Atitudinea de tip de treabă nu te prea ajută să reușești în lumea artei: uneori, altcineva se va îmbogăți de pe urma sclipirii tale de geniu. Sunt sute de exemple de artiști și performeri care au fost prea nepăsători ca să profite la maximum de acordurile lor de chitară, designul de logo pe care l-au făcut sau ideile lor ingenioase, dar acestea sunt cele mai impresionante povești. Varsă o lacrimă pentru acești ghinioniști din lumea artei și asigură-te că n-o să pățești și tu același lucru.

1. Nike
Logo-ul celui mai mare brand de sport din lume n-a fost creat de o agenție gigantică de marketing, ci de o studentă. În 1971, Carolyn Davidson, studentă la design, a inventat binecunoscutul semn de bifat. Fondatorul Phil Knight, care i-a dat jobul, n-a fost de părere că e prea grozav. I-a dat lui Davidson 35 de dolari pe el.

Când Nike a ajuns pe piața bursieră, în 1983, Davidson a primit în sfârșit recunoașterea meritată. Knight a invitat-o la prânz și i-a oferit un inel cu logo-ul din diamant ( elegant), alături de un plic cu acțiuni care acum valorează 630 000 de dolari. Probabil că Knight s-a simțit foarte vinovat – din păcate, acum putem dezvălui că Davidson e singura de pe lista asta care a rămas cu ceva de pe urma creației sale.

2. Bob Ross

De câte ori am rămas singur acasă într-o sâmbătă noapte și am ascultat vocea liniștitoare a lui Bob Ross! Ross mi-a prezentat conceptul de pace interioară, datorită norișorilor lui veseli și a tehnicilor magice de pictură udă în ulei. A mai făcut și sesiunile de pictură foarte faimoase care au fost transmise la PBS din 1983 până în 1994, total gratuit. Pe drăguțul de Bob nu-l interesau banii, îl interesa să picteze. Din fericire, cu ajutorul faimei obținută din emisiunile sale, a reușit să vândă destul de multe DVD-uri. Dar pe bune, să faci televiziune gratis ani de zile?!

3. „Bitter Sweet Symphony”

Istoria plagiarismului muzical e la fel de vechi ca muzica în sine. De exemplu, Blurred Lines are sample-uri din Got to Give it Up al lui Marvin Gaye, sau Vanilla Ice încă susține că Ice Ice Baby nu sună ca Under Pressure de la Queen. În cazul The Verve, vioara din Bitter Sweet Symphony sună suspect de mult ca cea din The Last Time, un B-side de la Rolling Stones. Asta a fost de ajuns ca Allen Klein, fostul manager de la Stones, să-i pună la stâlpul infamiei pe tinerii debutanți. În mod remarcabil, The Verve primise deja permisiunea să folosească sample-ul de la Decca Records, care lansase albumul Rolling Stones.

Dar hotărârea judecătorească a stabilit ca The Verve să nu primească niciun bănuț pentru cel mai mare hit al lor. Toate drepturile de autor s-au dus la Klein. Dar cântecul a fost nominalizat la un premiu Grammy în 1998. La scurt timp, solistul Richard Ashcroft s-a apucat să facă muzică pentru teatru.

4. Semnul smiley Clasicul smiley a luat multe forme de la protestele hipioate din anii ’60 până la emoticoanele Whatsapp de azi. Harvey Ball a fost rugat de Hanover Insurance să creeze un simbol care să le motiveze angajații. Ball a făcut smiley-ul galben pe care îl știm cu toții, în zece minute, și a primit 45 de dolari. N-a realizat că poate ar fi fost deștept să înregistreze drepturile de autor pe el. Mai târziu, în 1970, smiley-ul a devenit viral când Bernard și Murray Spain au început să vândă tricouri cu el. În 2000, și-au vândut franciza la prețul de 500 de milioane de dolari. Și Harvey Ball? Uneori îl găsești la întâlniri cu fanii smiley-ului: semnează insigne cu mutra galbenă și veselă.

5. Logo-ul AC/DC

Logo-ul cu fulger AC/DC e probabil la fel de iconic ca trupa în sine. A fost făcut de Gerard Huerta în 1977 și nu trebuia să fie logo-ul trupei. Huerta a scris în contract că fontul ar trebui folosit o singură dată, pentru albumul Let There Be Rock. Pe următorul album, fontul folosit a fost diferit, dar un manager a hotărât mai târziu că vechiul logo roșu al lui Huerta ar trebui exploatat în continuare. Fără să informeze designerul, trupa l-a folosit pentru toate coperțile de album, postere și tricouri.

6. Solo-ul lui Van Halen de pe „Beat It!”

Mai sunt oameni care au atât de mult talent încât nici măcar nu vor bani pentru capodoperele lor. De exemplu, Eddie Van Halen, în timpul unei zile de înregistrări cu Michael Jackson, a creat unul dintre cele mai faimoase solo-uri de chitară din lume în 20 de minute. Într-un interviu cu BBC, a explicat că l-a făcut ca o favoare.

„M-a sunat Quincy și m-a întrebat dacă vreau să-l fac. Politica trupei noastre era că nu facem nimic în afara trupei, dar toți erau plecați din oraș și nu aveam pe cine să întreb. M-am gândit că n-o să știe nimeni că am cântat pe albumul puștiului ăstuia negru. Dar cel mai amuzant e că am rearanjat piesa.” N-a primit credit pentru solo nici pe coperta albumului. Se pare că Jones îi promisese lui Van Halen un bax de beri drept mulțumire, dar nici pe ăla nu l-a primit.

 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Radio Unirea FM și pe ȘTIRI GOOGLE