filologie din acelaşi oraş. Teza de doctorat cu titlul „Experiența revelatoare și tematizarea ei în literatura română contemporană” o susţine la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj în anul 2003, lucrare distinsă cu calificativul „Summa cum Laude”. Din aprilie 1990 este redactor la revista „Vatra” din Tîrgu Mureș, iar din anul 1992 ocupă postul de lector la Catedra de Literatură comparată, a Facultăţii de Litere a Universității „Transilvania” din Brașov, urmând cursus honorum până la titlul ştiinţific de profesor universitar. Activitatea sa a fost intensă încă din perioada studenţiei când, a fost președinte al Cercului de istoria literaturii române și redactor al revistei „Echinox” (1974-1976), în care de altfel a şi debutat cu o recenzie în anul 1973 și în paginile căreia, a susținut cu cronici literare și eseuri, rubricile „Proză” și „Cronica literară”.

A făcut parte din echipa de coordonare a cenaclului „Echinox” între anii 1974-1976, a cenaclului „Silvania” din Zalău între 1976 şi 1980, şi a cenaclului „Iosif Vulcan” din Oradea între 1980 şi 1991, iar din anul 1990 şi până în prezent este redactor la revista „Vatra” din Tîrgu-Mureș. De-a lungul timpului a susţinut cu cronici literare, eseuri şi studii critice, prestigioase reviste de profil: „Familia” (1980-1990), „Vatra” (din 1990 încoace), şi a colaborat la revistele „Steaua”, „Caiete critice”, „Arca”, „Tribuna”, „Viața Românească”, „Limes”, „Calende”, „Discobolul”, „Paralela 45” etc. A înființat și a fost redactor-șef între 1991 şi 1992 al ziarului „Gazeta de Vest” din Oradea, iar împreună cu un grup de studenți de la Facultatea de Litere din Brașov a pus bazele revistei studenţești „Erată”, pe care a şi condus-o în calitate de director între anii 1995 şi 1999.

Totodată, prof. univ. dr. Virgil Podoabă are un palmares impresionant de participări la colocvii, târguri de carte, simpozioane, lansări de carte și întâlniri cu cititorii şi a susţinut de-a lungul timpului numeroase conferințe pe teme literare și culturale, cum este cea de la Sebeş.


 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Radio Unirea FM și pe ȘTIRI GOOGLE


Citește mai mult

Știri

Daia Română, prima comună din Alba cu rețea de gaz finanțată prin Programul „Anghel Saligny”

Publicat

în

Prima comună din Alba cu rețea de gaz finanțată prin Programul „Anghel Saligny”, Daia Română

Daia Română este prima comună din județul Alba care va avea rețea de gaz finanțată prin Programul Național de Investiții „Anghel Saligny”.

Contractul de finanțare, în valoare de peste 36,7 milioane de lei, a fost semnat miercuri 27 martie.

Contractul de finanțare este în valoare de 36m7 milioane de lei. Toate locuințele, agenții economici și instituțiile publice din comuna Daia Română vor fi racordate la rețeaua nou construită de gaze naturale. Alimentarea cu gaze naturale a comunei Daia Română se va realiza din stația de reglare – măsurare predare proiectată în zona satului Limba, din comuna Ciugud.

Pentru evitarea spargerii carosabilului la executarea branșamentelor, în cazul străzilor modernizate, conductele se vor amplasa pe ambele părți ale străzilor.


 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Radio Unirea FM și pe ȘTIRI GOOGLE


Citește mai mult

Știri

28 martie 1923, ziua în care a fost promulgată Constituția României adoptată după Marea Unire

Publicat

în

La 28 martie 1923 era promulgata prin decret regal Constitutia Romaniei Mari, votata de Parlamentul Romaniei

Constituțiunea României din 28 martie 1923 (cunoscută și sub numele, incomplet și incorect, de „Constituția din 1923” – deoarece, constituțiilor li se precizează întotdeauna ziua, luna și anul intrării în vigoare) este Constituția României adoptată după Marea Unire.

A fost în vigoare până la adoptarea Constituției din 1938 și apoi (cu restricții) în perioada 1944-1947.

Elaborat în 1923, proiectul Constituției a fost supus dezbaterii parlamentare. După ce a fost adoptată de Parlament, a fost sancționată și promulgată de Regele Ferdinand I la data de 28 martie 1923 și publicată în Monitorul Oficial No. 282 din 29 martie 1923, dată la care a intrat în vigoare.

Potrivit Constituției din 1923, România era o monarhie constituțională, stat național, unitar, indivizibil, cu teritoriul inalienabil. Constituția unificării, cum mai e numită, consfințește realizarea României Mari și are la bază constituția din 1866, dovadă fiind faptul că din cele 138 de articole, 78 s-au păstrat din cea de la 1866. Regele Ferdinand I (1914-1927) reprezinta elementul cheie al vieții politice. El exercita puterea executivă, numea și revoca miniștrii, sancționa și promulga legile, era șeful Armatei, avea drept de veto, putea bate monedă, conferea decorații, avea drept de amnistie și grațiere, convoca și dizolva Parlamentul, încheia tratate (acestea devenind valabile după ce erau aprobate de Parlament). Parlamentul constituia puterea legislativă în cadrul regimului democratic. El era bicameral (Senatul și Adunarea deputaților) și avea rolul de a vota legile, de a le abroga și avea drept de control asupra activității guvernului.

