Articol de mai sus a fost publicat de ziarul „Northern Colorado Gazette” în 2011. Astăzi, el pare mai actual ca niciodată și trage un semnal alarmă pentru întreaga lume.

Ȋn urmă cu 9 luni, „New York Times” publica un articol cu titlul: „Pedofilia: O tulburare, nu o crimă”. „Gândește-te la prima iubire a copilăriei. Poate că era un coleg de clasă sau un vecin. Cel mai probabil, din școală și la maturitate, sentimentele tale au continuat să se concentreze asupra altora, din grupul de aceeași vârstă. Dar imaginează-ţi că nu s-ar fi întâmplat așa. Dupa unele estimări, 1% din bărbaţi continuă, mult timp după pubertate, să fie atrași de copii pre-puberi. Acești oameni trăiesc cu pedofilia, atracție sexuală pentru pre-puberi considerată, adesea, o boală mintală. Din păcate, legile noastre îi resping și, prin urmare, ignoră oportunitățile de prevenire a abuzului asupra copiilor”, scrie Margo Kaplan, asistent universitar la Facultatea de Drept din cadrul Universităţii Rutgers (New Jersey). Aceeași facultate salută azi, pe site-ul oficial, decizia Curţii Supreme de Justiție, de a legaliza căsătoriile între homosexuali.

Kaplan susţine, în articolul din „New York Times”, că a pune semnul egalităţii între pedofilie și molestarea copiilor este „o concepție greșită. Se poate trăi cu pedofilia, fără să acționezi astfel. Site-uri, cum ar fi Virtuous Pedophiles (n.r. – Pedofilii Virtuoși – www.virped.org) oferă sprijin pedofililor care nu molestează copii și care cred că sexul cu copiii este greșit. Nu e vorba de faptul că aceste persoane sunt pedofili „inactivi” sau „nonpracticanţi”, ci mai degrabă de faptul că pedofilia este o stare, și nu un act. De fapt, studiile au arătat că aproape jumătate dintre agresorii sexuali ai copiilor nu sunt atrași sexual de victimele lor. (…) Site-ul Virtuous Pedophiles este plin de mărturiile unor oameni care nu au atins niciodată un copil și, cu toate acestea, trăiesc în teroare. (…) Tocmai pentru că pedofilia este atât de disprețuită, răspunsurile noastre, în materie de justiție penală și de sănătate mintală, au fost atât de inconsistente și contraproductive”, conchide Kaplan.

Prin decizia luată vineri, Curtea Supremă a SUA a deschis o uriașă cutie a Pandorei. Suntem pregătiţi?

Ȋn ce-i privește pe pedofili, din punct de vedere legislativ autorităţile române au capitulat. Noul Cod Penal este mult prea îngăduitor cu cei care agresează sexual copiii.

Dacă vechiul Cod Penal pedepsea cu închisoarea de la 3 la 10 ani „actul sexual, de orice natură, cu o persoană de sex diferit sau de același sex, care nu a împlinit vârsta de 15 ani”, astăzi pedeapsa este de la 2 la 7 ani (dacă victima nu a împlinit încă 13 ani) și, respectiv, de la 1 la 5 ani (dacă victima are între 13 și 15 ani). (art.220, NCP)

Conform vechiul Cod Penal „cu aceeaşi pedeapsă (n.r. – închisoarea de la 3 la 10 ani) se sancţionează actul sexual, de orice natură, cu o persoană de sex diferit sau de acelaşi sex (n.r. – având vârsta) între 15-18 ani, dacă fapta este săvârşită de tutore sau curator ori de către supraveghetor, îngrijitor, medic curant, profesor sau educator, folosindu-se de calitatea sa, ori dacă făptuitorul a abuzat de încrederea victimei sau de autoritatea ori influenţa sa asupra acesteia”. Aceeași infracţiune este pedepsită astăzi cu o pedeapsă de la 2 la 7 ani. (art.220, NCP)

Vechiul Cod Penal prevedea că, dacă „actul sexual, de orice natură, cu o persoană de sex diferit, care nu a împlinit vârsta de 18 ani, a fost determinat de oferirea sau darea de bani ori alte foloase de către faptuitor, direct sau indirect, victimei, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 12 ani”. Noul Cod Penal nu mai incrimează această faptă. Coruperea sexuală a minorilor este definită ca fiind „comiterea unui act de natură sexuală, altul decât cel prevăzut în art. 220, împotriva unui minor care nu a împlinit vârsta de 13 ani, precum şi determinarea minorului să suporte ori să efectueze un astfel de act” și se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani. (art.221, NCP)

Pedepsele, oricum ridicol de mici, se pot reduce cu o treime, prin recunoașterea vinovăţiei (art.374, NCPP), iar din pedeapsa rezultantă cel condamnat execută doar două treimi, termen după care poate cere și de obicei primește liberarea condiţionată (art.100 NCP).

Suntem pregătiţi pentru ce va să vie?

sursa: activenews.ro