Află de pe radiounirea.ro care sunt beneficiile unei ieșiri la lacurile sărate de la Ocna Sibiului. La mai puțin de 70 Km de Alba Iulia se află stațiunea balneo-climaterică Ocna Sibiului, un adevărat izvor de sănătate și de legende.

Lacurile au dat întotdeauna cale liberă imaginației și poveștii. Legende cu monștri din adâncuri si nimfe existã peste tot în lume. Lacurile naturale cu statut de arie protejatã de la Ocna Sibiului atrag si ele atentia prin raritatea si proprietãtile lor curative, care au fost exploatate încã din vechime. Prima atestare documentarã a zonei este anul 1263, dar se stie cã aceste meleaguri au fost locuite încã de pe vremea dacilor. Acestia prelucrau sarea cu care terenurile este încãrcatã. Ultima minã de sare activã s-a închis abia în anul 1931. Lacurile naturale care s-au format pe locul salinelor abandonate au constituit punctul de plecare pentru dezvoltarea localitãtii care e situatã la mai putin de 20 de km de Sibiu.

„Lacul fãrã fund” are 33 de metri

Statiunea a fost inauguratã oficial în anul 1846, iar în 1909 s-a terminat construire unui Pavilion Central. Nu mai putin de 52 de lacuri constituie statiunea balneo-climatericã de la Ocna Sibiului. Toate sunt formate în locul unor saline abandonate si au o poveste interesantã.

Cel mai adânc lac este „Avram Iancu” , având o adâncime de circa 130 de metri, iar cel mai sãrat este Brâncoveanu. Acesta este totodatã si cel mai sãrat lac din tarã si în topul celor mai sãrate lacuri din lume. Dacã tinem la acuratete putem mentiona si celebrul „lac fãrã fund” , care are, de fapt, o adâncime aproxiamtivã de 33 de metri. Teama de înec este, însã, nejustificatã deoarece apa sãratã poate sã-l tinã la suprafatã si pe cel mai prost înotãtor. Din acestã cauzã, lacurile de la Ocna Sibiului sunt deliciul copiilor si al celor care vor sã lenevescã, plutind pe apã.

Proprietãti tãmãduitoare

Chiar dacã aspectul apei nu este tocmai îmbietor, ci de un maroniu-murdar, iar prima senzatie când intri în apã nu te prea încântã, deoarece apa sãratã îti creeazã o senzatie de disconfort, mai ales dacã ai o ranã superficialã, lacurile sunt un adevãrat izvor de sãnãtate. Dincolo de legende, proprietãtile tãmãduitoare ale Ocnei Sibiului sunt recunoscute si atrag pentru tratament cãlãtori nu doar din România. Apele cu un nivel mare de salinitate si nãmolul sunt folosite cu rezultate deosebite în tratarea bolilor aparatului locomotor, reumatismelor degenerative cronice, preartrozelor si artrozelor, spondilozelor, precum si în diferite afectiuni ginecologice.

Factorii naturali de curã sunt apa lacurilor sãrate si helioterme, cu concentratie de 180-310 grame pe litru, nãmolul folosit si climatul moderat de depresiune. În conpozitia apei sunt usor de recunoscut substante precum izotona cloruratã sodic si bicarbonatul.

Tratamentul nu este deloc costisitor si constã în împachetãri cu nãmol, stat la soare si bãi în lacurile sãrate. Curele sunt la îndemâna celor mai multi sibieni care vor sã se relaxeze într-un weekend.

Legende: interes si teamã

Lacurile maronii cu apã sãratã au dat nastere multor legende populare, dar si unor teorii stiintifice interesante. Datoritã aspectului lor nãmolos si mirosului pe care îl degajã, mai ales în zilele calde de varã, Ocnele Sibiului au fost asemuite, în vechime, cu Portile Tartarului, care merg în tãrâmul subteran de unde rãzbate miros de pucioasã. De fapt, mirosul rãspândit este unul salin, care poate fi comparat mai cu seamã cu briza mãrii.

O altã legendã este legatã de Lacul fãrã fund, despre care se spune cã ar comunica cu marea. Conform acestei teorii, încã nejustificate stiintific, care presupune o retea hidrologicã mondialã, o lume subteranã a apelor, lacul din complexul Ocnelor Sibiului s-ar transforma la anumite intervale într-o pâlnie uriasã care, print-un vârtej de proportii, ar aspira tot ce i-ar iesi în cale.

Ca oricare lacuri care se respectã, si cele de la Ocna gãzduiesc un monstru subacvatic. Imaginea lui este învãluitã în mister si nu poate fi descrisã de cãtre localnici decât în cuvinte soptite. Dupã spusele legendei, acesta este verde-albastru, nu prea mare si nu prea îndrãznet, cu mustãti si gâtul lung. Acesta nu are prestigiul monstrului scotian de la Loch Ness, dar atunci când vrea, poate sã îsi facã simtitã prezenta prin învolburarea apei.

Sursa: sibiu.ro

Sursa foto: zborpestetransilvania.ro

 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Radio Unirea FM și pe ȘTIRI GOOGLE