Această constituție legifera principiul separării puterilor statului:

puterea legislativă – exercitată colectiv de Adunările legislative (Senat și Adunarea Deputaților) și Rege;
puterea executivă – încredințată Regelui, care o exercita „în modul regulat prin Constituțiune” (prin intermediul Guvernului format de partidul sau alianța care câștigă alegerile parlamentare). Formula sintetică care exprima acest principiu, larg cunoscut de public, era Regele domnește, nu guvernează.
puterea judecătorească – atribuită Înaltei Curți de Casație și Justiție și instanțelor de judecată.

Această constituție a contribuit la consolidarea Marii Uniri și a creat cadrul democratic al vieții politice din România până în anul 1938, când s-a adoptat prin plebiscit Constituția României din 1938.

Întrucât Constituția din 1938 era un document mai puțin democratic decât cea din 1923 (fiind elaborată sub presiunea politică a creșterii totalitarismului nazist și sovietic în întreaga Europă), după evenimentele de la 23 August 1944, Regele Mihai a repus în vigoare Constituția din 1923. Dpdv juridic, ea a fost în vigoare (cu multe restricții și încălcări de facto, generate de ocupația militară sovietică și de creșterea continuă a influenței politice a comuniștilor) până la lovitura de stat de la 30 decembrie 1947, când Partidul Comunist Român, ajutat de ocupanți, a obținut, prin șantaj și amenințare cu forța, semnătura Regelui pe un act nelegal de abdicare. În aceeași seară, printr-o ședință măsluită a Adunării Deputaților (care se afla în vacanță parlamentară, aleșii nefiind nici măcar prezenți, ci plecați în circumscripțiile teritoriale!), comuniștii au dat o aparență de legalitate loviturii de stat, „desființând” (sic!) nu doar instituția Monarhiei, ci și Constituția în vigoare. A urmat o perioadă de vid constituțional, până la adoptarea Constituției totalitare a Republicii Populare Române, survenită la 13 aprilie 1948.

Constituţia stipula de la început că Romaâia este stat naţional unitar şi indivizibil, al cărei teritoriu este inalienabil. Cu privire la drepturile cetăţenilor, se făcea referire la condiţiile specifice democraţiei: garantarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, fără deosebire etnică, de limbă sau religie, egalitatea cetăţenilor în societate şi înaintea legilor, libertatea conştiinţei şi întrunirilor, dreptul de asociere, secretul corespondenţei, inviolabilitatea domiciliului. Se instituia votul universal, egal, direct obligatoriu şi secret. Militarii şi femeile, ca în toate ţările europene din acea vreme, nu puteau să-şi exprime o opţiune politică în faţa urnelor. Ascendenţa regelui faţă de Parlament consta în faptul că legile nu puteau intra în vigoare decât sancţionate (astăzi spunem promulgate), iar regele putea refuza sancţionarea unei legi. Ascendenţa faţă de Guvern consta în faptul că „Guvernul exercită puterea executivă în numele regelui”. Regele nu avea ascendenţă asupra puterii judecătoreşti, care „se exercită de către organele ei”. Numai hotărârile, care se pronunţau „în virtutea legii”, se executau „în numele regelui”. Nu exista o Curte Constituţională ca astăzi, sarcinile revenind Curţii de Casaţie, care era constituită din jurişti de profesie, integri şi neafiliaţi niciodată vreunei grupări politice. Constituţia prevedea un parlament bicameral, din care Camera Deputaţilor se alegea prin vot universal, iar Senatul era compus din membri aleşi din diferite grupări (Camera de Comerţ, cadrele didactice etc.) şi din senatori de drept: reprezentanţi ai cultelor, preşedintele Academiei Române, foşti preşedinţi ai fiecărei camere legislative, foşti senatori şi deputaţi care fuseseră aleşi cel puţin în zece sesiuni, foşti miniştri care au deţinut cel putin şase ani fotoliul ministerial, foşti preşedinţi ai Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi alţi demnitari. Legea fundamentală exprima foarte precis prerogativele suveranului şi condiţiile succesiunii la tron. Constituţia din 1923 a funcţionat în perfectă ordine până în februarie 1938, când regele Carol al II-lea a iniţiat o Constituţie nouă, care întărea puterea regală şi limita libertăţile democratice. În principiu aceasta a fost valabilă până în 1947, deşi după abdicarea regelui s-au aplicat cutume în afara legii fundamentale, iar după 23 august 1944 a fost parţial amendată şi revizuită.

Sursa: wikipedia și ziare.com


 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Radio Unirea FM și pe ȘTIRI GOOGLE


Citește mai mult

Știri

Politică

Administrație

Știri din Alba

Educație și Cultură

Eveniment

Sănătate

Social Economic

Divertisment

Stiri din alte ziare

  • Alba Iulia
  • Abrud
  • Aiud
  • Blaj
  • Campeni
  • Cugir
  • Sebes
  • Ocna Mures
  • Teius
  • Zlatna

Articole Similare

radiounireafm, radio alba iulia, radio alba