Creștinii ortococști îl celebrează pe 30 noiembrie pe Sfândul Andrei: Ce trebuie să faci în această zi.
Conform credinței populare, strigoii morți și strigoii vii ies pe străzi și se luptă, iar câteva tradiții vin „să lupte” cu acest rău. Despre una dintre ele, citeşte pe radiounirea.ro.
Noaptea Sfântului Andrei este poate cea mai misterioasă și încărcată de magie sărbătoare creștină. Mai este cunoscută și ca noaptea fără somn, noaptea lupilor, a strigoilor, a deschiderii cerurilor, noaptea farmecelor sau noaptea morților vii. De Sfântul Andrei, totul începe în amurg, înainte să se stingă ultimele străluciri ale soarelui. Nimeni nu mai iese afară. Începe noaptea când strigoii umblă prin lume și răpesc oameni.
Acum trebuie păzit usturoiul, căci e singurul de care se tem strigoii și nu trebuie cu niciun chip să-l fure pe cel nedescântat. Cine a trăit o astfel de noapte a nedormirii știe că este un spectacol fascinant. Păzitul usturoiului trebuie să fie o petrecere, un soi de șezătoare, cu povești și glume, pentru a da impresia morților-vii că n-ai habar de chemarea lor, dar istoriile sunt dintre cele înfricoșătoare, mai ales dacă sunt spuse cum trebuie și însoțite de șuierul vântului de afară.
Spiritele morților și strigoii-oameni
În popor se crede că în noaptea de Sfântul Andrei ies și umblă strigoii, spiritele morților care, la înmormântare, nu au ajuns în lumea de dincolo sau care nu mai vor să se întoarcă acolo. Trec noaptea și strigă pe nume sau miorlăie ca pisica. Mai există și cei vii, strigoii-oameni, cei cărora le-a murit moartea. Aceștia sunt foarte periculoși pentru că pot lua viața rudelor, aduc boli, le bântuie somnul și cheamă grindina. În noaptea aceasta, morții vii fură orice obiect ascuțit uitat pe afară, se duc la hotare și la răspântii de drumuri întunecate și se bat cu strigoii-oameni până la al treilea cântat al cocoșilor. Pe morții vii îi poți recunoaște a doua zi după zgârieturile de pe față. Când nu au cu cine să se lupte, se duc pe la casele oamenilor. Pentru a-i opri, trebuie unse intrările cu usturoi: ferestrele, ușile, hornurile, scările, clanțele și, în plus, un clește și fierul toporului. Se mai spune că pentru a opri intrarea strigoiului în trup de om, e nepărat să mănânci usturoi și să te ungi pe frunte, pe piept și la încheieturi. Dacă nu găsesc pe unde să intre în casă, atunci vor încerca să-i cheme pe oameni afară. Vin și strigă la fereastră sau la ușă, strigă pe nume, cu glas de om aflat în suferință. D-aia li se mai spune și strigi. Dacă răspunzi, te muțește, iar dacă ieși din casa îți fură sufletul și te face mort viu. Dacă taci și nu te miști, pleacă, se duce în treaba lui și încearcă la alții care n-au mâncat usturoi.
Farmece de aflare a ursitei
În zorii zilei de 30 noiembrie, lupul coboară în drumurile omului, devine mai sprinten, își poate îndoi gâtul, care altminteri e țeapăn. Oamenii zic că azi își vede coada. Este ziua în care nimeni nu trebuie să plece la drum pentru că e posibil să nu se mai întoarcă. În ziua de Sf. Andrei nu se mătură, nu se duce gunoiul, nu se piaptănă, trebuie să ai grijă să nu te rănești, să nu faci pomană și să nu dai nimic împrumut. Oamenii spun că dacă nu muncești lupul nu se apropie de tine, dar dacă în soarta ta scrie altfel, atunci primejdia nu se poate îndepărta, căci peste cele hotărâte de sfânt nimeni nu poate trece. Se spune că în noaptea de Sf. Andrei se deschide cerul pentru vrăji și farmece de aflare a ursitei. Fetele nemăritate toarnă într-un vas nouă ceșcuțe cu apă și le pun sub icoana sfântului. A doua zi, înainte să dea prima geană de lumină, le măsoară cu aceeași căniță. Dacă pe fundul vasului mai rămân fie și numai câteva picături de apă vor avea noroc, dar dacă ultima cană nu se umple bine, nu se vor mărita. Se pun sub cap 41 de boabe de grâu și visezi chipul celui sortit, că vrea să-ți ia grâul. Alte fete merg la fântână, aprind o lumânare rămasă de la Paști și o coboară cu găleata. În jurul gurii fântânii trebuie puse nouă potcoave, nouă fuse, nouă ace, trei cuțite și o coasă. Cea care are curajul să facă asta și să nu spună nicio vorbă înainte ca apa să se lumineze bine, se spune că i se arată toată soarta ce-o va avea, bună sau rea.
Usturoi de leac
La miezul nopții, se dezleagă limbile animalelor și toate vorbesc între ele, dar îți trebuie curaj să le asculți. Dacă îți ții firea și nu scoți o șoaptă, poți să afli de la ele locul comorilor ascunse, numele ucigașilor neprinși, tainele de spovedanie și câte și mai câte. Pe toate ești legat să nu le spui nimănui, niciodată, altfel te vei schimba într-un mort viu. Bătrânii zic că azi, din porunca Sfântului, lumina zilei se arată mai devreme cu nouă clipiri de pleoapă, ca toate relele să fugă la locurile lor, pe tărâmul celălalt. În aste nouă clipiri de pleoapă se deschid cerurile și coboară îngerii ca să gonească strigoii, moroii și duhurile relei. Dimineața se împarte pâinea de pe masă în dumicați și fiecare primește un păhărel de rachiu și doi căței din usturoiul păzit. Poți să-l porți la drum lung, ca să nu dai fața cu moartea sau cu ăl rău și să-l ții de leac peste iarnă, de sperietură, descântec, deochi ori sughiț. Nu râde căci nebănuite sunt tainele Sfântului!
Sursa:mistica.ro
